VREMEA

duminică, 20 decembrie 2009

Something old, something new... something blue

A-pro-pos de (ma refer la) postarea de mai jos, in care nu gaseam răspunsul la întrebare. Mulţumesc că mi l-ai spus. (Asta a fost gluma). Dar ascultând tot mai mult melodia, trăind-o, mi-am adus aminte de bunica mea. Bucuria din suflet o împărtăşesc cu tine, pentru că sunt dintre puţinii care au fericirea să spună "am participat la ziua bunicii mele". Cei 87 de ani cred că nu se mai ascund. La ultimii 30 am participat şi eu. Îmi aduc aminte şi acum de anii copilăriei, unde în zilele geroase ca cea de afară eu mă găseam în sânul familiei ânconjurat de loinişte şi o atmosferă cu care nu m-am mai întâlnitg de atunci. Se spune că fiecare suflet are ceva de împărtăşit, dar un suflet mai cald eu încă nu am întâlnit. De aceea şi acum şi întotdeauna, fiindcă aşa am fost crescut încă din fragedă pruncie, am să văd altfel lumea în care îmi port paşii. Pentru că dacă în 99% din timp se calculează fiecare gest,cuvânt,reacţie, etc, eu prefer să simt. Săăă simt. Punct. Fiecare simte într-o mie de feluri, dar eu am fost încredinţat să fiu altfel. Acum m-am prins de unde vine asta. De la tot ce a făcut "mama mare" (nagz mama). So, this is mz legacy...şi uneori observ că sunt şi iubit pentru asta - să împart mai departe ce am învăţat. Tuturor celor care NU au nici o treabă în a-i deranja pe ăştia ca mine, în liniştea noastră. Koszonom szepen nagy. Nagyon szeretlek. Kerem szepen, meg maragi itten velem.(de vorbit mă descurc, de scris...pas)

joi, 17 decembrie 2009

Iubesc?

Tot spun te iubesc în ultima perioadă, dar ceea ce simt şi vreau să transmit se traduce prin următorul mesaj:


Se poate traduce asta într-un atât de banal "te iubesc"? Sărbători fericite tuturor şi să fim altfel în 2010. Mult mai altfel. În bine, evident. Ne întâlnim la anu'

P.S. Varianta alternativă:

luni, 14 decembrie 2009

Live your life, be free !


dacă ai înţeles mesajul mă bucur. Dacă în lumea asta te laşi condus de diferite, de la "cum se face" până la "nu pot să...deoarece", mesajul din refren se pierde încetul cu încetul. Se poate de fiecare dată să îţi aminteşti că eşti un om în lumea asta care te înconjoară. Poate, mai cu seamă acum în prag de sărbători. Poţi face minuni pentru că omul din tine are această putere. Poţi trece peste cadouri care uşor se pot achiziţiona, iar pentru cine merită poţi face un gest care să însemne mult mai mult decât bani aruncaţi cu speranţa că "îi va place". Sărbătorile 2009 vin după un an în care cam toate lucrurile s-au schimbat. Că în bine sau în rău, vom avea tot 2010 să ne dăm seama. Dar din interior avem puterea să visăm. Să ne hranim sufletul... Sărbătoi fericite tuturor.

joi, 26 noiembrie 2009

Timpul...nu-l poţi schimba

Ascultam melodia cu refrenul cuprins în titlu, de la Capuccino şi pot să trag concluzia căcam aşa e. Realităţile ultimelor zile ne-au demonstrat-o. Ca şi popor majoritar suntem foarte low, dacă după atâţia ani am ajus din nou în situaţia de a alege "răul" mai mic. Dar şi politica s-a mai schimbat. Oamenii politici au învăţat să mai vorbească, nu neapărat în folosul nostru, ci au învăţat ce să zică să sune bine şi în acelaşi timp credibil. La TV nimic nou, mie-mi foarte place când vorbesc toţi deodată. Ăsta e un defect al omului politic, testat chiar pe plan personal. Şi a-pr-pos de personal, că uşor uşor tot mai adânc coborţi în subiectul ăsta, e mai linişte. Pe zi ce trece mă liniştesc mai tare. E bine...afară e soare. Mulţumesc celor ce au avut răbdare (ca să rimeze...pam pam) şi cum aflu mai multe cum mai scriu aici. Mulţumesc frumos încă odată Filip. Mr.Standavid s-a interesat de sănătatea mea. Ceea ce m-a lăsat cu gura căscată recunosc. Analizele viitoare vor face într-un final lumină...sper. Ca să ştiu care mi-e locul. Până atunci...just a point of view: LIVE your life !!! Mulţumesc

P.S. Din cauza problemelor agravate lipsesc săptămâna viitoare. Claudia, sorry încă o dată ptr gală. Sunt convins că prezentatorul sau prezentatoarea, se va descurca.

duminică, 8 noiembrie 2009

Oldies

Cum gândurile m-au purtat săptămâna trecută înspre prietenie, şi Strumfz a comantat exprimându-şi punctul ei de vedere, săptămâna pe care o închei în duminica asta aş putea să îmi permit m-a bucurat pe domaniul amintit. Bunul Filip de la capitală m-a sunat să se mai intereseze de starea mea. Bucuria a fost atât de copleşitoare încât, dacă îmi permit, trag concluzia că atunci când îţi pasă, iei legătura cu cel de care îţi pasă.
Dar despre friendship am disecat subiectul, concluziile realitîţii le va trage timpul. Mulţumesc. Ziceam că săptămâna asta de-o încheiem pot să ma afund în relaţiile interumane şi să mă bucur încă odată că mai am pe lângă mine exemple verz old cât şi old-school. Într-o altă dscuţie despre cum se poartă unii cu pretenţii de la ceilalţi, am tras concluzia că acei vechi 7 ani de-acasă au o mare importanţe asupra a tot ceea ce eşti în definitiv. Dacă îi ai, eşti cineva, indferent de câte lovele îţi e plin buzunarul. Dacă nu îi ai, se vede. Am fost la rându-mi crescut de oameni interesaţi de viaţă, care au încercat prin tot ce au făcut să îmi transmită acele cunoştinţe, obligaţi, dar şi temeri. Am avut de la cine învăţa şi încă am norocul să îi mai am lângă mine să mă mai povăţuiască pe ici pe colo - prin zonele esenţiale. Dar şi ei, ajunşi la o venerabilă vârstă observă că defapt realitatea de afară este mult mai urâtă şi asta poate şi din cauză că în ăştia 20 de ani de la schimbarea de mentalităţi din 89, am tot bâjbâit. Şi sistemele s-au tot schimbat, certitudini nu prea mai avem, şi exemple de la care să învăţăm tot mai puţine. Nici nu pot să îmi închipui cum a trebuit să fii părinte în anii ăştia, cum darcă îmi aduc aminte doar de tinereţea mea adolescentină mă apucă groaza. Darămite părinte în toate aceste schimbări. Ei, ce ar fi putut transmite cei care au nimerit cum era mai rău. Dacă era de continuat în stilul binecunoscut, sau cel nou venit pe 22 dec?! Alegerea făcută atunci influenţează oameni care astăzi au ajuns la 20 de ani. Şi care trebuie să se descurce acum. În felul lor. Dacă au moştenit ceva din învăţăturile transmise, dacă au mai apucat cei 7 ani, sunt întrebări la care nu am răspuns şi nici nu-l caut. Dar mă mai întâlnesc cu poersonaje atotştiutoare, care fac doar aşa cum vor ele considerând că numai aşa e bine, care nu înţeleg de ce unii tot insistă cu 7 ani ăştia că ei s-au descurcat bine şi fără "şi ui unde au ajuns"...ştii tipul de caracter. Păcat că nu se mai întâmplă anumite "normalităţi", de unde vine păcatul că multă lume e atotştiutoare, potentă în orice domeiu şi evident fără puterea de apreciere. Păcat şi în acest caz.

duminică, 1 noiembrie 2009

Postare nouă, idei vechi

Mi-a venit să mă bag iar unde nu-mi fierbe oala şi să îmi dau cu părerea din plan personal despre friendship. Shipul ăla - nava aia care duce toţi oamenii care sunt legaţi către cam aceleaşi lucruri. La ce săptămână nebună nebună am avut, într-o lume nebună nebună, cu treziri de luni până duminică inclusivla 07 şi adprmit greoi înspre 12, mi-am făcut o autoreflexie şi le dau dreptate alor mei. Ei îmi dădeau sfaturi cân habar n-aveam ce ănseamnă aia viaţă că prieteniile contează şi de fapt sunt cele mai trainice relaţii pe lumea asta. Ziceau ei că oamenii care se simt legaţi unul de celălalt rămân aşa, indiferent că la un moment dat se leagă între ei o poveste de dragoste, sau se auto-ajută reciproc în diferite domenii. Oamenii care se simt legaţi, rămân legaţi forever. E drept că în chstiunea asta cu "simt că suntem pe aceeaşi undă" - fie-mi iertat am greşit la anii mei, dar am fost şi înşelat de o mie de ori. Până în momentul când n-am mai înghiţit, şi paharul mi s-a umplut. Aşa că am început să mai şi aştept din partea ailaltă câte ceva. Un semna ceva, măcar un semn care s-a lăsat aşteptat. Concluzia mea?! Atât am contat şi păcat de osteneală. De regretat regret, dar peste anumite lucruri parcă nu mai trec. Am reascultat o melodie din tinreţe care defineşte nava asta - friend ship-ul ăsta şi poate de aia, după cu ar zice mulţi am căzut ăn butoiul ăsta de melancolie. Dar ascultând-o şi acum cred că defineşte ceea ce cu greu poţi să explici. Întrebarea este pusă, răspunsurile ţi le dai funcţie de cine crezi că eşti pe dinauntru. dcaă n-ai făcut o retrospectivă interioară personală de mai mult timp, poate a venit momentul. Nu-s eu un guru, dar dacă crezi că poţi mai mult, întoarce-te un pic spre interior şi re-analizează-te. Dacă crezi că e cazul. Scuzaţi îndrăzneala...

marți, 27 octombrie 2009

Importanţa

Stăteam de vorbă deunăzi despre lucrurile importante. Pentru că odată cu "criza" se vorbeşte din ce ăn ce mai mult, se atacă,se dezbat subiecte, se găsesc vinovaţi, dar nimeni nu mai are timp să facă diferenţa între lucrurile cu adevărat importante şi restul vieţii de zi cu zi. Aşa că mi-am propus să scriu aici, negru pe alb că e bine să mai spui şi stop ritmului zilnic al nimicurilor şi să te concentrezi pe ceea ce există lţngă tine şi nu bagi în seamă, luţnd drept natural/onijnuit ca universul acesta să nu se schimbe niciodată. Dar zilele trec, se transformă-n săptămţni, luni, ani de zile şi la un moment dat când vei intra în casă vei observa fotoliul gol. Îţi vei aminti atunci că pe acest fotoliu bunica te ţinea în braţe când erai mic, citinduţi poveşti de noapte bună. Dar acum, din toată magia acelor clipe a rămas fotoliul...gol şi te vei întreba "de ce nu am stat mai mult cu bunica mea?". Apoi, încercând să te îmbărbătezi vei ieşi afară. Prin faţa ta va trece un tânăr cu un buchet de flori în mână,grăbit să ajungă la întâlnire. Un fior vei simţi când în acel moment îţi vei aminti că exact aşa un buchet ai primit şi tu din partea lui acum ceva timp "Oare ce mai face?" te vei întreba tăcut preţ de o secundă. Şi aşa mai departe. Ciudat cum nu reuşim să înţelegem că lucrurile importante merită savurate. Pe de altă parte ne dăm peste cap, implicându-ne până la epuizare în toate nimicurile. Suntem afectaţi de vorbele aruncate de unul sau altul, dar uităm să ne trăim clipele fericite cu cei pe care încă avem bucuria de a-i vedea în fiecare zi. Îngăduie-ţi să preţuieşti ceea ce ai şi nu uita de suflet. Dincolo de materialismul vieţii agitate, găseşte timp şi pentru el. Puţin timp...dar important. (Zâmbeşte, mâine va fi mai rău - Murphy)

joi, 22 octombrie 2009

Ceva se schimbă


Povesteam astăzi cu Dana, care mi-a zis că din toate zilele 29 a trebuit să mi-a aleg. Era programată o cafea dar nu am reuşit să o savurăm din cauza vieţii şi a programului agitat. Încep să înţeleg deci logo-ul de pe mess cu "şi te-ai dus dulce minune, totul este trist în lume". Sper să nu fie referitor la mine totuşi, dar cu siguranşă răspunsul îl voi primi face 2 face cum zice americanu. Apreciez oricum interesul acordat mie. Încă odată. Şi a-pro-pos de asta. M-am mai întâlnit cu oameni care îmi zic că ascultau ei ce asculatu dar de o vreme ascultă ProFM. Ceea ce este un alt semn de apreciere şi la adresa mea. Ceea ce ă bucură la modul călumea îşi aduce deci aminte de mine, de acum mulţi mulţi ani. Sau cel puţin aşa mă duce capul să zic la ora asta. Lucruri se schimbă, că tot vorbem de interes şi mult DEZinteres. Viaţa măp poartă în tot felul de situaţii unde observ că oamenii îşi aduc aminte de lucruri...şi încep să se prindă. Ceea ce tot scriu şi aici pe blog, ducând mai departe ideile prezetate şi pe frecvenţe cât şi în articolele din 7 (seri). Interesează-te dacă te intereseaz, astfel încât, când e vorba de ceva să ştii dacă eşti pro au ba. Şi nu e aia cu "Toată lumea pro FM", de data asta. Dar mulţumesc. Sincer. Mulţumesc dacă ţi-ai adus aminte de mine. Apreciey asta. At\t scris cât şi în tot ce fac. Eu apreciez. Ăsta mi-e stilul. De aceea am făcut ordine şi între cei care mi se considerau apropiaţi dar cam atât, etc. Ca să nu iau fiecare scamă... Mulţumesc celor ce ştiu să facă diferenţa pentru tot ajutorul şi pentru toată înţelegerea. Mă bazez pe fiecare din voi când aştept feed-back, mă bazez pe fiecare simţire, fiecare gând, fiecare emoţie trăită şi împărtăşită. Mă bate gândul să scriu de-adevăratelea, o carte despre viaţă. Dar încă nu am ajuns parcă la nivelul ăla. Sunt oamei care au mult mai multe de spus decât mine. Îi întâlnesc, îmi povestesc, dar imaginea lor este tot ce contează pentru marea majoritate. Ceilalţi sunt atât de necunoscuţi încât le este şi teamă să îşi permită să deschidă gura. Pentru că, la rândul lor, n-au făcut nimic fără să le pese, iar implicarea lor a salvat vieţi. Mi s-a rupt sufletul să aud că Dr. Philip are la rândul său probleme. Cine e acest domn doctor? Nu-l cunoşti cu siguranţă, este un "cadru medical" care a avut curajul să zică ""copile facem aşa şi cred că o să fie bine". Ei, acum la rândul său are probleme. Cu ce pot eu să îl ajut?! Cu nimic. Atît doar să povestesc că şi celor care prin ceea ce şi-au ales să facă în viaţă au grijă de oameni li se poate întâmpla să fie sclavi ai vieţii care te îtoarce pe toate feţele. Dar în acest caz, cu atât mai mult am rămas fără cuvinte. Pentru cî, prin meseria mea nu pot face nimic şi mai mult pentru că în scurtele momente când ne-am întâlnit, ne-am simţit pe aceeaşi undă. Ei, în cazuri de acestea ce poşi face, e întrebarea mea. E mult mai uşor să te doară-n cot. Corect. Dar atunci când îţi pasă, îţi pasă până la capăt, iar când "simţi" la fel cu cel de lângă tine, îmbătrâiţi împreună. Dacă nu, nu, dar la acel nivel rămâneţi. Ceea ce eu am ales să nu. Pentru că dacă mie îmi pasă, îmi pasă până la capăt. That's who i am. So, stick around or go very, very away. Asta ca să ştim cum stăm in mz new beautiful life.

marți, 20 octombrie 2009

Se vede altfel

Te văd altfel este o vorbă destul de folosită de care mă folosesc dând titlul postării de astăzi. Se vede altfel...totul. De la cel mai mic vârf de ac până la realitatea ce ne înconjoară. Ăn cursul zilei am văzut că există o mare discordanţă între ceea ce ni se spune şi ceea ce se întâmplă de fapt. Cică e criză. Asta ni se tot repetă. Cu toate astea, produse tot mai scumpe observ pe piaţă. Desigur toată lumea "ieftineşte", e plin de "promoţii" etc. În realitate eşti condus să cumperi aceleaşi produse, prezentate altfel la un preţ mai mare. Lumea în schimb crede tot ai tare în vorbe, tot mai tare, astfel încât, în contextul creat de criză şi când ţi se spune de 10 mii de ori treaba asta, şi ultimul nerv începe s-o ia razna, iar nivelul inteligenţei scade. Nu mult, dar cu siguranţă şi cu timpul. ne preătim din nou de campanie electorală iar rezultatele vor demonstra sau infirma acest lucru. Între atâtea vorbe însă, ceea ce e important se pierde. Primează vorbele care creează imaginea: produsului, cadidatului, etc. Mai multă atenţie, mai multă grijă...i say. Poate şi din cauză că văd mai bine şi încă nu am avut efecte secundare.

luni, 19 octombrie 2009

New Beginning


Tot vroiam să mă apuc odat să dau tonul acestui nou început aşternut aici "pa hârtie". Dacă articolele în 7 Seri au fost atât de apreciate, încât s-a cerut acest blog, sau dacă pastilele de la radio sunt aşa de apreciate de cei care le aud încât îmi ai permiteam să continui ideile de pe unde tot aici, a venit acum momenul să schimb puţin direcţia şi să îmi dau mai mult cu părrea din punct de vedere personal. Pentru că de crescut am crescut, experienţe am acumulat, de viaţă tot mai des am dat şi...ca să rimeze cu ocazia asta uşor m-am schimbat.
New beginning este un nou început, ca să ne înţelegem toţi din prima, un new beginning pentru o perioadă în care simt că multe se vor întâmpla. Aşadar: începutul s-a produs pe 29 august 2009, moment de maxima fericire, plin de sentimente cu care nu m-am mai întâlnit până la vârsta asta. Totul a fost "umbrit" doar de o anumită oboseală vizuală credeam pe atunci, la ecomandarea oftalmologilor luandu-mi 2 săotămâni deeee mieeeeree care au contribuit la relaxarea fiecărui por din mine. Ad literam spun când mă folosesc de termenul "umbrită" pentru că...dacă îţi imaginezi un ceas de perete, în interalul orar 11-16 nu reuşeam să văd. Asta scria şi pe câmpul vizual la care făcea referire şi Dr. Spirzdon tot aici pe blog. Asta, în termeni umani se explică în greutate în orice vrei să faci, dar mai ales la scris şi citit, cu care mă întâlnesc zinic. Investigaţiile au continuat şi de oameni de foarte mare ajutor am tot dat. Sincer spun asta şi vreau să se ştie că azunci când o chestie de asta te loveşte din senin începi să vezi altfel viaţa cu tot ce te înconjoară ea. Sunt atât de norocos că ei au avut când am avut nevoie mai mare grijă de mine. Analize în continuare, probe de sânge, tomograf, RMN, drumuri pe la Cluj - oraş pe care l-am descoperit altfel decât era când săptămânî de sîptîmânî înspre ea alergam...toate au dus la concluzia ..... nu ştim cu exactitate ce e, dar din câte separe scleroză multiplă. Medicamentul la care am reacţionat zice asta, dar nu se poate pune diagnosticul clar. Asta ştiu, cu asta mă lupt momentan, dar şi cu ultimile mori de vânt care nu înţeleg că sistemul meu imunitar se luptă impotriva me, in loc să mă aere de ceilalţi intruşi. Pe scurt a asta e povestea, între timp vederea mi-a mai revenit, semne bune anul are, sper ca diagnosticul parţial de acum să fie doar aşaaaa, o fază. Dar ceva aş vrea să transmit... Live your life. Nu ştiu ce să zic în plus, dar asta mi-a venit în cap de atunci, de când am aflat, că iată sunt lucruri pe care le poţi dobândi, pe altele moşteni, asta e o treabă care nu se transmite genetic ci pur şi simplu la unii apare, la alţii ba. Aşa că live your life cât eşti în regulă şi trz to appreciate ce ai pe lângă, că nu ştii niciodată când te trezeşti să nu te poţi scula din pat. Live your life. Mulţumesc A. Really love you. Să ştie toatăăăăăă lumea.

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Si uie-asa...

se apreciază un om. Arătându-i.

duminică, 11 octombrie 2009

Cum te simţi?

Mă tot întâlnesc cu întrebarea asta "Cum te simţi"... De fiecare dată îmi vine tot mai greu să răspund, răspunsurile mele contând în unele situaţii în stabilirea unor cauze care au putut duce la ceea ce îmi afectează sănătatea. Mai simplu, atunci când eşti întrebat cum te simţi,răspunsul general valabil şi ca foarte nesincer este că...bine. Acest bine se transformă într-un termen atât de vag şi folosit cu insistenţă te poate conduce spre întrebarea normaşă de altfel Ce înseamnă că mă simt bine?! Adică dacă sunt întrebat pe stradă an să răspund că mă simt bine, odată ce schimb interlocutorul, ăn funcţie de relaţia mea cu el, dar mai ales de statutul său îi pot spune mai multe amănunte care - sper - îl vor ajuta să înţeleagă mai eXact la ce mă refer şi să poată să zică "uite eu cred că ar trebui să..."whatever. Pe de altă parte dacă nici eu nu ştiu cum mă mai simt, pot să mă gândesc că n-oi fi singurul în situaţia asta. Răspunsul aşadar se lasă aşteptat. Păi ,mă simt.....ca şi ieri. Nici mai bine, nici mai rău, nu mi s-a întâmplat ceva WOW care să mă facă să pot zice "da, astăzi mă simt...."whatever. De unde trag concluzia simplă că asta cu simţirea, ca de altfel şi NE simţirea e normal cumva să nu mai fie băgate ăn seamă. Nimănui nui mai pasă cum te simţi, nimănui nu-i ai pasă dacă simţi sau în cele mai multe cazuri cum te poate pune în secunda respectivă să te simţi. Fiecare dintre noi suntem atât de preocupaţi de cuvinte, aspect, plasme, preţuri şi câte şi mai câte nimicuri îcât uităm pe minut şi zi ce trece că suntem oameni în primul rând. Dragul de a-ţi vedea încă bunicii ori părinţii lângă tine, fericirea pe care o împarţi cu cineva printr-un simplu zâmbet, clipe în care opreşti toată lumea din jurul tău şi te bucuri de acele minute de intimitate, în colţul tău, în universul tău interior. Am redescoperit lucrurile acestea pe care aproape că le-am uitat în toate cîte s-au întâmplat în ultima vreme şi un zmbet mi-a surâs din inimă. Basic, nimic nu s-a schimbat, nivelul s-a mai deteriorat, dar sincer, in fond nimic nu s-a schimbat. Şi asta în acest moment mă bucură. Pentru că aşa îmi dau seama că relaţionez încă cu oartea care m-a clădit. DA.

marți, 6 octombrie 2009

Doamne-ajută

se poate caracteriza o situaţie fără răspuns. E una din acelea în care te trezeşti că te-a atins ceva şi nimeni nu poate să îţi spună ce e de fapt sau din ce cauză s-a abătut asupra ta. Indiferent dacă ai dus o viaţă plină de scântei, sau dimpotrivă ai stat să le iei...pas cu pas şi ai avut grijă o viaţă "ca de ochii din cap", adevărul este că se întâmplă să te trezeşti că nu mai eşti cel care odată erai. Îmi aduc aminte de statuls-ul Danei cu "şi teai dus dulce minune, totul este trist în lume" cred că era 4 Michael. Care odată a plecat şi el. Uite-aşa. Tot ce însemna, tot ce el era, într-o clipită sa stins. Şi a-pro-pos de stinsul ăsta încep şi eu să îi înţeleg adevăratele valenţe. Simţi că te stingi, că te sfîrşeşti cînd iată cu probleme necunoscute te întâlneşti. Nu se pot face comparaţii ître situaţii, însă necunoscutul a rămas cel mai de temut pentru umanitate, de când se ştie ea.
Îtrebarea firească este deobicei "Ce-i?". Când răspunsul se lasă aşteptat, zilele trec dea repetat şi nimic u te mai poate face să îţi recapeţi încrederea că va fi cel puţin la fel ca înainte. Schimbările bruşte sunt cele care te fac să vrei să ceva, orice, cu atât mai mult cu cât ăsta de pe umeri îţi mai trage şi el câte une pe ideea că de ce n-am făcut cât am putut. Draguţ şi ăsta micul, cum îşi găseşte el cele mai bune momente să te ia la discuţii.
Deci în concluzie, mai mult calm, mai mult curaj, mai mult optimism şi mai ales mai mult decât orice fă azi ce-ţi trece prin cap. Orice. Pentru că odată întâlnit cu necunoscutul se schimbă cam TOT ce considerai că îţi este familiar, comun, obijnuit. Nicinu mai ştiu dacă obijnuit se scrie cu J sau cu Ş. Nici nu contează acum. Acum contează să fie bine. Optimismul este cea mai bună armă în cel mai...război. Ăla cu morile de vânt, unde nu pot decât să sper că regula conform căreia cea mai bună apărar e atacul să rămână o constantă. Noapte bună...somn uşor...şapte purici pe-un picior ;) Love U A

luni, 21 septembrie 2009

Back dar mai rău

Încerc să scriu cât pot de bine, dar vreau să mă scuz încă de la început. M-am întors dar am o problemă de vedere. Gravă aceasta mă face să scriu ceea ce am scris până acum în 5 minute. La fel, o pastilă de 2 minute o citesc în 20 de minute. Programare la RMN de la CJ va spue mai multe. Nu mă plâng, zic doar scuzaţi pentru cei ce aud pastile repetate mai des. Cum îmi recapăt mai mult din spectrul vizual, mmentan înjumătăţit mă apuc de treabă That's a promose. 'Till then...vorba aia că bine se potriveşte şi-n căsătorie..."dragostea, e oarbă".
Astăzo 21.09.09

marți, 18 august 2009

mici...MARI diferenţe

Dacă în postarea (era să zic articolul) precedentă am disecat felul major al unora de a fi, mă opresc acum înspre diferenţele care apropie oamenii...până în momentul ăn care se leagă pe viaţă. Începutul este foarte simplu şi bazat mai ales pe o atracţie fizică. Plăcerile întâlnite cu timpul te mai ţin o bucată legat de ceea ce ai descoperit...etc, etc...până într-o finalitate. Finalitatea de bine, în accepţiunea tuturor este căsătoria, cea de rău fiind despărţirea. Ambele însă nu au nimic de-a face cu momentul pornirii pe un acelaşi drum. La început este altfel, viaţa e liiştită, problemele şi aşteptările depaaaarte, pentru ca în cazul în care ai hotărât să devii om serios să devină parte de zi cu zi a noii tale vieţi. "Nu e neapărat aşa" se va trezi cineva deştept să zică în replică. Nici n-o bag în seamă, pentru că, concluzia pe care vroiam să o evidenţiez este că odată cu schimbările şi atitudinea faţă de cei din jur se schimb. Ori dacă o dată, de două ori ai înghiţit una alta, ai şi răspuns prin acţiuni de-ale tale (foarte grave la un moment dat), ralitatea ne oferă cît se poate de clar răspunsurile. Schimbările, DACĂ se produc e bine pentru amandoi, dacă NU, n-o să dureze mult până când unul din ei îşi va ieşi din pepeni. În concluzie, oricât de tare ţi-ai dori, oricât de mult ai nutri la ceva sau cineva, odată ajuns fără de intimitate este foarte greu să mai şi accepţi the same shit over and over and over and over again. Eu, care nu sunt un adept al schimbărilor, odată ce mi-am construit universul, sunt deacord de data asta cu schimbarea pentru binele fiecăruia. De fiecare parte. Că numa' pe jumate...nu mere'. Ori ori. Că avem o lume-ntreagă care se bazează pe mijloc. În orice situaţie. Păcat de ei că se bazează DOAR pe mijloc şi nu găsesc puterea de zice DA ori BA. Şi apro-pos de asta, îmi asum o binemeritată lungă pauză, ca să am timp de mine pentru ultima dată;i s[ am mintea limpede pentru tot ceea ce va urma. Ne-ntâlnim în noua viaţă, so...vorba cântecului :

vineri, 14 august 2009

Parte din viaţă. Cei ce-au fost, ce va veni

Povestea de cleştar a celor nepăsători.Aşa s-a întâmplat, aşa relatez. Fiecare cu treaba lui.
Niciodată nu am înţeles cu poţi arunca nişte ani de viaţă din cauza felului tău de a fi. Adică ştiu că-s de kkt, dar numai aşa pot (vreau) să fiu. Mi se pare normal ca prietenii să vină din proprie iniţiativă să îmi bage bani în buzunar că-s bun, să mă ajute cu tot ce pot ei, indiferent de decizia pe care am luat-o, că eu gândesc bine (de fiecare dată), etc. etc. Ei, după ce de vizavi ţi s-a expus punctul de vedere, care nu numai că nu este de acord cu tine, ci dimpotrivă este chiar în total dezacord cu principiile tale, ce faci? Păăăăi nimic. Că aşa-s io. Aşa "funcţionez" Şi TOT EU, n-am să renunţ la principiile mele pentru că eu aşa sunt eu. Am uitat demult toţi anii ăia trecuţi în care daaaaa, poate am mai primit ajutor dar eu nu l-am cerut (şi chiar dacă l-am cerut n-o să recunosc ever), am aruncat la gunoi tot ce a însemnat pentru mine orice... Pentru că defapt nu a însemnat nimic. Eu sut bine cu mine eXact aşa cum sunt. Nu ofer nimic şi nu vreau nimic in return. Mă bazez doar pe mine şi dacă lumea nu mă acceptă aşa să-i fie de bine. Eu aşa sunt, aşa fac.

Povestea asta am întâlnit-o până acum cu oameni foarte apropiaţi mie. Şi dacă uitându-mă în trecut, atunci am pus-o pe seama vârstei (mele că nu înţelegeam sau a lor că nu înţelegeau), acum, ajuns deja la primele riduri pe faţă şi trecând prin muuuult mai multe de atunci încoace, rămân la fel de paf când astfel de situaţii se ivesc. Măcar am curajul să RECUNOSC când greşesc, să întreb de fiecare dată dacă-i bine pentru cel din faţa mea, de fiecare dată răspunsul e invariabil "Daaaa, stai liniştit". Şi aşa de liniştit am stat până la un moment dat. (Am găsit şi-o rimă) Şi de-atunci am tot visat câte s-au întâmplat, am fost afectat, dar am mers mai departe şi am realizat că nu sunt eu cel care ar trebui să îşi facă probleme. Ci de partea ailaltă a barierei dacă se simt stau cei care ar trebui citind aceste rânduri să înghită în sec. Răspunsurile nu le am pe toate. Iau fiecare zi pe rând, dar cum am s-o apuc pe-un nou drum, m-am simţit cumva obliat să scriu aicea în jurnal - să-mi amintească peste ani - ce a fost şi ce-am avut în cap în august 09. Viaţa se va compluca. Ce a fost a fost uşor, copilăria însă a trecut, iar noi, nu sunt sigur că înţelegem ce presupune asta. Oamenii se schimbă - de acord - fiecare cu motivaţia sa. Ce-a fost a fost - frumos sau minunat - acum urmează capitolul doi. Aceeaşi carte. Viaţa.

marți, 11 august 2009

Viteză

În viteză se cam petrece 90% din tot ce am gustat în ultima perioadă. Făceam o retrospectivă şi am ajuns la concluzia că şi numai în ultimii doi ani s-au întâmplat atâtea încât, la ceas de aduceri aminte mi se pare că am îmbătrânit v-o cinci. Unde mai pui că noaptea temperaturile se apropie încet dar sigur de minus, că tot suntem în august, asta pentru ca în plină zi să sară de douazeci. Era fain când aveam ozon deasupra capului. Viteza ucide. Cam aşa le place ăstora din televiziuni să zică. Şi au dreptate. Stress-ul, forfota, agitaţia, treburile de rezolvat pe minut...sapă în fiecare precum apa în nisip. Încă nu am ajuns la nivelul la care putem face diferenşa, că până la urmă nu viteza contează ci arta de a o stăpâni. Vin romaniacii la Sibiu să ne mai demonstreze încă odată că aşa este, în ciuda refrenului de la Billz Idol (Speed).So, think again...speed is what you reallz need?

vineri, 7 august 2009

Sinuos

este termenul ce caracterizează tot ce se întâmplă pe lângă mine de ceva bun timp încoace. Formatul american de radio, are încă din anii 90 chiar şi un jingle adaptat acestei situaţii. Tipele cântă acolo "hiiiigh - loooow on w.k.s.p". N-am înţeles ce vor să zică dar realităţile vin să mă lămurească. Hai să începem de sus şi să coborâm uşor în realitate. Pe domeniul serviciilor, am primit informaţia potrivit căreia scăderile volumului de muncă, comparativ cu anul trecuut, nu au fost mai mari de 15%. Ba chiar, pe timp de criză, oamenii erau sfatuiţi să îşi aleagă ca şi domeniu de abordare serviciile. În altă ordine de idei, observ că bugetele de marketing se aruncă pe tot felul de prostii, numai pe calitate nu. Aud spoturi pe radio realizate probabil de nişte copilaşi care tare s-au bucurat că le-a pus cineva în buzunar 50 de lei şi-mi aduc aminte de mine şi de alţii ca mine în perioada noastră de început. Ei, au trecut mullţi ani de atunci. Aş fi sperat ca odată cu creşterea economică de anul trecut să crească şi nivelul priceperii, al capacităţii de a face distincţia între profesionalism şi amatorism. Ei bine, m-am înşelat, nu se mai apreciază profesionalismul, cum nu se mai apreciază experienţa....mai aberez sau ştii şi tu..?!?!

Autoconsiderându-se din ciclul "am pus coada la prună" observ că anumiţi, tot mai des întâlniţi au priceput doar prima parte din propoziţia "În perioada de criză economică se taie din bugetul de marketing al companiei, dar nu de tot, deoarece raportându-se la situaţia economică enerală şi mediile de promovare îşi reduc la rândul lor preţurile de ratecard". Dar asta este de genul : normaaaaal, acum te-ai prins, omenească şi cît se poate de firească (am nimerit şi rima). Ei, revenind, auzind doar prima jumătate, s-au gândit ei aşa să nu mai facă nimic, sau dacă tot fac apoi să găsească varianta CEA MAI ieftină. Ex. să ai bani de o maşină nouă, dar să mergi cu trabantul la servici, că e mai ieftin. Şi la final - dacă îl vor mai prinde - se vor întreba "Da' ce n-am făcut bine? Unde am greşit, că uite am pus o foaie A4 pe care am scris oferta zilei" Hmmmmmm. Smart. Corect. Şi uite-aşa se tăvălungeşte treaba. The big boss zice că el taie, mai jos marketing-ul zice că nu poate, dar tot ar vrea produsul finit "numa' de data asta" şi în final, fiind om bun tot tu rămâi şi cu spotul pe desktop şi cu banii la Sf. Aşteaptă. La rândul tău nu mai poţi plăti aia, aia...şi ui aşa îţi doreşti să fi fost angajat undeva, cu program de 12 ore şi să nu-ţi mai baţi capul cu toţi.... Pentru că aşa-i la noi. Aşa am simţit şi-n '96, dar atunci eram prea încântat să vorbesc la microfon, ca să îmi mai bat capul cu oamenii mari, acum am crescut şi fiX de aceeaşi atitudine dau. Anii au trecut...degeaba. Pentru noi, că ei n-au stat să îşi bată capul. Au călcat pe cadavre şi (aici şi din vina ţării în care trăim) "fericiţi le-o"R"duce toate / De-o fi pace, dei război". Fain. So, what is the fastest waz to killzourself? Really.

joi, 6 august 2009

Observaţii...trecătoare

În diferite situaţii mă aflam în discuţii despre una, despre alta, dar care atingeau subiectul money fie şi secudar. Dacă ei nu-ţi aduc fericirea, de ce se ajunge totuşi la ei în orice discuţie? Dacă nu contează aşa cum tot repetă tineretul de ce ăi aud tot pe ei mai mult zicând că nu-şi "permit săă". Aşa că am tras concluzia. Oricât s-ar schimba viaţa, oricum ai proceda sau în orice fel ai vrea să priveşti realităţile, de fiecare dată cînd vrei să faci orice, te întorci la... E sănătos să nu îţi baţi zilnic capul cu ei, însă come'on, cât de naiv poţi fi să crezi că "facem noi cumva" când la rându-ţi nu te bazezi pe nimic. Aşa că daaa, vară...concedii... poveşti la o bere despre curcubeu şi fluturi, dar basic line remains the same :
Asta dacă îţi deschizi orizontul, rupi barierele minţii şi reuşeşti să observi clar ce,cât şi unde contează în viaţa asta "frumoasă".

marți, 4 august 2009

Weather matter - again!!!



LATER POST : După cum se observă temperatura dansează pe pielea noastră. Soare = foarte cald, pac un nor= 5 grade minus. Era fain, ţin minte pe când avem strat de ozon.

Weather matter!!!-again


De dimineaţă a fost cald. Foarte. E amiază acum. Normalitatea e cea de acum câteva zile. Aşteptăm furtuna.

Criză ne-criză eu tot vreau

Dacă m-ai întreba astăzi câte chestii mai vreau comparativ cu anii trecuţi aş răspunde că muuuult mai puţine, pe ideea indusă şi de tv, dar şi de ceva interior care-mi tot repetă "şi dacă nu-i aşa...". Observând că pe tema conflictului între generaţii s-a iscat o adevărată discuţie în articolul publicat, îmi permit să întreb :

Cum crezi că e mai sănătos în noile realităţi?
Să vrei la fel de mult în continuare şi să vezi cum o scoţi la cap după, sau să te abţii o periodă şi să ai atâta siguranţă că măcar nu te-ai băgat în ceva care te poate afecta negativ?

Aştept păreri...

luni, 3 august 2009

Weather matter !!!


Că bine ziceau activiştii acum câţiva ani buni şi cu toţii i-am luat în derâdere. Acum la o scurtă privire pe geam începem să le dăm dreptate. Aşa e cum au spus. Vremea nici ea nu mai este cea din copilărie. Acum e soare de te topeşti, în secunda 2 tunete de în casă la adăpost te zoreşti. Eu îmi retrag toate cuvintele care le-am spus despre cei care au intuit mai demult şi recunosc că au avut dreptate.Un alt motiv să revin la ideea iniţială cu "viitorul sună bine". Nu la noi, sau mai degrabă nici la noi.

Generations.Diferenţa

Diferenţa, în comparaţie cu indiferenţa are un atu. Însă diferenţa dintre X şi Y este dată de modul în care fiecare abordeayă o situaţie. Ca să restrâng focus-ul, "diferenţa între generaţii" mult trâmbiţată şi despre care au curs tone de cerneală am experimentat-o la rândul meu deunîzi. Prim plan - cei trecuţi de tinereţe, care din experienţele acumulate te pun în postura să te aştepţi să...(ştie, se prindă, acţioneze, găsească soluţii) mai bine decăt tineretul. Ei bine nu. În mintea aproape adormită a celor ce au avut neşansa să prindă muuuulţi ani de regim foarte restrictiv, nu îşi mai face simţită prezenţa ACŢIUNEA. În discuţii sigur că "daaaa", sunt de acord cu mai toate aberaţiile legate de o temă, dar aici se opresc. La discuţii. Multe...puţine, nici nu mai contează, pentru că e domeniul unde ei exceleayă şi oricând pot introduce sintagma "pe vremea noastră" cu amintirea unui oarecare confort interior. Indiferent dacă le-a plăcut sau nu să fie subjugaţi - oricum opţiuni nu prea aveai - aşa că s-au mulţumit la ce aveau şi cam atât. Lumea s-a mai deschis între timp, ei au pierdut legătura. Au rămas la stadiul de discuţii şi concluzii din trecut. Oricît timp ai pierde cu explicaţii pe zeci de variante, din dorinţa de a-i face cumva să priceapă sunt prea departe şi nu mai au puterea de a înlocui tradiţionalul nu cu "hai să încercăm" pus în practică. Mirarea este cu atât mai acută, la observarea celor trecuţi şi de vărsta lor care sunt mult mai prinşi în cotidian sau în realităţile 2009. Ei bine, îmi permit atunci să concluzionez. Diferenţa dintre generaţii este iniţiată din mijloc, de cei care ajunşi la o anumită vârstă vor să piardă contactul cu ce se întâmplă pe lângă. Chiar cu riscul de a afecta şi pe cei ce tot în acest lângă trăiesc. Din păcate sau din fericire - nu ştiu unde s-o încadrez - acţiunile fiecăruia dau (general fie spus)diferenţa dintre generaţii.

vineri, 31 iulie 2009

Loop

In termeni tehnici se numeşte "loop", cunoscut ca şi "ripit" de toată lumea. Suntem pe ripit dacă mă înţelegi:

joi, 30 iulie 2009

29-Iulie

Mi se pregăteşte ceva. Pe ideea aia mult titrată în presa mai ales centrală acum câţiva ani, am impresia la rândul meu că mi se coace ceva. Fărp a şti despre ce e vorba, simt că sunt atras înspre un univers care a fost deja prognozat, gândit şi început în lipsa mea. Ca toate lucrurile să fie de bine, sau pentru ca "viitorul (să) sune bine" trebuie să fiu de acord. În caz de dezacord, se aplică regula gramaticală deyacord = greşeală. De aici rezultă depunctarea elevului care în acest caz nu poate veni cu un argument logic de ce aşa sau din potrivă hai să încercăm altfel.
Istoria va nota cine a avut dreptate în final. 'Till then...

sâmbătă, 25 iulie 2009

NU...înainte

Realiatea fiecărei dimineşi, aceeaşi viaţă neschimbată, experienţele recente şi observaţiile mult prea multe (poate) mă fac şi astăzi să cataloghez frumoasa sâmbătă drept....nu aşa. Mă aştept la altceva. Acel altceva care să mă surprindă şi să mă facă la u moment dat să zic da mă, am aşteptat dar a meritat. Pentru că până atunci nu asezonez nici cu DEX-ul care a găsit definiţia prieteniei în acest fel:
PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) priétin, -ă s.m. și f.] – Din sl. prijatelĩ.
Sursa: DEX '98

Nu asezonez pentru că din definiţia de mai sus pricep că toţi suntem prieteni într-o măsură şi ca adevăr general valabil, pot să iau în considerare această definiţie ca şi definitorie pentru orice relaţie. Păi atunci la ce bun atâtea complicaţii?!!
We're all friends. Ne "simtem bine" împreună, ne înţelegem şi la asta se va rezuma totul. Atât? Fain. Dacă toată lumea e de acord, aşa facem. Dar măcar, hai să nu ne aşteptăm la mai mult. Că atâta e.
Sâmbătă liniştită...

miercuri, 22 iulie 2009

Sugrumanzii

Sugrumanzii sunt acei oameni care cu sau fără să ştie îi sugrumă pe cei din jurul lor. Zodia îşi face aici de cap în cel mai pur stil şi le oferă puterea de a-şi îndeplini visele mai mult cu ajutorul celorlalţi. Cât ar fi de poetică situaţia, în realitate nu e chiar aşa, privită din punctul sugrumaţilor de vedere. Sar putea ca acest "figurat" să nu fie înţeles eXact de cei care au această îndeletnicire şi îmi pare rău că trebuie să fiu eu cel pe viitor acuzat că le-am mai arătat o faţă - faţa predominantă - a caracterului lor.
(Continuând ideea că acest blog s-a născut din dorinţa de a rămâne undeva scris ce am trăit la un moment dat în viaţă)
Sugrumanzii sunt aceia care în tinereţe susţin că vor face, rareori se va întâmpla acest lucru, mai târziu îşi vor asuma creditele, pentru ca spre bătrâneţe să dea dreptate la fel de "des" celor care vor susţine contrariul, iar în acel moment de fapt să îşi râdă în barbă, ei ştiind că defapt lucrurile niciodată nu au stat aşa. După această întreagă teorie - care, desigur este neadevărattă...(aha) - poţi foarte uşor observa cum semnul zodiacal îşi face simţită prezenţa tot mai activ în comportamentul fiinţelor de acest gen. Zodiile puternice, pline şi iubitoare de agitaţie şi gălăgie, vor avea tot timpul impresia că defapt lumea asta a făcut de aşa natură încât planul lor să le iese întru totul. Ceilalţi, mai cumpătaţi din fire au o mai mare şansă să se prindă că nu toate lucrurile sunt aşa cum ţi le imaginezi, la asta contribuind şi acel je ne sais quoi care i-a mai povăţuit de-a lungul vremii prin tot felul de experienţe nasoale prin care i-a târât. Booon. Dar ce facem cu acea a treia categorie, care dacă stai să observi este mult mai pregnantă în explicaţiile sugrumanzilor, doar pentru a se autoconvinge şi pe ei că dacă nu sunt nici albi, nici negri, e musai să fie la mijloc. Aha. Deci, am descoperit despre ce era vorba. Despre mijloc. Zi-mi dacă îţi sună cunoscut:"găsim noi o variantă" sau "vedem noi" ori "cât poate să fie de...". Dacă îţi sună familiar, mai uită-te odată. Cu mai multă băgare de seamă şi vei observa că până acum, chiar dacă nu a lăsat urme, n-ai făcut altceva decât să te afli în centru ringului cu nici o armă în apărarea ta. De fiecare dată când ţi-a venit vreo idee, din experienţa mea sugrumată şi ea, ştiu că ţi-a fost cu timpul alterată. În final nici nu mai ţii minte de unde ai plecat şi care a fost planul de început închipuit de tine. Dar ca în filme, la final ţi se va spune răspicat "Dar tu ai vrut aşa". Şi nici nu e foarte departe de adevăr. Adevărul ăn acest caz este ca mucegaiul pe gem. "Aşa o fi" îţi repeţi până la autoconvingere "poate nu mai ţin eu minte". Nu e timp să fii atent la toată gălăgia din jurul unui sugrumand, aşa că se poate ascunde în ea. Poate ai zis la un moment dat un da, care a fost interpretat eXact după voinţa lui. Ziceam însă că sub acel răspuns venit din partea ta se află defapt toată strategia sugrumandului aflat în plin proces de sugrumare. El va face (chiar dacă va susţine contrariul) totul ca să te schimbe, în primă fază te va smulge din universul tău ca să îşi poată definitiva opera pe teren propriu. Apoi, prin tertipuri programate şi doar de el înţelese zi de zi, va trage înspre definirea noii tale personalităţi. Nu aşaaaa dintr-o dată ci încet încet. Linişte roicum nu mai ai, odată ce eşti prins în vârtejul unui sugrumand, aşa că scăpare mai greu. Iar în tot jocul acesta cu implicaţii serioase, la un moment dat vei auzi "Dar tu ai zis că...aşa" Hăă? "Păi nu ţii minte că...." Da, tu ai zis că aşa pentru că tu eşti tot la fel, cel care este numai bun de sugrumat, cel care se gândeşte de câteva sute de ori înainte de a...ceva, ca să fie convins că îţi va face plăcere sau îţi va aduce bucurie, dar sugrumandul nu e atât de complex. Nici pe de parte. El ştie doar că ceea ce vrea se poate îndeplini cu ajutorul tău, aşa că e foarte bucuros că te poate "modela". Dacă ar da peste o fire hotărâtă sau calculată situaţia s-ar schimba, dar în viaţă, pe deasupra mai au şi noroc de oameni buni. Dar toate au şi un downside. Acel PE DE ALTĂ PARTE, care a rămas singurul arbitru în această piesă de teatru. Şi cei obijnuiţi să sugrume vor avea un şoc. Habar n-au de unde o să le vină, dar la un moment dat o să le vină. Şi atunci vom mai lua noi ăştiălalţi - sugrumaţii - o mult aşteptată gură de aer. Ne vom umple plămânii cu ea, după atâta timp de chinuri. Şi vom zice: aşa vă trăbă că n-aţi ştiut când să vă opriţi. Meritaţi, petru că fiecare secundă de calvar voi v-aţi clădit-o. Pe viaţa şi sufletele altora. Zi de zi.

(P.S. Sugrumaţii au la rândul lor o vină. Vina respectului, a umilinţei, a dorului, a ruşinii, a observaţiei, a acceptării situaţiei. Diferenţă : sugrumaţii nu au arme)

marți, 21 iulie 2009

N-am găsit un titlu, aşa că nu mă mai risc să-l arunc numai pentru că trebuie. N-am găsit nici acum explicaţii pentru multe lucruri care mi se întâmplă dar am obosit să le tot caut. Nu mai e nimic din ce era odată. Nu ştiu dacă era mai bine sau mai rău, îmi aduc aminte că era mai linişte...interioară. Habar n-am ce scriu aici şi de ce, de unde vin încotro mă duc, dacă o să fie bine sau mai rău...nu ştiu. Nu mă mai duce capul. Atâtea s-au întâmplat numai week-end-ul ce a trecut. Artmania, Art of Fire, etc. A trecut şi week-end-ul şi toate astea pe lângă mine. Depaaaarte rău. Să fi fost de bine, de rău, habar n-am. Nici măcar nu mă interesează. Lumea îşi urmează traseul firesc, plin de monotonie, cu bucuriile şi neîmplinirile fiecăruia în parte. Tot mai în surdină îmi răsună cuvintele alea în care odată credeam, realitatea demonstrându-mi că dacă nu sunt pe fază pot să tot visez eu cu ochii deschisi...

Nimeni nu mai are nevoie de artişti... Cine mai înţelege ce înseamnă să ai suflet?...

joi, 16 iulie 2009

Omul contează


M-am apucat să aştern din nou câteva idei urnit şi de faptul că realităţile încojurătoare s-au tot schimbat şi mai ales agitat ăn ultima perioadă. Tiltul vrea să reflecte de fapt că în ciuda a zeci de mii de discuţii, de idei aplicate sau nu, vâltoarea evenimentelor ne cerne defapt concluzia atât de simplă că omul din spatele "treburilor" contează. Mi s-a întâmplat să fiu secerat de dispariţia, unul câte unul a celor şi aşa câţiva care mai erau pe lângă, ca să mai rumeg o perioadă şi asumându-mi greşelile să îmi dau seama că de fapt nu eu am probleme, ci percepţia celor care credeam că înţeleg stilul meu este greşită. Bunăoară, m-am întâlnit e mult spus, l-am văzut pe unul dintre cei care credeam că îmi seamănă, dar de care m-am răcit în ultima perioadă. A tgrecut pe lângă mine ca şi cum n-aş fi existat. ceea ce îmi dă dreptate în toate presupunerile mele de demult. Omul contează. Altfel, am asistat la acapararea până la terminarea unei idei, care la început a fost respinsă cu înverşunare şi acum este în centrul atenţiei, pentru că s-a schimbat cu totul opinia marii majorităţi. Firul poveştii pleacă de undeva, era imaginat a se termina într-o perioadă destul de scurtă, dar au intervenit alte idei şi alte stiluri de a o pune în practică (în ideea de ajutor) încât nici nu mai ştiu exact de unde am plecat, darămite să mai ştiu unde mi-am pus în cap să ajung la momentul incipient. Dar e de bine, e de ajutor. E altceva. Şi acest altceva intră tot mai adânc în interior. eXagerarea este cuvântul care caracterizează ambele situaţii. Ştiu pentru că am folosit-o şi eu de câteva ori, de mult mai multe ori mi s-a atribuit în momente când chiar n-aveam nici o legatură, dar este o constantă a unor oameni, până când îi acaparează cu totul şi nu mai ştiu cine sunt cu adevărat. Aşa se pierde ruşinea de a:.... sau ... (în diferite situaţii) şi escaladând, ajungi la final de drum şi te întrebi privind în urmă. Oare asta am vrut? Răspunsul nu-l vei găsi nici atunci la fel ca nici acum când ai zâmbit drăgăstos la fiecare sunet mai ascuţit care este o obişnuinţă de altfel la unii.
Mi-e şod acum, să mă gândesc la ce prostii scriam mai demult tot aici. Viaţa liniştită de până atunci a fost înţepată în diferite situaţii, înţepături la care răspunsul a fost zămbitor până la un moment dat. de fiecare dată însă am sperat că va fi altfel. Ei....uite că nu este. Acum, doar timpul s-a foarte complexat. Mintea a rămas in planul 2, chiar dacă impresia e opusă. Vorba aia' - tot mai uzitată - asta e. Şi...cel puţin aşa va fi "from this moment on", că bine zicea refrenul cântecului.

vineri, 10 iulie 2009

Cred

Cu ultima tărie pe care o mai posed în suflet că vechiul logo de la Connex cu "viitorul sună bine" nu se mai aplică la noi. Şi prin acest noi mă refer de la NOI-ul auzit din gura celor apropiaţi, până la NOI-ul prea des folosit şi în zona asta de păreri cunoscută sub numele de blogging. De fapt, viitorul ăla - frumos creionat, nu zice nimeni în spoturile publicitare din anii 90 - se îndepărtează de la alegeri la alegeri. Alegerile fiecăruia VS alegerile politice. Aşteptările marii majorităţi au scăzut, puterea fiecăruia este pusă la îndoială la fiecare colţ, din motivul bine ăntemeiat că masele - oricum uşor de condus - sunt MAI UŞOR de condus atunci când se tem. Şi uite aşa suntem ţinuţi într-o tensiune, care până la urmă se va sparge şi tare mi-e milă de reversul medaliei. Dacă până în acest moment ne-am confruntat cu tot felul de lucruri Anormale, cred că se vor găsi, mai ales din generaţiile tinere şi pe viitor dintr-aceia care să acorde literele "în gen număr şi caz" la normalitate. Ne vom întâlni peste vreo 30 de ani şi vom diseca că "pe vremea noastră" lucrurile ni se păreau Anormale. Între timp s-a escaladat ŞI reaba asta şi odată cu avântul tehnologiei şi al informaţiei lumea cataloghează Bnormal,Cnormal,Dnormal. Vom râde atunci, dar la fel ca şi acum nu va fi râsul nostru. Pentru că cred că nici atunci nu ne vom putea scăpa de limitările on and on and on prezente la fiecare pas şi pe toate canalele.
Pentru cine nu a înţeles eXact despre ce e vorba în propoziţie recomand cu căldură să ia o gură de aer proaspăt, departe de apartamentul sau garsoniera sau duplexul care au devenit un fel de scop în viaţă şi să se uit în interior. Să se redescopere şi să tragă concluziile singur. Dacă îi place ce vede sau dacă crede că poate mai mult. Mai mult nu înseamnă să te înscrii în tipare, să respecţi reguli de conduită. mai mult înseamnă să dai din tine cât crezi de cuviinţă, ca să le arăţi celor mai cârcotaşi din jur de ce eşti în stare. Doar după aceea eşti binevenit să îţi dai cu părerea despre una sau alta din domeniul unde candva ai intrat, apoi te-ai perfecţionat şi într-un mare final oricun n-ai fost apreciat.
Deal?

marți, 7 iulie 2009

Lumea s-a schimbat (...din nou)

Am gasit citatul:"E mai bine sa meriti laude si sa nu le primesti decat sa le primesti fara sa le meriti." semnat Mark Twain (Samuel Clemens) si mi-a placut atat de tare pentru ca face parte din vechea lume, cea in care am crescut, in care mi s-au insuflat cateva lucruri gen asa se face sau asa nu se face. Mai exista respect pe atunci, mai circula rusinea prin sange si in niciun caz nu se simtea fiecare mai "catolic decat Papa". Intre timp insa odata cu accesul la tot felul de noi: informatii, teritorii, lucruri, etc., suntem tot mai perfectionisti. Si sa nu cumva sa ne contrazica careva pentru ca oricum nu-l bagam in seama. Toate astea pentru ca suntem habarnisti. Habar nu avem cum sa ne purtam, cum sa vorbim, nu mai avem timp pentru noi, apoi pentru altcineva. Am inlocuit timpul cu banii. N-avem timp dar avem bani, ceea ce ne da posibilitatea de a avea nimicuri. Si in aceste nimicuri ne pierdem, fara sa mai simtim p e dinauntru absolut nimic. Si de aici incepe tavalugul. Adica, omeneste vorbind, fiecare e om pana la urma, de la muncitor pana la meg sef. Ori daca pe muncitor nu il interesau problemele lumii, observ ca mai nou pe absolut nimeni nu mai intereseaza nimic. Decat propria-i persoana. Poti sa te dai peste cap de 1000 de ori sa gasesti chiar argumente logice prin care sa demonstrezi ca ceva nu e bine, raspunsul e tot NU. Fiecare stie CEL MAI BINE ce are de gand, nimeni nu mai intelege, nu mai asculta, nu mai vrea. Se bucura fiecare in sinea sa ca se apropie de acele vise de cand erau mai tineri. Foarte bine. Ma intristeaza doar ca acest colac se strange si se rasfrange si asupra celor mai apropiati. Tot mai apropiati. Acelasi miserupism, aceleasi nimicuri dar pline de importanta, aceeasi viata. De ce? "Pentru ca asa-i logic!" Atunci trebuie sa fie logic deasemenea sa avem tornade la 2 pasi de casa, casa care nu mai stim care este de fapt "acasa" dar bine ca e si asa mai departe. o idee de viata in care faci ceea ce vrei in timpul liber si asa limitat. Si mai departe?Raspuns:"Pai mai departe vedem noi, facem sa fie bine". Un raspuns care SIGUR iti induce acea siguranta de care aveai nevoie, mai ales in vremurile recente. Logic, nu?

(P.S. am renuntat si la Ş.Ţ.Ă.Î, ca tot nu conteaza)

vineri, 19 iunie 2009

Casă..ce?!

Titlul se poate interpreta ca şi un mesaj publicitar prin alăturarea celor 2 (ca şi să) şi reiese cu totul altceva. Dar nu despre asta m-am gâdit să aştern astăzi acum aici pe "hârtie". Mă refer doar la întrebare. O intrebare în a cărei răspuns stă de fapt dezlegarea altor iţe din complexitatea vieţii. So... ca să ce?! ăsta stă la baza mai multor dorinţe, acţiuni, instincte, te-ai pris ce vreau să zic. dar care este răspunsul general valabil la această întrebare. Că poate nu am înţeles eu exact despre ce e vorba ăn propoziţie. Aşa că întreb şi eu - scuzaţi deranjul - mai departe. Că poate lumea ştie mai mult decât arată (sau ascultă la volum TAREE). Până la urmă, gandim, dregem, ne agităm, le întoarcem, le acuzăm...ne agităm ca să ce?

(Ca să ce = in acest caz : pentru ce/la ce bun/de ce/)

duminică, 14 iunie 2009

Da... exact asa

Asezonez întru totul. Cu fiecare por. Asta e lumea mea http://www.happyfish.ro/ugc/despartire2/

joi, 28 mai 2009

Visul unui trandafir.

Bobocul de trandafir creştea pe câmp. În bătaia vântului îşi legăna frunzele, petalele lui erau mângâiate de fiecare strop de ploaie, roua dimineţilor târzii îl trezea în acelaşi loc şi el tot mai frumos creştea şi se înfrumuseţa. Din locul unde se afla, putea vedea schimbările petrecute de-a lungul timpului, reacţiile fiecăruia şi îşi imagina ca la un moment dat, prin frumuseţea sa să-şi lase amprenta asupra unui suflet măcar. Într-o bună zi, a venit o fetiţă. A vazut trandafirul şi s-a minunat de cât de frumos era. De când l-a observat trecea în fiecare zi pe-acolo, chiar şi un minut, ca să fie învăluită de mirosul inconfundabil al trandafirului. Într-o bună zi l-a luat acasă şi cu grijă l-a aşezat într-un ghiveci cu gândul să se bucure de el. Trandafirul vrăjit la rândul lui, a înflorit. Petalele lui erau larg deschise şi fetiţa, de fiecare dată când intra pe uşă se oprea în faţa lui şi-l admira minute în şir. Avea grijă de el, îi punea apă, îl proteja de razele puternice ale soarelui, ca să îl păstreze cât mai mult în toată splendoarea sa. La un moment dat însă, fetiţa a întârziat. A intrat pe uşă căscând, i-a aruncat o privire şi s-a dus la culcare. A doua zi la fel şi cu timpul a început să uite să îi mai pună apă, sau măcar să-l ferească de soarele arzător. Zilele treceau şi trandafirul, la fiecare clinchet se umfla în petale crezând că e uşa ce se deschide şi fetiţa intrând îl va admira din nou.
N-a mai fost niciodată însă aşa. Îşi amintea trandafirul de câmpul lui, de roua dimineţii, de bătaia vântului, dar mai ales de visurile lui. Simţea că mai poate, că nu i-a sosit încă ceasul. Frunzele în schimb au început să-i cadă, una câte una, petalele odată frumoase îl părăseau, pământul tot mai uscat, se crăpa sub el. Încet dar sigur, a plecat capul, parcă făcând o plecăciune de mulţumire pentru tot ce i s-a întâmplat. Nici nu mai avea putere să gândească, doar îşi accepta soarta. Apă demult nu mai avea, şi ultima petală acum îşi lua rămas bun. Rămas bun...

miercuri, 27 mai 2009

puncte puncte

Vaaaai ce nu îmi place. Vaaai ce mă deranjează. Vaaaaaai ce nu suport să aştept. Am observat că nu prea mai am nici eu nervi să aştept să se întâmple ceva. Ceva înspre bine. Să simt fiorul schimbării şi o bucurie să îmi inunde sufletul de fericire că într-un muuuult aşteptat sfârşit am ajuns şi în acel moment. Cel pe care l-am gustat mai demult şi în care viaţa era frumoasă. Cu bunele şi relele ei de atunci. Dar era frumoasă. Acum, din trecutul minunat au rămas doar ici-colo amintiri plăcute. Prezentul este disecat în discuţii. Concluzii aiurea trase, de faptnimic înspre bine.
Şi nu se mai termină odată MAI ăsta. Mai e, mai e. Fain ... ...

marți, 26 mai 2009

No hai să...

vorbim despre nimicuri. Acele nimicuri care ne fac viaţa "frumoasă". A se observa de musai ghilimelele, că dacă nu iară-s pus în situaţia de a da explicaţii 10 minute pentru că nu s-a înţeles ideea, care oricum mi se pare o tergiversare şi o lălăială, că poate doar doar, se ajunge cu discursul la subiectul preferat şi evident numai bun de ACUZAT. Aşa am mai văzut că se întâmplă şi am făcut aşadar atenţionarea. N-a durat decât 4 rânduri, da noh, îs convins că a înţeles TOată lumea. Deci vorbim despre adevăruri adevărate, acceptate ...sau nu. Toată lumea are ceva pe dinauntru care îl ghidează în tot ceea ce face. Acest ego interior se clădeşte de mic şi se căleşte în timp pe baza învăţăturilor primite şi a realităţilor întâlnite. Cu anii ce trec însă, încet dar sigur, acest ego începe tot mai des să fie catalogat şi disecat. De ce? Păi pentru că fiecare creştem şi ajungem la vârste care presupun alte acţiuni, alte dorinţe, alte năzuinţe. Şi dacă ai ceva de spus - este general acceptat - că ar fi bine să spui dar cu măsură. Pentru că vorba, rezultantă a unui gând poate lovi. De acord până la un punct. Acel punct în care nu sunt de acord cu regula societăţii care zice : ai voie să gândeşti, dar gândeşte în anumite limite, ai voie să faci ce vrei, dar în aceleaşi limite. Păi, şi atuni întreb, la ce bun să mai depun efortul, dacă oricum sunt încorsetat de limitele "acceptate de societate pentru un trai fericit". Intru mai în detalii şi încep prin a diseca câte îmi vin acum în cap. Pornind de la adevărul mai sus amintit cum că ne formăm de mici şi ne îmbunătăţim pe parcurs, în tinereţe te afectează altfel anumite acţiuni, trăiri, locuri, oameni. Cu cât interacţionezi mai mult cu ei, cu atît observi, înveţi şi bagi la cap pentru ca mai târziu să aplici la rândul tîu ce ţi-a plăcut şi evident să excluzi ce nu ţi-a plăcut. Aici intervine prima steluţă *. Universul care te formează este cuibul tău. Acolo te-ai născut, te gândeşti că acolo vei îmbătrâni dar vei face mai mult decât înaintaşii.
Ceea ce majoritatea a înţeles este ultima parte *că vei face mai mult decât au reuşit ai tăi. Şi pe asta se concentrează. Din cauze diferite se pleacă de acasă. De "libertate", de a vrea altceva, de a găsi ceva mai bun în acel moment.
Se observă aşadar prima diferenţă clară între 2 oameni. Cel care crede că acolo îi este locul şi celălalt care, trecând prin experienţele din alte locuri nu mai are cum să fie legat de acel loc numit "acasă". Mai departe. Se zice că acasă este acolo unde te simţi cel mai bine, comparativ cu o mai veche vorbă care zice că nicăieri nu e mai bine ca acasă. Alăturându-le pe amandouă, rezultă că aici se apropie cele 2 categorii cel mai tare. Îşi doresc ca "acasă" să fie locul în care să se simtă cel mai bine.
Pasul următor face ca ambele categorii să încerce noutatea. Prima categorie, mai legată de "acasă"-ul perfect întâmpină oareşce greutăţi în adaptabilitate, comparând tot timpul binele existent în universul de care s-a ataşat cu binele întâlnit. A doua categorie nu întâmpină dificultăţi atât de mari, ei fiind obijnuiţi cu schimbările. De fapt schimbările sunt parte din viaţa lor, singura idee pe care insistă este dacă să le accepte sau nu. Habar n-am cum e mai bine să fii, dar un mijloc se va găsi, ori cel mai uşor le vine să-l găsească celor care au mai făcut-o de-a lungul vremii, că aşa-s ei clădiţi.
Cu legături puternice referitor la această primă diferenţă, îşi mai face loc una. Cea legată de oameni. Universul liniştit al primei categorii, cu influenţe clare asupra a tot ce înseamnă persoana respectivă este diferit TOTAL de cel întâlnit la cea de-a doua categorie. Primii sunt mai legaţi de oamenii care le-au insuflat cunoştinţe, idei şi alteuri, pe când ceilalţi au relaţii ceva mai distante ca să nu zic reci cu cei ce-i înconjoară. În timp ce primii împărtăşesc un grup limitat, în care cunosc pe toată lumea, a doua categorie este înconjurată de amici, cunoştinţe, prieteni din care îşi alege pe care să şi-i apropie mai mult. O altă diferenţă definitorie.
Din cele expuse până acum, este logic ca şi aşteptările unuia comparativ cu celălalt să fie diferite, iar dacă nu sunt diferite, drumul până la la realizarea visurilor este altfel - opus - imaginat în fiecare din categorii. Pentru prima categorie este mai complicat, pentru ceilalţi este mai facil şi din cauză că nu îşi bat atâta capul de unii singuri. Sunt înconjuraţi de lume, ori se ştie că câte capete, atâtea păreri. Singura lor decizie este atfel facilă, care din variantele discutate li se mulează cel mai bine.
Concluzia întregii observaţii, explicată cu lux de amanunte este că a doua categorie este majoritară în societate. Acea societate care a făcut de mii de ani reguli, ca să se poată înţelege şi să poată convieţui. Însă aceeaţi societate care impune pe de altă parte aceste anumite limite, în care "se face" este folost în exces, atât în vorbe cât şi în fapte. Aceeaşi societate, gazdă a celor care nu au limită şi care într-un mod frumos sunt astfel atenţionaţi. Comparativ, cei din prima categorie sunt mult mai analizaţi şi uneori chiar acuzaţi. Că nu fac parte din marea majoritate, facil de înţeles de toată lumea. Păcat. Nu mă îndreptam înspre limita cealaltă, să ma aştept să fie de-a dreptul admiraţi. Departe de mine gândul. E doar o obseravţie simplă, într-o lume tooooot mai complexă.

vineri, 22 mai 2009

Daca nu noi, poate-n 22

Astazi este 22 mai. MAI e un pic si am scapat si de MAI. MAI raman cateva si pa paaaa 2009. Inca un an trecut, rutina vietii de zi cu zi, dar ca si aspect general, nu am imbartranit ci am trait cateva experiente in plus. (Si nu e vorba de hymermarket-ul cu nacelasi nume :-). Am tarit sa vedem, sa observam, sa analizam si sa tragem concluzii bazate pe fapte. Asa incet, pic cu pic, observ si de la tv ca oamenii (oricat ar zice lumea) nu sunt facuti sa stea mult timp impreuna. Fiecare are e-ul interior, bazat pe o anumita crestere, fiecare are asteptari, nazuinte si idei mai mult sau mai putin bine intiparite, pe care doreste sa le realizeze in timpul vietii. Ca si aspect social - general acceptat (intarit si de biserica) este un adevar ca se doreste legarea oamenilor cu aceleasi asteptari si viyiuni unul de celalalt. Realitatea insa ne spune ca nu e neaparat asa. Poate ca asta era forma acceptata care iti dadea o anumita postura mai demult. Insa in vremurile de astazi, cand viteza vietii s.a schimbat, cand posibilitatile s-au inmultit, vad ca si reculul acestui "cum sa ramai singur" se produce tot mai des. Si in acest fel rasar stirile in care X i-a dat in cap lui Y din cauza problemelor adunate, sau ca alt X si-a pus capat zilelor pentru o nota rea luata la scoala, ca un alt Y a apucat calea strainatatilor pentru un trai mai bun, fara sa se gandeasca la ce e mai rau si...am vazut ca a avut nesansa, etc. Ori si de aici pot extrage concluzia ca oamenii nu-s facuti sa se suporte mult timp. Este un adevar experimentat ca rabdarea se cultiva in timp, la fel cum si acceptarea defectelor celuilalt, insa astea amandoua iau timp. Timp pe care momentan il alocam maaare parte pentru a ne face un trai mai bun. (Speram sau ne amagim asa). Cunosc si tot aud diferite cazuri, din diferite domenii, care la fel din diferite motive au ales sa isi desparta drumurile. La capatul oarecum opus, am intalnit si asa zise relatii, in care numai roz nu e treaba (nu ca ar fi fost vreodata din punctul meu de vedere). Asadar, cat timp va mai continua sa ne bantuie prin minte asta cu "de musai". La cate lucruri, sentimente dar mai ales viyiuni de viata exista, inclin sa cred ca e foarte foaaarte greu sa gasesti pe cineva care sa iti fie cu adevarat un aliat. La modul ca sa te inteleaga, sa iti impartaseasca viitorul cam in acelasi fel si care sa vrea sa...pe acelasi drum...la mijloc. Daca tot am ajuns la mijloc, am sa imi permit sa dau un sfat celor mai tineri. Mijlocul, am observat face totul. La mijloc de strada iti intalnesti aleasa, care la mijloc se intalneste cu tine in deciziile luate apoi de fiecare data (sau asa ar trebui). Dar ceea ce ni se prezinta este - ori ne place ori ba - un crampei ca defapt nu e asa. Unul este tot timp[ul cel care vrea, cel care decide si nu in ultimul rand cel care are o viziune din care nu vrea sa iese...foarte mult. Pentru ca asa a vazut. Comparativ insa nu isi aminteste, sa observe ca poate ceea ce a trait nu e neaparat cel mai fericit caz, insa asa stie asa face. Ca-i cel mai bine.

Nu sunt neaparat adeptul schimbarilor (acum vorbesc dpdv personal) numai de dragul schimbarilor si cred ca nu trebuie sa faci pe plac tuturor numai ca sa nu-i superi. Insa aceasta ultima propozitie se potrivea mai bine acum cativa multi ani, cand nu influenta pe nimeni...Azi e 22 mai si nu mi se pare ca mai sunt dintre cei care MAI pot sa zica daca nu noi...poate-n 22.

va urma

joi, 21 mai 2009

Încet...încet

Încet încet ne revenim. E ca în aia cu "mult somn am mai dormit". Lucrurile intră pe un făgaş din ce în ce mai normal, agitaţie mai există doar la cei care îşi pierd timpul cu detalii atât de insignifiante încât poţi să mori...uneori, noua realitate se schimbă din nou. În oraş agitaţie, în trafic nu mai vorbesc, fiecare încearcă să se descurce pe propriile forţe. Bine, cei care vor asta, că am întâlnit şi de ăilalţi care pun câte o întrebare la fiecare 2 minute. Dar nu îmi bat capul cu ei. Nu acum. N-am nervi. E după-masă, copiii plâng, mamele deretică prin case, vărbaţii prind ştirile de la televizor....e cald...şi dimineaţa şi seara... a venit vara. Toropeaşă în curând, ţepe şi necazuri prognozez la cei ce n-au schimbat nici măcar un gând (ca să rimeze) etîcî, etîcî. Da' în toată nebuloasa asta începe tot mai des să îmi apară în timpan sloganul ăla de demult, folosit de connex pe atunci..."viitorul sună bine"
(Chiar dacă e viitorul "de mâine", că peste ceva timp, cred că toate se vor întoarce.)
Dar pânî atunci mai avem timp. Mai avem timp să visăm un pic. Mai lasă-mă un pic. Un minut...

marți, 19 mai 2009

eu cred că

Până de curând nu mi-am permis să cred aşaaaaa, în public, pentru că a crede ceva îmi vine ca un gest reflex, bazat pe ceva cunoştinţe şi o gaşcă de experienţă. Din astea 2, referitor la multitudinea de gânduri şi situaţii aş fi putut să şi cred, însă neavând destule argumente ca să încline balanţa într-o oarecare parte m-am rezumat la a observa. Că aici nu deranjezi. Observi că...zici mai departe şi cam atît. Asist însă de ceva vreme constant la acest "eu cred că" tot mai des. Indifernt că e de la o vârstă relativ fragedă, ori de la oameni cu ceva ani buni de experienţă, "cred că" este folosit tot mai des. Nu bag vină, dimpotrivă, mă bucur că lumea îl foloseşte şi la pozitiv, comparativ cu negativismul proverbial al poporului, însă nu îi văd rostul. Pe baza acestui "cred că" şi mai ales în discuţii ori subiecte atât de neimportante, "cred că" ăsta face diferenţa. Nu-i poţi lua omului părerea, nu i-o poţi schimba atunci, pe loc, însă cei ce folosesc expresia pomenită destul de des tind să creadă fix pe invers. În acel moment se poate schimba ceva şi atunci e cel mai potrivit să îţi dai cu părerea. Se aduc argumente, bine reţinute şi întreţinute, eXact pe tema dată, concret, astfel încât să reiasă cu naturaleţe concluzia în care numiţii cred. Şi de aici observ se nasc divergenţe. Acestea nu sunt băgate în seamă foarte tare, adică se uită până la următoarea discuţie, însă implicarea în acel moment este cât se poate de directă şi concentrată pe subiect. Ori, cu timpul, ori îţi dai seama că eşti tot mai diferit şi începi să taci tot mai des, ori mai laşi în speranţa ca experienţa să facă diferenţa şi (poate) acest "eu cred că" să nu fie atât de sigur de fiecare dată.
M-am întâlnit cu situaţia de a crede ceva dar - în repetate rânduri - la întrebarea "Tu nu crezi la fel?" să dau răspunsul aşteptat (ba da). Numai că, pe dinauntru nu aveam toate elementele să mă ducă la concluzia că e aşa. Dar "ba da"+ul a funcţionat, fireşte şi aşa subiectul a fost închis.

vineri, 15 mai 2009

Whyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy?

Am văzut ceva din Cavalerii mesei rotunde şi mi-am amintit de acest film bun pe care l-am vazut când eram şi "mai mic". Filmul a marcat oameni şi îmi dau seama de ce, însă ceea ce vreau să scot în evidenţă acum este strigătul pătrunzător "whyyyyyyyyyyyyyyy".
Ăn româneşte de ce este o întrebare, care, ca şi în fil uneori denotă durerea care te face să întrebi de ce. Acest de ce este tot mai rar folosit şi el. Nu ştiu la rându-mi de ce. Însă cam tot timpul am învăţat să mă întreb, să îmi răspund şi să găsesc răspunsuri cât mai multe la acest dece. Acest simplu de ce dar care de atâtea ori face diferenţa. Căci în viaţă habar n-ai,poate nu mai ai ocazia să întrebi de ce, după ce fapta a fost consumată.

joi, 14 mai 2009

Revenire

eXact aşa, revenire asupra subiectului postat acum câteva zile aici "pe blog". Fără a încerca să acuz sau dimpotrivă să iau apărarea unora sau altora, observ din păcate că nu s-a înţeles eXact mesajul. Aşadar am să mă repet, omeneşte, că poate aşa se înţelege mai clar. eXact media este agenţia de publicitate care caută voci feminine pentru interpretarea spoturilor. Este nevoie de timbru vocal şi de abilitatea de a da citire unui text în faţa unui microfon. Doritorii, sau, mai bine spus doritoarele sunt rugate să îşi lase datele de contact pe adresa office@exactmedia.ro
Am apelat şi la acest mod de a găsi voci, pe lângă cele clasice din dorinţa de a găsi o voce bună, plină de calităţi interpretative(poate)încă nedescoperite. Şi în acest caz e vorba de interes. Dacă te interesează este o bună oportunitate de a face ceva. Şi nu durează mai mult de câteva minute. Aştept cu interes şi curiozitate.

miercuri, 13 mai 2009

Adică...cine?

Average people. eXact. Ăştia au o problemă. Mare şi e doar în capul lor. Vezi tu, ei cred că tot ceea ce fac, sau mărog, mare parte, adică majoritatea gîndurilor şi experienţelor trăite sunt de bine. Tot ce este altfel este de rău. Tot ce este în schimb neproductiv este acceptat, pentru că din zona asta se trag şi ei. Pe plan personal critică pe dinauntul lor tot ceea ce este diferit de ei, dar în ruptul capului nu ar zice pe gură treaba asta, pentru că vezi Doamne ar fi mai puşin plăcuţi, ceea ce nu le-ar place prea mult. Pe de altă parte nu înţeleg ce se întâmplă, nu pricep programe de lucru diferte de ale lor, chiar dacă în acelaşi domeniu. În plan personal însă, aceşti average people, care NICIDECUM nu se cred aşa, uită că tot ei la rândul lor au tot felul de întâmplăripe care unii, dint-o altă normalitate le-ar considera o adevărată nebunie. Da, te-ai prins sunt persoane agitate, chiar peste măsură, dar convinse că ştiu ce e bine, convinse de ceea ce vor, iar restul are de ales ori e de acord cu treaba asta, ca să aibă parte de o viaţă liniştită, ori ba. Am tot repetat, tinereţea va fi şi ea de vină, dar tind să cred că e mult. Mult mai mult sub stratul de "ce draguţ vreau să par" şi, ceea las să fie văzut e...vorba aia doar "the tip of the iceberg". Poate dispar odată de pe faţa pământului şi noi ceilalţi, nici prea grăbiţi, nici prea agitaţi, nici prea înceţi, nici prea deştepţi, nici prea niccum, dar LINIŞTIŢI vom avea o viaţă care nu se va încadra doar să le facem lor pe plac, să fie ei fericiţi, etc. etc. Atât.

luni, 11 mai 2009

Spune...pe bune


Odată cu noile realităţi, creşte interesul nostru pentru lucruri de calitate. Dacă te simţi în vorbe dă-ne de ştire. Ai o voce şi nu ştii ce să faci cu ea? Ascultă-te la radio, nu mai sta. eXact media este în cautare de talente vocale. Proaspete ca primăvara de afară nu-ţi fie teamă, arată că vrei şi poţi. Dacă doreşti, evident, că vorba aia' "Încercarea moarte n-are".

Aştept cu drag detalii, un cv sau o înregistrare pe mail la office@exactmedia.ro şi te voi programa la o probă de voce. Cine ştie, chiar tu vei fi vocea din spatele reclamei....X. Ce zici, îţi sună bine?

Lumia ieste cum ieste

Şi în zona Sibiului se vorbeşte cu mult "i". O ştim cu toţii. Cuvinte ca tEatru, nEagră sau dEal se aud "tiatru", "niagră", "dial". Nu este nici o problemă, face parte dacă vreţi şi din aroma vieţii de pe-aici. Însă nu pot să nu observ că "lumia" nemaifîcându-şi probleme de cum se aude şi cum este auzită, a exagerat şi în acest domeniu şi nu îşi mai face probleme deloc. Toată "lumia" a priceput, e criză, aşa că tot nu putem face nimic - tind tot mai mult să cred că este scăparea cea de pe urmă. Şi-apoi dacă-i criză, crizaţi să fim. În ultima perioadă observ că în afară de conversaţii nesfîrşite, rezultatele tind să apară cu o raritate ce îmi aduce aminte de începuturile anilor '90. Nu acuz, departe de mine gândul, însă mi-ar place să găsec şi răspunsul, cauza acestei indiferenţe dusă până la absurd. Îmi povestea o prietenă că şi nesimţirea - în toate domeniile - a crescut proporţional cu nepăsarea. E una să nu îţi pese aşa de tare când e vorba de lucruri, dar în relaţia cu oamenii, mai ales în domeniul care presupune că vin la tine nu că vor ci ca să îi ajuţi îmi e de neînţeles total. Bine în schimb că ne batem capl cu 1000 şi una de mărunţişuri, la rîndul lor exagerate, că deh, e criză. Dacă nu îţi stătea în fire să dai telefoane tot la 5 minute să te interesezi dacă X sau Y a ajuns, de ce o faci acum? Să fie stressul, inadaptarea, perioada, răspunsuri încă mai caut. În tot tabloul pictat cu nuanţe de roz ca să nu se observe adevărul, realitatea ne contrazice. Suntem tot mai ...(două puncte): obosiţi, sictiriţi, leneşi, fără chef, apatici, miserupişti, dezinteresaţi, deconcentraţi, schimbaţi, nervoşi, frământaţi, închistaţi, trişti, uşor disperaţi. Şi în loc să încercăm să vedem şi alt punct de vedere, să înţelegem mai mult, tot mai tare ne afundăm în acest peisaj dezolant descris mai devreme. Dacă asta este şi aşa va arăta lumea, aş prefera de s-ar putea să mă lipsesc de ea. Căci nici eu nu mai pot tot obseva, ighiţi sau mai frumosul "accepta", fără nici o speranţă de un pic de normalitate. Acolo, un strop, ceva.

vineri, 8 mai 2009

Completare

Povestea interesului este atât de insignifiantă comparativ cu povestea vieţii. Care se poate traduce tot pe ritmuri countrz aşa :
Lee Ann Womack - Twenty Years And Two Husbands Ago
Watch Music Videos at www.yallwire.com

Interes

Am fost pus astăzi în situaţia de a-mi da cu părerea, ceea ce nu ştiu dacă îmi va folosi sau dimpotrivă îmi va dăuna grav "sănătăţii"(fie ea şi mentală)pe viitor. Pentru că mă mai aflu în situaţii când mi se spune în mod repetat că ceea ce gândesc nu e neapărat de bine. Însă în discursul meu am vorbit despre interes şi respect, sau mai bine spus despre lipsa acestora într-o lume în care nimic nu îşi mai găseşte timp sau nu mai are ergia de a dovedi că merită măcar una din acestea. Fiindcă e vineri şi soarele stă să apună, profit de un exemplu care prin impactul versurilor mi-a demonstrat că în acest fel privesc şi eu respectul ori interesul pentru un subiect (oricât de mic ar fi acesta). Respectul pentru ceva sau cineva se câştigă - sunt de acord - însă mai e nevoie de puţin interes pentru a observa pe acel ceva sau cineva. În toată frumuseţea sa. Ia ceva timp, week-end-ul e aproape. Poate încă odată, cititul printre rânduri prinde bine. Se potriveşte oricărei situaţii şi se recomandă a se asculta cu ochii închişi. Dacă nu de prima dată, poate la a doua ascultare se desluşeşte mesajul (şi nu cel ad-literam).

miercuri, 6 mai 2009

M E T E O

Bună ziua şi bine v-am găsit la prognoza vremii pentru astăzi joi 07.MAI 2009 la Sibiu:



REM - Bad Day
Vezi mai multe video din Muzica »

Concluzia pe care o vom trage probabil la sfârşitul zilei, este perfect declarată în refrenul imnului zilei de joi 07 MAI '09.
Vă mulţumesc de atenţie ne reauzim data viitoare.

tot din ciclul MAI

MAI e putin. MAI rău ni se tot spune că va fi. MAI liniştită (sprea apatică) e lumea pe străzi. MAI agitată, însă fără o finalitate adevărata pe la serviciuri. MAI există şi dintr-aceia care pun presiune pe umerii tăi în fiecare discuţie, cu toate astea nu îşi dau seama că şi ei au o problemă. MAI pot să gândesc.(Încă). MAI atent dacă priveşti nu mai departe de televizor, observi că lumea în care trăim se schimbă cu o viteză ameţitoare. MAI sunt dintr-aceia care nu observă şi chiar dacă ar observa nu bagă în seamă (pe stylu' "şi ce-i dacă"). MAI zic odată, cred că asta îi va influenţa negativ mai tîrziu în viaţă. MAI multe probleme îşi fac cei trecuţi prin viaţă şi ajunşi la o anumită vârstă.
MAI...e încă-n calendar. MAI nimic nu se schimbă clar. Şi aşa a MAI trecut o zi, una la fel ca alte mii.

joi, 30 aprilie 2009

Sos şi sosie

Râdeam când eram mai mic de fiecare dată când auzeam expresia şi gândul îmi zbura la comparaţia "soţ şi soţie" versus "sos şi sosie". Recunoasc, ai mei au fost cu ideea, de acolo a plecat totul dar există un adevăr neconştientizat în aceasta mică şi inutilă comparaţie tinerească. Dacă într-o bună zi s-ar aprofunda, tare m-ar bucura să se ajungă la concluzia că pâna la urmă este un sâmbure de adevăr la mijloc şi aşteptările fiecăruia se pot realiza împreună luând în considerare prostioara asta "sos şi sosie". Dacă unul îşi asumă rolul de sos, adică, dacă va fi cel ce va unge relaşia cu toate bunatăţurile pentru a-i da un gust deosebit, celuilalt îi revine rolul de sosie. Evident că misoginismul replicii poate fi şi cu siguranţă va fi atacat de reprezentantele sexului slab, dar a draq de frumos, dincolo de asta însă sosia presupune că este o oglindire a personajului în cauză. Atâta timp cât nu este interpretată ad-literam e foarte bine, pentru că fiecare din noi avem până la urma urmei nevoie de un univers comun, împărtăşit până în cel mai mic detaliu pentru a ne găsi liniştea şi siguranţa în el. Concluzia...pentru ei să intre în "pielea" personajului sos, să facă în aşa fel încât să dea un gust deosebit fiecărei secunde din viaţa alesei, iar aleasa să devină sosie a celui de care s-a îndrăgostit în tinereţe. Cred cu tărie că şi urmare a acestor glume tinereşti puse în practică se distilează şi: "tinereţe fără bătrâneţe"

miercuri, 29 aprilie 2009

se poate...MAI mult

Începem cu 1 (întâi) MAI, pentru cei care din obijnuinţă ar fi citit "unu". După ce am observat că a vrea ... MAI mult nu este neapărat o răutate şi lumea a fost deacord cu mine, acum în urma părerilor primite încep să cred că se poate MAI mult. Păcatul este însă că nu ne prea intereseayă, mai ales pe criză când cantitatea este cea care dictează în detrimentul calităţii, da'zău sper ca după cernerea asta - care poartă peste tot paranoica denumire de "criză" (apoi ori de este ori de nu) - să rămână câţiva care să bage ăn seamă sentimentul de păsare din ce în ce mai des. Şi dacă începe să ne pese mai tare, mai multor feţe din oraşul ăsta trist, până vom îmbatrâni de tot se va schimba ceva. Să fie de bine. 1 (Întâi) MAI plăcut, MAI liniştit, MAI simplu şi mult MAI sincer. Că...contează. "Ochei"?!

luni, 27 aprilie 2009

As vreaaaa....MAI mult

(Se apropie luna lui MAI, aşa că vrând - ne-vrând suntem mai...aici completează fiecare)
Mi-aş dori să pot odată să scriu inteligibil şi destul de repede la tastatură, folosind diacritice, mi-aş dori să pot să zic eXact ce mă frământă în momentul când mă frământă, mi-aş dori ca visele legate de viitorul personal să se întâmple (sau, măcar o bună parte), mi-aş dori să fiu apreciat mai mult, mi-aş dori să...dar mai bine mă opresc aici. În loc să îmi mai doresc, mai bine să recunosc că îmi e bine, iar restul vor veni în ritmul lor...înceeeeet înceeeetiiişoooor. Aşa sper. Toate la vremea lor. Momentan, e timpul să aştept, orice m-aş apuca să fac ar însemna doar o altă bătaie de cap, fără nici un rezultat. Aşa că n-am nevoie de bătăi de cap, e vremea doar să aşteeeept şi să mă bucur de frumosu-mi univers. Mă bucur de linişte câtă MAI este. Acum...e bine.

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Paşte Fericit !

În ceas de sărbătoare să ne adunăm cu mic cu mare, ce-arfi să lăsăm grijile deoparte şi să împărţim chiar şi o parte... din bucuria ce ne înconjoară...să râdem să se-audă până-n depărtare, că-n fiecare suflet e ceas de sărbătoare. Pam pam.

marți, 14 aprilie 2009

Futur

Ma uitam la TV si am dat peste discursul presedintelui de pe antena3. Vorbea frumos, nu stiu eXact ce avrut sa zica, dar am simtit ceva. Am simtit ca s-ar putea sa avem parte de agitatie si in acest domeniu. Ma gandeam la razboi. Concluzia e logica. De cativa ani totul merge in jos, tot in jos, am ajuns la nivelul in care putem observa cu certitudine DA nu mai exista bun simt, respect si alte-uri care ne definesc ca oameni. SUntem cainosi, uraciosi deci rautaciosi. Aceasta este realitatea azi. Unde nimic nu mai este apreciat, average people think they're smart, prostia-i la putere in TOATE domeniile si de fapt ne agitam fiecare in grauntele fiecaruie de viata ca sa...ce? Asa ca socul poate va schimba ceva. Asta este definitia socurilor, indiferent de domeniu. Eu, asa am simtit. Nu ma bazez pe nimic ce ar putea fi contrat, daramite disecat. Asa am simtit. Am scris aici, sa nu se piarda si ...poate peste ani si ani (ca nici aici nu exista vreo siguranta)daca va ramane la aceasta adresa voi cii ceea ce am scris cu degetele astea tinere cu mult timp in urma. "Ce prostut eram" sunt aproape sigur, va fi urmatorU-mi gand.

Astazi 14.04.2009

duminică, 12 aprilie 2009

A pro pos de

Nu sunt sigur ca asa se scrie titlul, dar cu gandul l ultima postare, nu pot sa nu observ utmatoarele.1 Nu sunt singurul peste care anotimpul acesta al nimic-ului s-a abatut asaaaa dintr-o data si pe nepusa masa si 2 ca (virgula) concluzia acestui "nu ma mai...nimic" este accentuata de realitatile vietii de acum. Pot sa merga mai departe si sa ma gandesc (presupunand doar-desigur) ca acest ne chef de nimic, se va accentua din lipsa de acel ceva inca negasit. Ceea ce, cu timpul - cred - va fi folosit de cei care vor avea ceva de aratat. Oricat de nesemnficativ este, oricat de impotriva firii, oricat de fals ar fi, acestia, comparativ cu majoritatea - sa-i zicem plictisita - ca sa o putem distinge cumva, vor iesi in evidenta. Asa se va ajunge de fapt la fenomenul pe care inca de pe acum il traim. Oricine este CINEVA. Ii vedem la TV, auzim de ei la radio, citim despre cei mai cei in paginile ziarelor sau vedem chiar filmulete pe youtube. Deci. Ce vreu sa spun. Pai, cei care n-au nici un talent, cei care sunt convinsi ca ei POT face orice, vor incerca tot timpul sa arate treaba asta. Ce valori?!, ce bun simt?!, ce respect?! Astea sunt demult deja uitate, unde mai pui ca non-valoarea este promovata pentru ca face audienta. Deci e simplu. Daca iti va spune seful in repetate randuri ca ceea ce faci e bine dar ca ar vrea mai mult de la tine - sigur e unul dintre aceia care s-au mult prea adaptat zilelor noastre. Adica nu calitatea conteaza ci mult mai mult, ca sa nu ma risc sa zic definitoriu,inca - cantitatea. Ori daca bati un cui stramb: 1 la mana nu va veni nimeni sa te ia la rost de ce e stramb, pentru ca nici cei din conducere (fiind tineri) nu observa ca e stramb si 2 interesul lor, conform convingerilor prezentate in sedinte este ca toate cuiele sa fie batute. Nu conteaza cum. Ori la modul asta, sa nu ne mai miram de lucrurile facute de romani in continuare - care nu se cumpara pentru ca vorba aia "sunt romanesti". Asa am invatat si eu, la fel am sa invat la randul meu, pentru ca DA, e greu sa schimbam mentalitatile. Trebuie sa ne autoconvingem pe noi insine sa facem un lucru BINE de la un cap la celalalt. SI asta e greu pentru ca dupa cum ziceam am intrat in epoca in care nici nu mai stii ce inseamna asta (si astia putini, carora poate le mai pasa). Pe de alta parte, intr-un univers paralel parintii la fel iti vor spune sa fii respectuos, sa ai grija cum te porti, sa fii cinstit si sa fii in rand cu lumea. Ultima parte marea majoritate a inteles-o. Familie, copii tot tacamul. Boon. Super chiar. Vdeme ce va urma, poate cutremurul TOTUSI ceva va schimba. Oricat de insignifiant pe moment. Am luat cutremurul chiar daca e "de rau" ca e unul din cele mai mediatizate evenimente care "cica" ne va afecta si pe noi.
P.S. Nu stiu daca am scris corect, dar odata cu acceptarea noilor intro sau intrun cuvant si motivatia din spatele deciziei uluitoare (Pentru ca tinerii din ziua de azi sunt prea stressati, asa ca se accepta mai multe variante) nici nu imi mai pasa. Momentan...momentan
Au fost Pastele si floriile. DUpa caz Kellemes Husveti Ünnepeket, Frohe Ostern sau La Multi ani !

vineri, 10 aprilie 2009

Baliverne / adevaruri

Mai, nu stiu ce sa zic. Ganduri 1000/secunda, variante la fel, calcule cam tot atatea, sigurante...v-o 24 intr-o cutie mostenita ;)
SIncer, ma uitam la tv, ceea ce se vorbeste acolo este atat de subtire. La fel la radio, cam toate interventiile sunt subtiri rau. Nu ma mai impresioneaza nimic, nu mai zambesc, ce sa zic de ras, nu mai simt ca ma atinge ceva, nu mai...nimic. Continuand in stilul asta red ca o sa fiu un batranel foarte ciufu(li)t. Dar care sa fie scaparea?! Ce sa se intample ca sa...ceva. Habar n-am. Dar asta e. Primavara noh. Fiecare cu ale lui. Aici (la mine) lipsa. Macar de-as fi avut si eu "ale mele". Sorry, n-am. Nu am nimic. Cu atat mai mult pareri. Asa e fericita toata lumea.

marți, 7 aprilie 2009

Amintiri?

Odata cu ceea ce am vazut la televizor, mi-am readus aminte ceea ce am trait demult, demuuult tare, pe cand eram tanar. Titlul scrierilor de pe-aici este alte-uri asa ca n-am sa imi dau si eu cu parerea despre ce se intampla acolo, daca e bine daca nu, ca-s de-ai nostri ca nu...nu ma bag. ALTfel insa pot sa ma destainui si sa recunosc sincer ca ceea ce am vazut cam toata ziua la televizor mi-au miscat unele parti din mine care credeam ca nu mai pot fi miscate. Ei, uite ca s-au miscat. Din nou. Lucruri urate, simtaminte demult uitate dar care brusc mi-au revenit. M-au trezit la viata fricile pe care le incercam, la fel apropierea pe care excesiv o aratam celor care imi erau pe langa, adica cam toate acele lucruri care la noi in 89 au facut diferenta din ceea ce era (si eram) si ceea ce este (si realitatea in care traim). SIncer , astazi am fost miscat, ceva s-a schimbat, diferente imediat am observat si - pentru un minut - viata pana in acest moment (ca sa rimeze) mi-am analizat. Da, a fost si a trecut prin mine. Si perioada ailalta am apucat-o, si revolutia de la noi si realitatea de astazi.....da. Am experienta a 3. Cifra fatidica. Acim e la ei. Sa fie bine (si pentru cei care tot nu s-au despartit nici un minut azi de mess sau alte noutati) le-as transmite ca chiar daca le stiu PE TOATE, daca nu au apucat sa vada atunci pe viu, pot sa o faca acum la tv. De la departare. E cam la fel.

vineri, 3 aprilie 2009

Scurt, că-i vineri seara

Măi da' ce observ zilele astea este faptul că lumea s-a sucit. Păi mamă mamăăă ce bătălii de-a dreptul se purtau - ideologic desigur - la momentul noiembrie 006. Asta ca sa nu îmi aduc aminte de momentul alegerilor generale (care oricum e cam demult si n-are sens). Dar cum săreau unii ca să zică că ai lor îs ăi mai buni, că partid ca al lor....că şara că faze. Acum văz că tot ăia au ănceput să simtă mirosul de peşte. Acum tot ăia care demult nu mai ştiau cum să laude au băgat de samă că omu' nu-i chiar aşa cum se laudă. Măi să fie. Să se fi prins oare românu' că mai şi greşeşte şi că nu, nuuu toţi ăia care sunt acolo sus sunt din ăia care stau? Poate încet încet...mai avem totuşi o şansă.
P.S. Da - aici a fost vorba de politică. Pentru prima şi ultima oară (că atât mă interesează domeniul)

joi, 2 aprilie 2009

Plin(i)de...ei

Am ajuns deja la varsta la c\are imi permit-cred eu- sa zic tineretul din ziua de astazi. Acest tineretul din ziua de astazi il preiau la randu-mi, din observatiile care duc tot la aceasta concluzie "tineretul din ziua de astazi". Nu am stat sa ma gandesc daca e de bine ori de rau sa preiau o vorba care are sau nu are multe de zis. Nu am mai stat sa o...Mi-am asumat-o pentru ca la randul meu sunt influentat si mi-e atat de sila de universul in care sunt atras in fiecare zi prin vorbe de genul "nu stii","nu intelegi", sau preferata mea "nu e bine asa". Fac mea culpa inca de pe acum pentru ceea ce am sa devin - asta ca sa imi iau marja de eroare. Boon, gata cu paranteza, tineretul e foarte plin de el, am observat. El stie, el cunoaste, el isi da cu parerea despre ABSOLUT orice. Pentru ca este bagat in seama mai multe decat e cazul, 1 la mana si 2 pentru ca i se da pentru varsta sa poate prea mult nas. Astfel nu iti trebuie cine stie ce experienta sa te descurci in whatever proiect ti se da, pentru ca fiind cel care foloseste exagerat "se rezolva,facem,gataaa" cei care te-au insarcinat sunt la randul lor fermecati de optimismul si increderea de care dai dovada. Da, s-au schimbat si vremurile, accesul la informatie este cat se poate de facil, cei grizonati poate ca la randul lor au fost inchistati o buna bucata de timp si astfel le vine mai greu sa se obijnuiasca cu acest nou. Acest nou la care fac referire - din acest punct de vedere nu este neaparat de bine. "Average people take controll" ar fi sloganul unei campanii pe care as incepe-o, asta ca sa fiu dragut, ca cada nu imi amintesc de refrenul altei clasice inca in viata - si anume "prostia la putere". Normal ai sa zici ca ei sunt mai multi. Boon. Asta puteai sa zici mai demult, intre timp, nebagandu-i in seama sau ignorandu-i uite ca au ajuns sa ne in fluenteze pentru ca da ei au crezut si atunci ca fac bine si iata rezultatul. Ca sa dau un exemplu care mi-a cazut in mana intro intrun cuvant, sunt sint ambele variante acceptate etc. Adica, facem cum facem si acceptam foaaaaaaaarte multe lucruri fiindca n-am ascultat mai des cand a trebuit melodia cu pricina. Ma intrebam mai demult "are we human, or are we dancers". Raspunsul din pacate vad ca e cel din urma. Si sansa noastra a celorlalti care NU ne supunem regulilor facute de acesti cel mult "average" nu mai exista. pentru ca-s peste tot: in banci, la chioscuri, la posta, la volan, in agentiile de turism, pe strada privind adanc spre nicaieri, la o prajitura, la o cafea, construindu-si case sau facand show-uri in concediile de p[este granita. Ii vedem la bloc facand galagie, construind blocuri lipite de casa vecinului, trecand pe rosu sau peste orice e in fata, fie caine fie pieton - tot mizerie este catalogata. Prostia-i la putere. Si din pacate acest "putere" de data asta n-are treaba cu politica.
So...


Sarmalele Reci - Prostia la putere
Asculta mai multe audio Muzica »

miercuri, 25 martie 2009

Vidio Poust (Că româneşte văd că ştim tot mai mulţi)

"Fiecare cu ale lui" zice o veche vorbă din bătrâni. Aşa este. Eu m-am descoperit cine sunt, întrebarea pline subânşelesuri rămâne însă pentru majoritatea. Majoritatea care în lipsă de acel ceva..."dansează".
"Fiecare cu ale lui" - aşa-i. Mare adevăr, mare adevăr.


Pentru cine nu înţelege eXact despre ce e vorba, versurile mai jos:

I did my best to notice
when the call came down the line
up to the platform of surrender
I was brought but I was kind
and sometimes I get nervous
when I see an open door

close your eyes, clear your heart

cut the cord
are we human or are we dancer
my sign is vital, my hands are cold
and I’m on my knees looking for the answer
are we human or are we dancer

pay my respects to grace and virtue
send my condolences to good
give my regards to soul and romance
they always did the best they could
and so long to devotion, you taught me everything I know
wave good bye, wish me well

you gotta let me go
are we human or are we dancer
my sign is vital, my hands are cold
and I’m on my knees looking for the answer
are we human or are we dancer

will your system be alright
when you dream of home tonight
there is no message were receiving
let me know is your heart still beating

are we human or are we dancer
my sign is vital, my hands are cold
and I’m on my knees looking for the answer

you’ve gotta let me know
are we human or are we dancer
my sign is vital, my hands are cold
and I’m on my knees looking for the answer
are we human
or are we dancer

are we human or are we dancer
are we human or are we dancer

vineri, 20 martie 2009

despre una despre alta

Adevarul este ca din ceea ce am tot postat de-a lungul vremilor (pe ideea - sa ramana sa ma descopar peste timp cum eram odata) am observat ca daca ma uit cu o oarecare atentie sunt un om care le prea intoarce pe o fata sau pe alta. Imi inchipui ca cei care s-au "abonat" la postarile mele deja si-au modelat o imagine. Asadar, vorbind cu ei, daca la randul lor au chef de observatii sunt bine primiti, eu am sa iau o pauza din "postat" deoarece nu mai gasesc subiecte de apreciat sau de deliberat. Macar spun asta ca sa nu las treaba in "coada de peshte". O pauza bine meritata se cade. So...

miercuri, 18 martie 2009

Gura de oxigen ptr. interiorul meu

Pe dinauntrul meu am reinviat. M-am oprit din a observa, din chiar indraznesc sa spun - a ajuta. Ascult piesa asta. Mi-a fost recomandata de colega de la ProFM'scool Gh Lazar din Sibiu. Imi zicea ca e o trupa din Tg. Mures. Numele lor....? Cum se cheama piesa...? Nici nu conteaza. Ascult-o si cred ca ceva in tine se va schimba. Melodie din anii 2009, inregistrata de o trupa de tineri cu ghitari, tobe si viori. Versurile spun cate ceva pentru fiecare. enjoy
I-am zis "scaparea mea" de la refren. Atata sa-mi fi ramas din experienta de radio ;)


Scaparea Mea
Asculta mai multe audio Diverse »