Loop

In termeni tehnici se numeşte "loop", cunoscut ca şi "ripit" de toată lumea. Suntem pe ripit dacă mă înţelegi:

Comerciantii din Sibiu, verficati de Directia Sanitar Veterinara

StirileProTV.ro

29-Iulie

Mi se pregăteşte ceva. Pe ideea aia mult titrată în presa mai ales centrală acum câţiva ani, am impresia la rândul meu că mi se coace ceva. Fărp a şti despre ce e vorba, simt că sunt atras înspre un univers care a fost deja prognozat, gândit şi început în lipsa mea. Ca toate lucrurile să fie de bine, sau pentru ca "viitorul (să) sune bine" trebuie să fiu de acord. În caz de dezacord, se aplică regula gramaticală deyacord = greşeală. De aici rezultă depunctarea elevului care în acest caz nu poate veni cu un argument logic de ce aşa sau din potrivă hai să încercăm altfel.
Istoria va nota cine a avut dreptate în final. 'Till then...

NU...înainte

Realiatea fiecărei dimineşi, aceeaşi viaţă neschimbată, experienţele recente şi observaţiile mult prea multe (poate) mă fac şi astăzi să cataloghez frumoasa sâmbătă drept....nu aşa. Mă aştept la altceva. Acel altceva care să mă surprindă şi să mă facă la u moment dat să zic da mă, am aşteptat dar a meritat. Pentru că până atunci nu asezonez nici cu DEX-ul care a găsit definiţia prieteniei în acest fel:
PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) priétin, -ă s.m. și f.] – Din sl. prijatelĩ.
Sursa: DEX '98

Nu asezonez pentru că din definiţia de mai sus pricep că toţi suntem prieteni într-o măsură şi ca adevăr general valabil, pot să iau în considerare această definiţie ca şi definitorie pentru orice relaţie. Păi atunci la ce bun atâtea complicaţii?!!
We're all friends. Ne "simtem bine" împreună, ne înţelegem şi la asta se va rezuma totul. Atât? Fain. Dacă toată lumea e de acord, aşa facem. Dar măcar, hai să nu ne aşteptăm la mai mult. Că atâta e.
Sâmbătă liniştită...

Sugrumanzii

Sugrumanzii sunt acei oameni care cu sau fără să ştie îi sugrumă pe cei din jurul lor. Zodia îşi face aici de cap în cel mai pur stil şi le oferă puterea de a-şi îndeplini visele mai mult cu ajutorul celorlalţi. Cât ar fi de poetică situaţia, în realitate nu e chiar aşa, privită din punctul sugrumaţilor de vedere. Sar putea ca acest "figurat" să nu fie înţeles eXact de cei care au această îndeletnicire şi îmi pare rău că trebuie să fiu eu cel pe viitor acuzat că le-am mai arătat o faţă - faţa predominantă - a caracterului lor.
(Continuând ideea că acest blog s-a născut din dorinţa de a rămâne undeva scris ce am trăit la un moment dat în viaţă)
Sugrumanzii sunt aceia care în tinereţe susţin că vor face, rareori se va întâmpla acest lucru, mai târziu îşi vor asuma creditele, pentru ca spre bătrâneţe să dea dreptate la fel de "des" celor care vor susţine contrariul, iar în acel moment de fapt să îşi râdă în barbă, ei ştiind că defapt lucrurile niciodată nu au stat aşa. După această întreagă teorie - care, desigur este neadevărattă...(aha) - poţi foarte uşor observa cum semnul zodiacal îşi face simţită prezenţa tot mai activ în comportamentul fiinţelor de acest gen. Zodiile puternice, pline şi iubitoare de agitaţie şi gălăgie, vor avea tot timpul impresia că defapt lumea asta a făcut de aşa natură încât planul lor să le iese întru totul. Ceilalţi, mai cumpătaţi din fire au o mai mare şansă să se prindă că nu toate lucrurile sunt aşa cum ţi le imaginezi, la asta contribuind şi acel je ne sais quoi care i-a mai povăţuit de-a lungul vremii prin tot felul de experienţe nasoale prin care i-a târât. Booon. Dar ce facem cu acea a treia categorie, care dacă stai să observi este mult mai pregnantă în explicaţiile sugrumanzilor, doar pentru a se autoconvinge şi pe ei că dacă nu sunt nici albi, nici negri, e musai să fie la mijloc. Aha. Deci, am descoperit despre ce era vorba. Despre mijloc. Zi-mi dacă îţi sună cunoscut:"găsim noi o variantă" sau "vedem noi" ori "cât poate să fie de...". Dacă îţi sună familiar, mai uită-te odată. Cu mai multă băgare de seamă şi vei observa că până acum, chiar dacă nu a lăsat urme, n-ai făcut altceva decât să te afli în centru ringului cu nici o armă în apărarea ta. De fiecare dată când ţi-a venit vreo idee, din experienţa mea sugrumată şi ea, ştiu că ţi-a fost cu timpul alterată. În final nici nu mai ţii minte de unde ai plecat şi care a fost planul de început închipuit de tine. Dar ca în filme, la final ţi se va spune răspicat "Dar tu ai vrut aşa". Şi nici nu e foarte departe de adevăr. Adevărul ăn acest caz este ca mucegaiul pe gem. "Aşa o fi" îţi repeţi până la autoconvingere "poate nu mai ţin eu minte". Nu e timp să fii atent la toată gălăgia din jurul unui sugrumand, aşa că se poate ascunde în ea. Poate ai zis la un moment dat un da, care a fost interpretat eXact după voinţa lui. Ziceam însă că sub acel răspuns venit din partea ta se află defapt toată strategia sugrumandului aflat în plin proces de sugrumare. El va face (chiar dacă va susţine contrariul) totul ca să te schimbe, în primă fază te va smulge din universul tău ca să îşi poată definitiva opera pe teren propriu. Apoi, prin tertipuri programate şi doar de el înţelese zi de zi, va trage înspre definirea noii tale personalităţi. Nu aşaaaa dintr-o dată ci încet încet. Linişte roicum nu mai ai, odată ce eşti prins în vârtejul unui sugrumand, aşa că scăpare mai greu. Iar în tot jocul acesta cu implicaţii serioase, la un moment dat vei auzi "Dar tu ai zis că...aşa" Hăă? "Păi nu ţii minte că...." Da, tu ai zis că aşa pentru că tu eşti tot la fel, cel care este numai bun de sugrumat, cel care se gândeşte de câteva sute de ori înainte de a...ceva, ca să fie convins că îţi va face plăcere sau îţi va aduce bucurie, dar sugrumandul nu e atât de complex. Nici pe de parte. El ştie doar că ceea ce vrea se poate îndeplini cu ajutorul tău, aşa că e foarte bucuros că te poate "modela". Dacă ar da peste o fire hotărâtă sau calculată situaţia s-ar schimba, dar în viaţă, pe deasupra mai au şi noroc de oameni buni. Dar toate au şi un downside. Acel PE DE ALTĂ PARTE, care a rămas singurul arbitru în această piesă de teatru. Şi cei obijnuiţi să sugrume vor avea un şoc. Habar n-au de unde o să le vină, dar la un moment dat o să le vină. Şi atunci vom mai lua noi ăştiălalţi - sugrumaţii - o mult aşteptată gură de aer. Ne vom umple plămânii cu ea, după atâta timp de chinuri. Şi vom zice: aşa vă trăbă că n-aţi ştiut când să vă opriţi. Meritaţi, petru că fiecare secundă de calvar voi v-aţi clădit-o. Pe viaţa şi sufletele altora. Zi de zi.

(P.S. Sugrumaţii au la rândul lor o vină. Vina respectului, a umilinţei, a dorului, a ruşinii, a observaţiei, a acceptării situaţiei. Diferenţă : sugrumaţii nu au arme)

N-am găsit un titlu, aşa că nu mă mai risc să-l arunc numai pentru că trebuie. N-am găsit nici acum explicaţii pentru multe lucruri care mi se întâmplă dar am obosit să le tot caut. Nu mai e nimic din ce era odată. Nu ştiu dacă era mai bine sau mai rău, îmi aduc aminte că era mai linişte...interioară. Habar n-am ce scriu aici şi de ce, de unde vin încotro mă duc, dacă o să fie bine sau mai rău...nu ştiu. Nu mă mai duce capul. Atâtea s-au întâmplat numai week-end-ul ce a trecut. Artmania, Art of Fire, etc. A trecut şi week-end-ul şi toate astea pe lângă mine. Depaaaarte rău. Să fi fost de bine, de rău, habar n-am. Nici măcar nu mă interesează. Lumea îşi urmează traseul firesc, plin de monotonie, cu bucuriile şi neîmplinirile fiecăruia în parte. Tot mai în surdină îmi răsună cuvintele alea în care odată credeam, realitatea demonstrându-mi că dacă nu sunt pe fază pot să tot visez eu cu ochii deschisi...

Nimeni nu mai are nevoie de artişti... Cine mai înţelege ce înseamnă să ai suflet?...

Omul contează

M-am apucat să aştern din nou câteva idei urnit şi de faptul că realităţile încojurătoare s-au tot schimbat şi mai ales agitat ăn ultima perioadă. Tiltul vrea să reflecte de fapt că în ciuda a zeci de mii de discuţii, de idei aplicate sau nu, vâltoarea evenimentelor ne cerne defapt concluzia atât de simplă că omul din spatele "treburilor" contează. Mi s-a întâmplat să fiu secerat de dispariţia, unul câte unul a celor şi aşa câţiva care mai erau pe lângă, ca să mai rumeg o perioadă şi asumându-mi greşelile să îmi dau seama că de fapt nu eu am probleme, ci percepţia celor care credeam că înţeleg stilul meu este greşită. Bunăoară, m-am întâlnit e mult spus, l-am văzut pe unul dintre cei care credeam că îmi seamănă, dar de care m-am răcit în ultima perioadă. A tgrecut pe lângă mine ca şi cum n-aş fi existat. ceea ce îmi dă dreptate în toate presupunerile mele de demult. Omul contează. Altfel, am asistat la acapararea până la terminarea unei idei, care la început a fost respinsă cu înverşunare şi acum este în centrul atenţiei, pentru că s-a schimbat cu totul opinia marii majorităţi. Firul poveştii pleacă de undeva, era imaginat a se termina într-o perioadă destul de scurtă, dar au intervenit alte idei şi alte stiluri de a o pune în practică (în ideea de ajutor) încât nici nu mai ştiu exact de unde am plecat, darămite să mai ştiu unde mi-am pus în cap să ajung la momentul incipient. Dar e de bine, e de ajutor. E altceva. Şi acest altceva intră tot mai adânc în interior. eXagerarea este cuvântul care caracterizează ambele situaţii. Ştiu pentru că am folosit-o şi eu de câteva ori, de mult mai multe ori mi s-a atribuit în momente când chiar n-aveam nici o legatură, dar este o constantă a unor oameni, până când îi acaparează cu totul şi nu mai ştiu cine sunt cu adevărat. Aşa se pierde ruşinea de a:.... sau ... (în diferite situaţii) şi escaladând, ajungi la final de drum şi te întrebi privind în urmă. Oare asta am vrut? Răspunsul nu-l vei găsi nici atunci la fel ca nici acum când ai zâmbit drăgăstos la fiecare sunet mai ascuţit care este o obişnuinţă de altfel la unii.
Mi-e şod acum, să mă gândesc la ce prostii scriam mai demult tot aici. Viaţa liniştită de până atunci a fost înţepată în diferite situaţii, înţepături la care răspunsul a fost zămbitor până la un moment dat. de fiecare dată însă am sperat că va fi altfel. Ei....uite că nu este. Acum, doar timpul s-a foarte complexat. Mintea a rămas in planul 2, chiar dacă impresia e opusă. Vorba aia' - tot mai uzitată - asta e. Şi...cel puţin aşa va fi "from this moment on", că bine zicea refrenul cântecului.

Cred

Cu ultima tărie pe care o mai posed în suflet că vechiul logo de la Connex cu "viitorul sună bine" nu se mai aplică la noi. Şi prin acest noi mă refer de la NOI-ul auzit din gura celor apropiaţi, până la NOI-ul prea des folosit şi în zona asta de păreri cunoscută sub numele de blogging. De fapt, viitorul ăla - frumos creionat, nu zice nimeni în spoturile publicitare din anii 90 - se îndepărtează de la alegeri la alegeri. Alegerile fiecăruia VS alegerile politice. Aşteptările marii majorităţi au scăzut, puterea fiecăruia este pusă la îndoială la fiecare colţ, din motivul bine ăntemeiat că masele - oricum uşor de condus - sunt MAI UŞOR de condus atunci când se tem. Şi uite aşa suntem ţinuţi într-o tensiune, care până la urmă se va sparge şi tare mi-e milă de reversul medaliei. Dacă până în acest moment ne-am confruntat cu tot felul de lucruri Anormale, cred că se vor găsi, mai ales din generaţiile tinere şi pe viitor dintr-aceia care să acorde literele "în gen număr şi caz" la normalitate. Ne vom întâlni peste vreo 30 de ani şi vom diseca că "pe vremea noastră" lucrurile ni se păreau Anormale. Între timp s-a escaladat ŞI reaba asta şi odată cu avântul tehnologiei şi al informaţiei lumea cataloghează Bnormal,Cnormal,Dnormal. Vom râde atunci, dar la fel ca şi acum nu va fi râsul nostru. Pentru că cred că nici atunci nu ne vom putea scăpa de limitările on and on and on prezente la fiecare pas şi pe toate canalele.
Pentru cine nu a înţeles eXact despre ce e vorba în propoziţie recomand cu căldură să ia o gură de aer proaspăt, departe de apartamentul sau garsoniera sau duplexul care au devenit un fel de scop în viaţă şi să se uit în interior. Să se redescopere şi să tragă concluziile singur. Dacă îi place ce vede sau dacă crede că poate mai mult. Mai mult nu înseamnă să te înscrii în tipare, să respecţi reguli de conduită. mai mult înseamnă să dai din tine cât crezi de cuviinţă, ca să le arăţi celor mai cârcotaşi din jur de ce eşti în stare. Doar după aceea eşti binevenit să îţi dai cu părerea despre una sau alta din domeniul unde candva ai intrat, apoi te-ai perfecţionat şi într-un mare final oricun n-ai fost apreciat.
Deal?

Lumea s-a schimbat (...din nou)

Am gasit citatul:"E mai bine sa meriti laude si sa nu le primesti decat sa le primesti fara sa le meriti." semnat Mark Twain (Samuel Clemens) si mi-a placut atat de tare pentru ca face parte din vechea lume, cea in care am crescut, in care mi s-au insuflat cateva lucruri gen asa se face sau asa nu se face. Mai exista respect pe atunci, mai circula rusinea prin sange si in niciun caz nu se simtea fiecare mai "catolic decat Papa". Intre timp insa odata cu accesul la tot felul de noi: informatii, teritorii, lucruri, etc., suntem tot mai perfectionisti. Si sa nu cumva sa ne contrazica careva pentru ca oricum nu-l bagam in seama. Toate astea pentru ca suntem habarnisti. Habar nu avem cum sa ne purtam, cum sa vorbim, nu mai avem timp pentru noi, apoi pentru altcineva. Am inlocuit timpul cu banii. N-avem timp dar avem bani, ceea ce ne da posibilitatea de a avea nimicuri. Si in aceste nimicuri ne pierdem, fara sa mai simtim p e dinauntru absolut nimic. Si de aici incepe tavalugul. Adica, omeneste vorbind, fiecare e om pana la urma, de la muncitor pana la meg sef. Ori daca pe muncitor nu il interesau problemele lumii, observ ca mai nou pe absolut nimeni nu mai intereseaza nimic. Decat propria-i persoana. Poti sa te dai peste cap de 1000 de ori sa gasesti chiar argumente logice prin care sa demonstrezi ca ceva nu e bine, raspunsul e tot NU. Fiecare stie CEL MAI BINE ce are de gand, nimeni nu mai intelege, nu mai asculta, nu mai vrea. Se bucura fiecare in sinea sa ca se apropie de acele vise de cand erau mai tineri. Foarte bine. Ma intristeaza doar ca acest colac se strange si se rasfrange si asupra celor mai apropiati. Tot mai apropiati. Acelasi miserupism, aceleasi nimicuri dar pline de importanta, aceeasi viata. De ce? "Pentru ca asa-i logic!" Atunci trebuie sa fie logic deasemenea sa avem tornade la 2 pasi de casa, casa care nu mai stim care este de fapt "acasa" dar bine ca e si asa mai departe. o idee de viata in care faci ceea ce vrei in timpul liber si asa limitat. Si mai departe?Raspuns:"Pai mai departe vedem noi, facem sa fie bine". Un raspuns care SIGUR iti induce acea siguranta de care aveai nevoie, mai ales in vremurile recente. Logic, nu?

(P.S. am renuntat si la Ş.Ţ.Ă.Î, ca tot nu conteaza)