VREMEA

luni, 26 aprilie 2010

Cu tremur am simțit că trebuie să spun

Era anul 1977. Alte vremuri, alți deștepți, alte vedete, ată viață. Dar cumva nu foarte demult. Abia acum, putem zice, acum câțiva ani. Era 1977 și s-a întâmplat.

Acum știm că ne paște. Îl așteptăm cu înfrigurare. Pentru că și denumirea lui aduce un fior cu sine. Cutremur.

Sunt și campanii pe aceasta temă, stirileprotv.ro alocând un spațiu foarte generos pentru a ne aduce în prim plan ce înseamnă un adevărat cutremur. Să ne pună în gardă, dacă vrei.
Indiferfent că credem în treaba asta sau o considerăm o altă bălărie, e bine să fim pregîtiți. Chiar și aici, în buricul ardealului, pentru că vorba aia "cine râde la urmă...râde mai bine".

Am abordat suiectul din cauza unei impresii pe care am avut-o referitoare la comportamentul animalelor de la noi din curte. Mai multe despre acest subiect mai jos :
Autor: Mihail Grigore
Data: 27 Aprilie 2009
Interes general


In localitatea Vrancioaia din judetul Vrancea exista un centru seismo-biologic. In cadrul centrului, care exista de 20 de ani, sunt observate permanent, cu sisteme video si audio, patru papagali si cativa pestisori. Comportamentul animalelor este inregistrat iar informatiile ajung in timp real la Institutul de Fizica Pamantului din Bucuresti.

"Din pacate animalele se comporta ciudat doar inainte de un cutremur foarte puternic", a mentionat, pentru newsin.ro Stefan Tataru, coordonator al Observatorului Seismologic. "Pestii au tendinta de a sari din acvariu sau sunt foarte agitati iar perusii sunt fie linititi si tacuti, fie extrem de agitati si galagiosi". Un exemplu in care animalele de la Vrancioaia au avut un comportament nefiresc a fost la cutremurul din 1990, care a avut o magnitudine de 6,4 grade pe scara Richter.

Ideea ca animalele simt cutremurele inainte ca acestea sa aiba loc isi are originea inca din cele mai vechi timpuri, cand oamenii au inceput sa observe comportamentul ciudat al animalelor inainte de producerea unui seism (cea mai veche relatare de acest gen dateaza din anul 373 iHr. in Grecia). In epoca moderna proiecte de anticipare a cutremurilor prin observarea comportamentului animalelor au fost puse in aplicare in China si Japonia, insa oamenii de stiinta raman sceptici cu privire la eficienta unor astfel de metode de predictie.

Exista totusi nenumarate cazuri in care s-a observat un comportament ciudat al animalelor inainte de un cutremur. Situatii in care pestii se manifesta violent, gainile nu mai depun oua sau albinele isi parasesc panicate stupul sunt suspectate ca fiind semne ale capacitatilor de predictie seismologica ale animalelor. Foarte multi propietari de animale de casa au declarat ca pisicile sau cainii lor s-au comportat ciudat inainte de un cutremur. Animalele latrau sau mieunau fara vreun motiv evident sau aratau semne de neliniste si nervozitate.

Cercetarile in acest domeniu destul de controversat au relevat unele teorii destul de interesante. In anul 2003, un cercetator japonez a realizat un studiu care sugera ca unele rase de caini se comporta ciudat, prin latrat excesiv si agresivitate, inainte de cutremure. Nu se stie insa cu precizie ce simt animalele. O teorie ar fi ca vietuitoarele cu auzul foarte ascutit reactioneaza la ultrasunetele produse de fracturarea rocii tectonice. Alte teorii se refera la capacitatea animalelor (in special pesti sau reptile) de a simti vibratiile din pamant cu mult inaintea oamenilor sau la faptul ca animalele detecteaza schimbari de natura electrica in aerul sau gazele provenite din pamant. De asemenea, pasarile sunt foarte sensibile la schimbarile fluxului magnetic terestru.
sursa :"www.animalutze.com"

În concluzie, grijă mare. Mai mare.

vineri, 23 aprilie 2010

Uită !

Se folosește colocvial în anumite părți ale țării pe post de "uite, fii atent, etc.". Era un cuvânt folosit destul de des de generația destul de tânără la vremea '89, scos din contextul replicii "poți să uiți !" care era dată de fiecare dată când interlocutorul credea că vorbești tâmpenii ori că ceea ce yici sigur nu v avea nici o șansă de izbândă. Ei, am ajuns în 2010, foarte agitați, foarte crizați, să tăiem și ultimul Ă din cuvânt. Mi se întâmple frecvent mie, așa că pot să cred că și ție săăă...uit. În atâtea lucruri de rezolvat (nimicuri), în atâta atenție de acordat (fiecărui detaliu), la un moment dat ajungi să te întrebi :"oare ce aveam de făcut și nu am mai făcut?!" Cred că este rezultatul și al multor kkt-uri care cad necontenit peste mintea deja solicitată cu restul datoriilor, sau poate că ritmul trepidant de care ni se tot vorbea a căzut peste noi ca o cărămidă și ne-a lovit în moalele capului. Ceea ce vedeam mai demult in filme la tembelizor, trăim astăzi. Telefonul sună neîncetat, toată lumea are treabăp cu tine atunci, în acel moment - de parcă s-ar rupe lumea în două dacă ai amâna treaba încă 2 minute - vorbim foarte mult pentru a exprima exact ceea ce vrem să spunem, ș.a.m.d. Toate acestea devenind o constantă, cred cu tărie că încep să ne mănânce din interior, iar în încercarea de a-ți face măcar un pic de ordine, te trezești cu 20 de postit-uri pe birou. Trăgând linia la finalul unei astfel de zile de multe ori observi că nu s-a întâmplat nimic mai special. Atâta doar că te-ai agitat - sau mai bine zis - ai fost agitat de...alții, cu rezultat 0...barat. Sigur lucruri mărunte ai uitat, "dar se vor rezolva ele" îți spui de fiecare dată. Ei, la un moment dat nu se vor mai rezolva din pricina altora care neîncetat tot la tine în brațe vor cădea. Și care e de fapt toată concluzia? "Am uitat."
Uită că ai citit ce ai citit aici, oricum nu se încadrează în lumea de astăzi în care procentele, ofertele, sheet-urile de excel, discuțiile în contradictoriu și incertitudinea conteayă cel mai mult, ștee?...înțelegi?
Uită ! Te veisimți mai liniștit.
...
Ștee?
...
Uită !! Oricum nimic nu e mai imortant decât tu însuți
...
Înțelegi?
...
Fiecare face așa cum vrea, mai rar cazurile în care acest "așa vreau" este recunoscut dar oricum nebăgat în seamă, pentru că rezultatul e oricum cel pe care l-am vrut eu, dar vorbind pe acest subiect țe-am făcut și pe tine să vrei cum am vrut eu (zice o voce interioară pe un zâmbet tâmp de adolescentin)
...
Ștee?
...
Uită !!!

sâmbătă, 17 aprilie 2010

ALTE(numic)URI

Aici se scriu diferite nimicuri, care s-ar putea să cadă eXact pe ideile câtorva dintre cei care se mai nimeresc să le găsească. "Așa este" s-ar putea auzi încâteva crâmpeie, iar dacă este așa, mă gândeam că tot e bine că îmi eXprim stările sau gândurile ăn spațiu public. Poate, chiar fără a-și da seama pe loc, cineva va asezona cu vreo idee, feeling, trăire...fiind pus într-o situație anume peste ceva timp. Mi se pare (apropos de situatii) ca acestea sunt cele care s-au schimbat cel mai des în ultima perioadă. Chiar stăteam să observ, într-o conversație, nu demult că standardul situațiilor și al reacțiilor s-a schimbat. Unde, în trecut - din experiență puteai să fii mai sigur că ai procedat bine în ceea ce ți-a fost încredințat să faci, ori că ai avut o replică ce făcea sens, în noua lume - în care incertitudinea a devenit noua siguranță, tinzi să nu mai ai acea siguranță nativă. Ușor, ușor, ea te părăsește. Nu mai poți fii sigur că ai yis ce trebuia, nu mai poți fii sigur că ai procedat cum se dorea, nu mai poți fii sigur de nimic. Și asta, cu timpul își va pune amprenta asupra ta ca om. Trăind mereu cu gândul/sentimentul că...nu știi sigur, presimt că finalitatea nu va fi cea visată în tinerețe. S-au făcut (tot de către cei mai deștepți) chiar și sondaje din care a reieșit că starea de încordare ținută ca și normalitate este dpdv. comercial cea mai bună. La fel și în politică și alte domenii "de mare interes". Îmi aduc aminte de 9/11 și turnurile magice, ca să nu sap mai mult, că resimt și eu anumite efecte, ei acest 9/11 a fost atât de bine manmageriat încât dacă ai întreba și astăzi un american de pe coasta opusă a evenimentului sigur îți va replica că parașuta și-a achiziționat-o și o are în garaj. Așa doarme liniștit că a făcut ce trebuia, pe toate canalele primind informația că e bine să te pui la adăpost și să ai și cu ce. Așa că omul nostru și-a luat parașute. Acum ni se tot spune că e criză. Ba că a cam trecut, ba că nici nu a venit, etc. La scârbici la fel. Se mai dau încă oameni afară, că tot există mptivul ăsta cu criza, ba se mai umblă pe la remunerație, ba...până la urmă prilej de încordare care duce la...
Nebun să fii să faci ceva în această perioadă de incertitudini, din lipsă de siguranță că vei reuși. Însă există și reversul medaliei. Dintr-aceia care fac. Ei sunt priviți ca niște atoateștiutori sau "sigur cu bani", ori în cel mai bun caz "curajoși". Și, profitând de părerile aruncate, uite ce simplu, fiind un tip chiar dubios de ex., poți deveni acel curajos care a făcut ceva și chiar apreciat de întreaga comunitate. Dar despre comunitate cu altă ocazie, pentru căcomunitatea (cacofonie intențíonată) și-a pierdut la rândul ei înțelesul. Nimeni nu mai știe ce e aia și aruncatul cu privirea peste gardul vecinului a devenit onijnuință. Revin la "informația locală" că eu cu asta mă ocup - cel puțin ptr. CNA, pe local se vorbește la fel de mult, agitația e la fel de mare, rezultatele...la fel întârzie să apară. Despre drumuri au scris toate ziarele, unele dintre ele nici nu mai există, dar cu toate astea, complicarea e la fel de constantă. Ziceam și la radio că eu, am crescut cu anumite străzi în același stadiu ca și astăzi. Ori, între timp am început să îmbătrânesc. ZECI de ani au trecut de atunci și tot nimic. Așa că să mai gătăm zic, cu vorbele-n vânt (pe acest domeniu). Speranța - zice o vorbă din bătrâni - moare ultima. Așa mi-am spus și eu când mi-am zis că sper ca măcar unele din străzile cunoscute de mine să se "reabiliteze" până oi mai trăi. Concluzia se desprinde clar. Ce se mai întâmplă? Nimic! Dar atât putem să ne agităm, să vorbim la telefon cu zecile de apeluri/zi încăt în ritmul ăsta nr.3 va ajunge în curând neâncăpător. Cred ăn mai multă liniște, sper ca prima constantă să fie anumite situații umane, ca zâmbete meritate, povești interesante, relații apreciate...dar poate iarăși mă aștept eu la prea multe lucruri de cam mult timp pierdute, care SIGUR nu mai reprezintă standardul de astăzi și despre care îi mai auyzi pe părinți povestind. I don't know (că tot e nesiguranța noua certitudine)

joi, 15 aprilie 2010

miercuri, 7 aprilie 2010

NEschimbați

Trecut-au și sărbătorile și lumea își reia cursul. Neschimbat. Serviciul e tot acolo, problemele neschimbatye, răutățile zilnice...constante. Poate că e normalitatea lucrurilor sau a situațiilor, poate că am ajuns în normalitatea mult așteptată în 2010. Busu anunță vremea, vremurile în schimb...(punctele de suspensie le completează fiecare). Cică tot în criză suntem, cu toate că s-a mai domolit măcar departamentul știri în a ne anunța în fiecare zi că ”e crizăăăă”. Avem și Ricky Martin de România, manele tot mai rar și gropi ca deobicei. Deci, nimic schimbat, sau altfel pusă problema, NEschimbat atât orizontul cât mai ales prezentul. Cei care au fost agitați au rămas la fel de agitați, cai care erau liniștiți, s-au dovedit tot mai liniștiți spre plictisiți, normalitatea începe să se facă simțită tot mai des. pentru că suntem poate și la vârsta la care unii dintre noi își găsesc punctele acelea pe care de-acum încolo le vor considera ”normale”. Nu știu dacă e de bine sau de răpu, în schimb nici nu vreau să mă bag foarte adânc în subiectul ăsta. Ce a fost a fost, ce este - este, iar ce va urma...Dumnezeu știe (că tot se potrivește, fiind încă sub influența sărbătorilor apropiate). Așteptările fiecăruia sunt altele, gândirea în schimb la modul general are de suferit. Încet dar sigur, într-o lume plină de incertitudini, nu ăți mai găsești nimicurile care îți dădeau siguranța și bucuria de a te trezi dimineața. Ei, aceste incertitudini, devenind o constantă, ajungi să nu îți mai pese de...în principal nimikc, iar nervii tăi ușor dar sigur vor claca într-un fonal. S-au făcut și studii, nu știu cât de adevăprate, dar vînclin să cred că vor avea dreptate...
N-am o idee clară în cap, simt doar că nimic nu e cum trebuie să fie, și aici poți spune tu la rândul tău că și eu am o chestie neschimbată. Îți dau și dreptate, încerc doar să fiu în rând cu lumea. Lumea NEschimbată și totuși mai încorsetată. De propriile-i idei, realități, adevăruri.