vineri, 13 aprilie 2012
duminică, 8 aprilie 2012
Potriveala
A-nceput de ieri să cadă...
Cîte-un strop. Mi-am permis să schimb viersu'pentru a-l potrivi cu vremea de afară. Despre potriviri aș scrie 2, 3 cuvinte, nu de alta dar m-am mai prins de o treabă ce se tot întâmplă de - kind of - prea mult timp. Și îmi permit să o cataloghez fix așa. Potriveala. Ce mie mi se potrivește nu este neapărat ceea ce mi-am dorit, ori ceea ce mi se potrivește ca și stil vestimentar nu este deloc pe gustul meu, dar fiindcă mi se potrivește, îmbrac fără nici un fel de problemă. Aceste două exemple de care m-am folosit nu au nici o legătură cu viețile/realitățile noastre, dar ele cu siguranță se pot întâlni în alte cercuri/situații pe globul ăsta mare. În ceea ce am observat eu, potriveala este altfel înțeleasă. Mai repede ca "așa și?" Adică stau la ceva distanță de familie/prieteni/oameni dragi fiindcă mi se potrivește. Nu îmi bat capul cu idei de-alea gen cum ar fi să fiu mai aproape de anumite lucruri care contează. Neah. Mi se potrivește și punct. De câte ori am drum înspre cei enumerați mai devreme, facem de comun acord să ne potrivim la un pahar de vorbă (în programul nostru foarte agitat...evident).
Asta dădea bine din punctl meu de vedere în filme, acele filme pe care le vedeam cu ochi adolescentini și în care eram mai interesat de alteuri, decât de astfel de situații prezentate acolo, pentru că vârsta mea era destul de necoaptă. Realitățile crizate ale ultimilor ani însă, observ că au și ele un cuvânt în toată potriveala asta. Adică, fără a ne da seama, cred, sau sper, suntem puși în tot felul de situații cu care nu am prea avut ocazia să ne întâlnim și mai demult, unu la mână pentru că ai noștri (părinți) au avut parte de vremuri foarte închise și doi că acum este momentul în care noi creștem și am ajuns să mai apreciem și conținutul, pe lângă ambalajul prezentat în tot mai multe situații. Potriveala asta de care m-am prins, observ că este văzută atât de altfel poate și din cauza acelor limitări despre care am tot auzit în trecut, dar la fel de bine și din cauza faptului că nu mai prea sunt dorințe adevărate. Boom-ul tehnologic însă e de partea celor care nu au o problemă (NICI) cu potriveala (pe lângă multe altele cu care nu au o problemă). Dar ăsta e alt subiect...cu altă ocazie, însă ce vreau să spun este că diferența este următoare:
Oricât de mult ne-am potrivi ceasurile, o poveste transmisă pe mail/mess ori skype nu se compară cu o poveste la masă ca să nu mai zic de un grătar, că tot vine vara.
So, concluzia care-mi vine acum în minte este că potriveala este mult mai puțin importantă comparativ cu acele alteuri care ne fac să ne bucurăm de viață. Că suntem puțini, ok, dar suntem aici cu toții, că nu putem să...(fiecare completează ce anume) ok, dar nici nu avem nevoie de mai mult.
Valorile s-au schimbat. Importanța alteurilor la fel. Speranța moare ultima, poate reușim să ne potrivim iar la un moment dat pe aceeași undă. Sau măcar în jurul ei ;)
Cîte-un strop. Mi-am permis să schimb viersu'pentru a-l potrivi cu vremea de afară. Despre potriviri aș scrie 2, 3 cuvinte, nu de alta dar m-am mai prins de o treabă ce se tot întâmplă de - kind of - prea mult timp. Și îmi permit să o cataloghez fix așa. Potriveala. Ce mie mi se potrivește nu este neapărat ceea ce mi-am dorit, ori ceea ce mi se potrivește ca și stil vestimentar nu este deloc pe gustul meu, dar fiindcă mi se potrivește, îmbrac fără nici un fel de problemă. Aceste două exemple de care m-am folosit nu au nici o legătură cu viețile/realitățile noastre, dar ele cu siguranță se pot întâlni în alte cercuri/situații pe globul ăsta mare. În ceea ce am observat eu, potriveala este altfel înțeleasă. Mai repede ca "așa și?" Adică stau la ceva distanță de familie/prieteni/oameni dragi fiindcă mi se potrivește. Nu îmi bat capul cu idei de-alea gen cum ar fi să fiu mai aproape de anumite lucruri care contează. Neah. Mi se potrivește și punct. De câte ori am drum înspre cei enumerați mai devreme, facem de comun acord să ne potrivim la un pahar de vorbă (în programul nostru foarte agitat...evident).
Asta dădea bine din punctl meu de vedere în filme, acele filme pe care le vedeam cu ochi adolescentini și în care eram mai interesat de alteuri, decât de astfel de situații prezentate acolo, pentru că vârsta mea era destul de necoaptă. Realitățile crizate ale ultimilor ani însă, observ că au și ele un cuvânt în toată potriveala asta. Adică, fără a ne da seama, cred, sau sper, suntem puși în tot felul de situații cu care nu am prea avut ocazia să ne întâlnim și mai demult, unu la mână pentru că ai noștri (părinți) au avut parte de vremuri foarte închise și doi că acum este momentul în care noi creștem și am ajuns să mai apreciem și conținutul, pe lângă ambalajul prezentat în tot mai multe situații. Potriveala asta de care m-am prins, observ că este văzută atât de altfel poate și din cauza acelor limitări despre care am tot auzit în trecut, dar la fel de bine și din cauza faptului că nu mai prea sunt dorințe adevărate. Boom-ul tehnologic însă e de partea celor care nu au o problemă (NICI) cu potriveala (pe lângă multe altele cu care nu au o problemă). Dar ăsta e alt subiect...cu altă ocazie, însă ce vreau să spun este că diferența este următoare:
Oricât de mult ne-am potrivi ceasurile, o poveste transmisă pe mail/mess ori skype nu se compară cu o poveste la masă ca să nu mai zic de un grătar, că tot vine vara.
So, concluzia care-mi vine acum în minte este că potriveala este mult mai puțin importantă comparativ cu acele alteuri care ne fac să ne bucurăm de viață. Că suntem puțini, ok, dar suntem aici cu toții, că nu putem să...(fiecare completează ce anume) ok, dar nici nu avem nevoie de mai mult.
Valorile s-au schimbat. Importanța alteurilor la fel. Speranța moare ultima, poate reușim să ne potrivim iar la un moment dat pe aceeași undă. Sau măcar în jurul ei ;)
marți, 3 aprilie 2012
Remember 2005-G
-ultimul-
"Sper ca ati inceput anul cu bine, fericiti, impliniti, ce mai in colo si in coace-iubiti.
Funny thing about love ar scrie americanu’……..cand esti inconjurat de mai multa dragoste atunci simti mai putin ca o ai. Stiu pentru ca am lasat-o sa isi ia zborul de langa mine. Si numai dupa ce nu am mai simtit-o am realizat de fapt ceea ce credeam ca nu mai e cu putinta: miracolul de a fi iubit, minunea de a fi primit, emotia de a fi gasit ….exact ceea ce-n acest rastimp am cautat.
E greu sa fii singur pe acest pamant, sa n-ai cui sa-mpartasesti bucuria. Si culmea, fix cand te crezi mai stapan pe tine, iti vine s-o iei de la capat. Pentru ca oricat ai fi de zbuciumat, nu ti-e tot una sa te pierzi in asfintit …de unul singur. E simplu sa ranesti, imi spunea odata o inteleapta voce, cel mai greu e sa cladesti, am tras eu concluzia cu o nota de amaraciune si aveam sa aflu insemnatatea acestor cuvinte pe propria-mi piele.
De ce renunta oamenii? De ce isi fac atatea probleme, atunci cand sunt super fericiti?...si daca stau sa ma gandesc, de ce ne tot intrebam “de ce”, odata ce am depasit varsta intrebarilor puerile……..vreau…ceva, dar nu stiu ce, exista undeva dar nu stiu unde, simt ca o iau razna.
Si tot razboiul asta din interiorul meu, nu-mi da pace, zi si noapte, ore-ntregi…..de unde vin, unde ma duc, ce vreau de la mine, unde am ajuns, atatea intrebari si prea putine raspunsuri. Daca viata inseamna implinire atunci observ ca e prea greu sa afli tot ce se petrce cu tine.
Poate frigul de afara, poate o eroare la nivel de “creiere”, poate sunt asa copil incat mai mult nu pot a gandi. Am plecat, de unde mi-era bine, m-am inchis in carapacea mea, am ranit si mi-e urat de mine, sper sa mai pot repara ceva. Andy has signed off.
Remember 2005-F
"Ding Dong sun clopotele, cizmulitzele se lustruiesc, in liniste si sarbatoare La Multi Ani, in ajun eu iti doresc. ...>
De ce am asteptat atata pentru a-ti scrie?.... simplu, pentru ca am vrut sa iti urez in seara de ajun , la inceput de sezon.... sarbatori Fericite..... Azi vine Mosul. Sau daca vrei de azi...... tot incep sa vina Mosii. Si la mine, si la tine.... si la oricine a fost cuminte. Sper ca esti pe lista lui, iar daca se intampla sa te gandesti la toate relele pe care le-ai facut, nu fii prea dur cu tine. Cu totii gresim, cu totzii facem lucruri cu care nu ne prea mandrim, insa.... dupa ceva timp, noi adultzii, ne gandim ca sta in puterea noastra de a le re-face, in bine. Si cu aceasta propozitie mi-am adus aminte de mine cand eram mic. Odata cu educatia primita, stam fiecare drepti in fata situatiilor zilnice. Ma gandesc cum fiecare, in felul sau s-a pregatit pentru aceasta seara, oricat de putin. E prima seara speciala, cand familia se strange in jurul focului sau al mesei, se lustruiesc ghetutzele si incepe sa miroase a sarbatoare.a.caldura in casele fumegande. Cel putin asa a fost cand eram eu mic. Acum am crescut si stau sa ma gandesc ca nu eram neaparat usa de biserica - copil fiind - insa parca regret acum inocenta acelor vremuri. nu sunt nici foarte batran dar, poate atat de intelept incat sa ma gandesc acum de unde am plecat si unde am ajuns. Si sincer........... imi place unde sunt. De aceea poate, multumesc parimnntilor mei pentru cea ce mi-au oferit. Cat s-a putut. Stau si ma gandesc cum era atunci, fara de probleme, sau in cel mai rau caz ca nu mi-am facut tema la mate, liniste si nexam responsabilitati. Si-am imbatranit cu vremea, am trecut si prin perioada cu acnee, ridurile si-au facut loc [pe fruntea mea si parul a inceput sa-si schimbe culoarea. Deja ma gandesc eu la copiii mei.... cu o oarecare bucurie si sper sa pot sa le ofer macar ce mi-au oferit si parintii mei la randul lor. Cine stie, poate peste un an, peste doi sau si mai curand, din tembelul care zbiera in microfoane si antrena oamenii la party-uri voi junge si eu.....tatic :-). Dar pana atunci iti voi mai spune de cateva ori... ...Sarbatori fericite si..........La Multzi Ani Nicolae, Nicoleta sau alte increbgaturi ale celebrului Sfant. Cu bine, Andy"
De ce am asteptat atata pentru a-ti scrie?.... simplu, pentru ca am vrut sa iti urez in seara de ajun , la inceput de sezon.... sarbatori Fericite..... Azi vine Mosul. Sau daca vrei de azi...... tot incep sa vina Mosii. Si la mine, si la tine.... si la oricine a fost cuminte. Sper ca esti pe lista lui, iar daca se intampla sa te gandesti la toate relele pe care le-ai facut, nu fii prea dur cu tine. Cu totii gresim, cu totzii facem lucruri cu care nu ne prea mandrim, insa.... dupa ceva timp, noi adultzii, ne gandim ca sta in puterea noastra de a le re-face, in bine. Si cu aceasta propozitie mi-am adus aminte de mine cand eram mic. Odata cu educatia primita, stam fiecare drepti in fata situatiilor zilnice. Ma gandesc cum fiecare, in felul sau s-a pregatit pentru aceasta seara, oricat de putin. E prima seara speciala, cand familia se strange in jurul focului sau al mesei, se lustruiesc ghetutzele si incepe sa miroase a sarbatoare.a.caldura in casele fumegande. Cel putin asa a fost cand eram eu mic. Acum am crescut si stau sa ma gandesc ca nu eram neaparat usa de biserica - copil fiind - insa parca regret acum inocenta acelor vremuri. nu sunt nici foarte batran dar, poate atat de intelept incat sa ma gandesc acum de unde am plecat si unde am ajuns. Si sincer........... imi place unde sunt. De aceea poate, multumesc parimnntilor mei pentru cea ce mi-au oferit. Cat s-a putut. Stau si ma gandesc cum era atunci, fara de probleme, sau in cel mai rau caz ca nu mi-am facut tema la mate, liniste si nexam responsabilitati. Si-am imbatranit cu vremea, am trecut si prin perioada cu acnee, ridurile si-au facut loc [pe fruntea mea si parul a inceput sa-si schimbe culoarea. Deja ma gandesc eu la copiii mei.... cu o oarecare bucurie si sper sa pot sa le ofer macar ce mi-au oferit si parintii mei la randul lor. Cine stie, poate peste un an, peste doi sau si mai curand, din tembelul care zbiera in microfoane si antrena oamenii la party-uri voi junge si eu.....tatic :-). Dar pana atunci iti voi mai spune de cateva ori... ...Sarbatori fericite si..........La Multzi Ani Nicolae, Nicoleta sau alte increbgaturi ale celebrului Sfant. Cu bine, Andy"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
