De dimineață...

De dimineață...(punctele de suspensie sunt puse intenționat pentru a nu se pune punct în citire. Când îl voi / vei citi, încearcă să lungești optimist / zâmbitor „ă”-ul de final. În sus ;)

De dimineață...
Viața are gust. E august. Și, poate pentru prima dată, eticheta pentru această postare (așa cum scrie mai jos) devine cât se poate de reală.
Happy to log off ;)

28 decembrie

Am tot cântat că s-a mai încheiat un an. În principiu e de bine, în detaliu în schimb ... (trei puncte de suspensie)
În acest întreg an de zile am vazut multe și am trăit și mai multe. Ceea ce se distilează pe final este că fără să vrem, observăm tot mai acut cum îmbătrânim. Și asta, comparativ cu acel copilăresc ”eu nu vreau să îmbătrânesc”. Dacă părinții noștri se purtau într/un anumit fel, atunci când noi eram mai mici, observ că cam (întenționat fără virgulă) tot așa ne distilăm și noi până la un punct sau altul. Și aici intervine acceptarea fiecăruia a situației în care este pus. Dacă gradul de a înghiți nu are margini nu preai ai de pierdut, în schimb, ăștialalți care nu prea sunt deacord au cele mai multe dezavantaje. Că lor li se va atrage atenția că sunt pre altfel, lor li se va atrage atenția că nu e bine cum gândesv, că lor... (alte trei puncte de suspensie ca să nu mă exprim clar)
Dar (că toate lucrurile bune vin după cadou / ”dar”) cei care fac așa cum se asteaptă să facă, se comportă așa cum ar trebui, etc. uită un foarte important amănunt. Și anume acela, că în stilul acesta, la un moment dat se vor prinde (sper) că modul în care au procedat / gândit / acționat, etc. nu le aarține ci este doar o copie fidelă a ceea ce au foat învățați să facă. Originalitatea lor va fi demult pierdută, chiar dacă în tot răstimpul vor fi folosit exprimări de genul ”eu așa vreau”. Ne distilăm pe zi ce trece, scriam mai demult, la primul feeling de genul ăsta pe care l-am avut, în 2010 ne-am distilat tot mai mult, că tot e decembrie tragem și liniile din care putem contura concluzii. Că ne place ce vedem, că nu, e o altă poveste, măcar mai adăugăm o piatră la cunoștințele acumulate despre ceva sau cineva. Avem și 2011 să tot observăm și (cu speranța tot mai mică) să sperăm că se va schimba ceva în bine.
dar sntem tineri - îmi spune o voce interioară pe un ton atât de fals, care-mi dă certitudinea că nu aveau cum să fie rodul imaginației mele.
So ... that's it.
E bine. De ce n-ar fi?!
Răspunsul funny la întrebarea de ce este în această perioadă ... decembrie
Nu e momentul bun pentru alteuri, acum. It's time for fuuuuun !!!

AN NOU FERICIT ȘI mai ales LINIȘTIT SUFLETEȘTE, ÎȚI UREZ !

Vârsta? Care... vârstă?

Câtă lume cunosc se raportează când e vorba despre vârstă la standarde. Mi se tot spune cât de tânăr e X sau cât de tânără este Y. Şi nu pot să nu le dau dreptate pentru că ceea ce se vede chiar aşa este. Însă ceea ce se vede fac legătura doar între anumite lucruri din tot ghemul ăla care poartă numele de X sau Y. Mă gândeam la treaba asta trecând printr-o perioadă de...oboseală nu pot să+i spun, plictiseală nici pe departe. Aşa că mă duce capul doar la treaba asta. Bun, vârsta se cuantifică în ani, însă fiecare secundă influenţează în definitiv reyultatul final. Poate de aia mă simt şi eu mai... (starea aia de nu ştiu cum să o descriu). Dacă se iau 2 exemple să spunem identice, iar X prin comparaţie cu Z, la un moment dat o porneşte pe o creangă diferită, poate este posibil ca atunci cand se întâlnesc peste eXact aceeaşi perioadă de timp care a trecut peste amandoi - să zicem 10 ani - să fie foarte diferiţi unul de celălalt. Şi în acest caz unul dintre ei să fie foarte (termenul ăla de încă nu l-am găsit) prin comparaţie cu celălalt care, prin contrast este cel puţin neschimbat. Ori, luând acest exemplu cât se poate de logic, pot să îl aplic şi în vieţile noastre, care mai decare mai. N-aş vrea să insist pe o idee de-aiurea, însă fiindcă o altă explicaţie nu m-a dus capul să găsesc, momentan pun şi pe seama asta stările prin care uneori (tot mai des) trec. Nu vreau să ştiu dacă am dreptate sau nu, mă gândeam să las aici scris, ca să am ce citi când voi ajunge să-mi şi arăt anii care pe interior vor fi mă risc să declar cam dublaţi. Deci ceea ce se vede e standardul, cât trăieşti se cuantifică şi nu cum. Pentru că în studii mai există şi posibilitatea să te găseşti în ăia 1 la milion care - trăind atâtea până la vîrsta de - să fie ... aici completeyi tu cititorule.
Atât am vrut să las scris aici, acum. E prea târziu pentru alteuri. Noapte bună.

Old school

De câteva ori pe zi o folosesc ca și expresie, prin comparație cu realitățile luii 2010 cel puțin la noi. Mi se atrage atenția uneori că nu tot ce înseamnă că s-a făcut la un moment dat într-o anumită manieră e bine și că ar fi mai înțelept să mă acomodez că nu mai trăim în acele vremuri când nu prea aveai nici cum, nici cu ce, etc.
Astăzi mi-am adus aminte de toate astea într-o discuție care a pornit de la ceva simplu dar a cotit-o tot înspre oameni și cum pot fii ei în anumite situații. Bineînțeles, asta în totală opoziție cu părerea lor despre ei înșiși care este de la foarte bine în sus.
Așadar, pot cataloga situația cu o expresie folosită într-o prostie pe care am produc-o într-un studio demult tare care suna așa :"Totul începe și se termină cu zero". Se ia Mr. X și Mrs. Y. S-au văzut, plăcut, ce rămâne de făcut cânta la o vreme Mădălina, ei bine s-au luat. Booon. Acum s-au și dez-luat. Booon. Deci, nimic nou. Într-o lume utopică îmi și imaginez conversația :
"-Și? Tu, ce-ai mai făcut?"
"-Bine, am avut un pic de treabă, m-am întâlnit cuuu [...] și-am zis să ne luăm. Dar n-a durat mult, că am și divorțat. Tu?"
Trăgând un fir de concluzie în urma imaginatei conversații, pot să mă retrag în colțul meu și să mă consider altfel. Kind of 180 de grade altfel. Și tind să cred că în unele cazuri "și ce dacă" este la putere. În orice context, asta e mai grav din punctul meu de vedere. Ei, dacă mai demult cel puțin din jenă nu prea aveai gânduri, darămite comportamente de genul "și ce dacă?!", odată cu libertatea exprimării, observ a devenit un must have acest "și ce dacă?!" Îl înțeleg la rândul meu, recunosc că am început la rândul meu să rareori îl folosesc, iar ulterior îmi pare oricum rău de asta, dar tot mai mult mă lovesc de situații în care expresia tronează. Poate să fie vorba de fire de praf, sau poate fi o situație mai complexă, răspunsul (și nu mă refer la un răspuns în cuvinte) rămâne constant același. Risc să mă întreb, oare, avem noi ăștia mai old school o problemă în noile realități sau noile realități n-au fost crescute cum trebuie?!
Oricum nu prea contează, pentru că mâine dimineață tot la fel ne vom trezi și tot aerul ăsta îl vom respira, etc. (ca să rimeze).

Ai rezista... part two

M-am întălnit astăzi cu cineva care mi-a povestit o zi de-a lui, comparativă cu ceea ce am visat eu zilele trecute. Îmi spunea în felul următor
"M-am trezit după un cumva odihnitor somn. Spun cumva odihnitor că fix la opt și douăzeci am făcut ochi. Ca și ieri, ca și alaltăieri...enfin, mi-am băut eu cafeau și am pornit spre servici. M-am dus cu mașina soției că m-a rugat să-i schimb eu gumnele, că tot vine iarna. Zis și făcut. Așa că în drum spre servici, am băgat frumos în portbagaj cauciucurile și am pornit spre oraș. Ei, n-am făcut bine 50 de metri că m-am și oprit. La noi pe stradă se lucra ceva. Am așteptat liniștit câteva minute, am mai făcut câteva manevre de care nu eram eu foarte sigur, ne-fiin învățat cu dimensiunile autoturismului, iar în scurt timp am ajuns la service. Acolo, am avut ceva de așteptat. Adică am parcat mașina într-un loc care nu încurca pe nimeni, pe marginea drumului, dar a trebuit să o mut de acolo în scurt timp. Mărog. Alte manevre, alt stress, dar totul e bine când se termină cu bine. N-am zgâriat-o deci sunt mulțumit. La servici treburi peste treburi, le-am rezolvat în timp record, ba am avut și plăcerea să stau la o gură de cafea în liniște câteva minute. Zic câteva minute pentru că apoi a început. Am primit nu telefon de la București, unde nu s-a rezolvat o problemă pe care am început-o acum vreo lună de zile. Ei, cei de acolo mai aveau nevoie de câteva detalii ăn plus. Ei, dar pentru a putea rezolva treaba cu pricina era nevoie de discuții cu alte persoane din Sibiu, cereri de ofertă în scris, etc., de-abia mai apoi trimiterea lor uirgentă pe curier. A-pro-pos, urgența mi-a fost cerută în conversașia telefonică. Așa că am plecat la partenerii care nu mai aveau nimic pe calculator de la discuția inițială. M-am gândit lasă că am eu în mașină sigur. Ei, dar ce să vezi? Nu eram cu mașina mea. Așa că am făcut un drum până la sediu, ca să găsesc ceea ce-mi trebuia, ca să le pot transmite încă odata partenerilor, ca să vadă și ei despre ce este vorba, să-și de acordul, pentru ca mai apoi să pot trimite totul spre capitală. M-am întors la sediu, am găsit ce trebuia și am plecat mai departe. Bine - îmi zice - știi ce trafic e în oraș, toate lucrurile astea au durat ceva, unde mai pui că ai n oștri circulă fără cap. Pe la un moment dat eram în stare să dau în cap cuiva dacă nu se rezolva treaba. Așa stressat am fost. Ba că ăștia din Sibiu, nu au ce le trebuie - le aduc, ba că pe aici nu se poate intra (că se lucră), ba căăăă....baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa mai ce?, mă întreabă omul uimit. Și după toate astea - continuă el - mă trezesc să mă mai ia și lumea în flambe că ce?!, și de asta te plângi? Auzi, numa atâta...Adică, astea m-au făcut să fac în câteva ore ceea ce alții fac în câteva zile, iar replica de care mă lovesc după toate câte au trecut prin mine să fie: Bine, bine, dar n-ai făcut o chestie atât de extraordinară! ... Ce să mai zic?!" mă privea omul cu ochii încremeniți. Uitându-mă la el, mi-a fugit gândul la postarea de zilele trecute. Ceea ce eu visez, altora li se întâmplă, în viața reală. Asta înseamnă că sunt un mare norocos. Realitatea însă se întâmplă după ce te trezești.

Ai rezista dacă...?

Lumea se imparte între a nu avea timp și a cheltui bani. Vei spune "Auzi-l iară pe ăsta cu aberațiile lui". M-am trezit tare odihnit, după cum de câteva zile încoace am norocul să mă tot trezesc. Și asta omenește mă bucură . Partea goală a paharului (că nu pot s-o văd de fiecare dată tot pe aia plină) este că timpul petrecut cu somnul s-a subțiat enorm. De unde am tras și concluzia că acei cercetători care au tot repetat faza cu "e deajuns 8 ore de somn " și-au atins scopul. Mi-am consumat cele 8 ore de somn, mă trezesc. E ca într-un excel. Căsuța cu somnul a fost completată, trecem la un alt capitol/subiect.
Ziceam de timp. Lumea nu mai are timp, pentru că în tot haosul creat pe plan personal, fiecare dintre noi încearcă să își găsească un echilibru. Ei, acest echilibru nu mai există și nici nu mai pooți să ți-l faci, așa că nu mai are rost să tot fugi după el. Devine foarte stressant să te tot întrebi dacă ai făcut bine ce ai făcut la momentul X, ori dacă ceea ce trebuia să faci a întrunit dorințele tuturor. Și în plus pierzi timp. Că tot ziceam... În secunda următoare îți aduci aminte că ai uitat să cumperi... așa că dai o fugă până la magazin să iei. Dar în acea secundă te sună cineva că trece pe la tine. Evident că-i răspunzi "mai târziu o țâră". Mai târziu însă nu știi când că ai făcut jumătate de oră până la magazinul care se află la o distanță destul de mică de casă. Și așa îți alunecă gândul la subiectul drumuri, iar te enervează că e un trafic infernal în oraș. În imediata secundă sună din nou telefonul pe care tocmai îl băgai la loc în buzunar. Îl scoți din nou să răspunzi. Deja te-ai obijnuit ca treaba asta să se întâmple, cât ar fi de aiurea. Dacă tot ești la magazin ... (completezi tu punctele de suspensie). Oricum ți-ai uitat ce ai văzut pe raftul din stânga o secundă înainte dar care ți-a atras atenția. Te întorci pe raftul despre care ai avut discuția puțin mai devreme. Zici "Hai că poate găsesc aici" Când te apropii de el mai sună odată telefonul. Mai răspunzi odată. Cineva care și-a adus aminte de tine și cu această ocazie vrea să te roage să ... (completezi tu IAR punctele de suspensie). Te gândești "Ce drăguț că și-a adus aminte". Închizi telefonul. Nu găsești ceea ce căutai. Mai ai o șansă în locul Y, dar pentru asta trebuie să faci un ocol că strada X este închisă. Iar te enervezi. Te uiți la ceas instinctiv. A trecut deja o jumătate de oră, iar la singura casă de marcat e coadă. Te enervezi din nou ca și în alte ocazii întrebându-te din nou "de ce nu încearcă oamenii ăștia să deschidă mai multe, mai ales când e așa multă lume?!" Sună din nou telefonul .Nu mai poate ajunge mr. că are și el o urgență. Achiți și ieși. În mașină primești mesaj "Mi s-a contramandat urgența, trec pe la tine" Ești pe drum înspre cel de-al doi-lea magazin în căutarea produsului pierdut. Îți spui "Uite mă și la ăsta, ba vin, ba nu mai vin, bai hai că..." Te enervează și situația asta, dar ți se tot repetă că ești tu stressat și că nu e bine că îți afectează sănătatea. O.K. Întorci. La semafor oricum e tot coadă. Nu s-a schimbat nimic în 10 minute. "Traficul ăsta. Și nu suntem într-un oraș mare. Sau de asta? Că e înghesuit?"Cazi o secundă pe gânduri. CLAXOOOOOON !!! De pe strada din dreapta neasigurâdu-se a ieșit cu botul o mașină care ...
[ ... ]
Ai ajuns în sfârșit acasă. Te uiți la ceas. Ai făcut cumpărături, în Sibiu, în doar o oră jumate. E noapte deja afară. "Se întunecă mai repede, e de-abia 6 jumate" Ești distrus după tot ce s-a întâmplat dar te bucuri că ai ajuns acasă. Descarci și intri în casă. Televizorul merge pe ceva muzică tare, pui plasele jos, închizi ușa încet fără să o trântești (că n-ai motive). Din bucătărie se aude o voce blondă "Ai reușit să vii? Ce-ai făcut atâta că ai plecat să iei doar...?! Vezi că a venit și (tipul care a sunat)...e în sufragerie, te așteaptă de ceva vreme, eu între timp m-am apucat să...@#$%^&*()(*&^%$# "
---
Asta am visat azi-noapte. Și chiar dacă pare, nu pot și nu vreau să o cataloghez ca normalitate.
Așa NU !

Aș vrea să...

Am visat azi noapte că scriam așa :
---
De multe ori îmi veneau idei în cap. E drept că de cele mai multe ori mai nou nu îmi mai vin decât tot mai rar și chiar și ălea, dacă stau să mă gândesc un pic la ele...Dar ho, că mă abat de la ceea ce am început. Ei, în acele momente îmi vine uneori să... Ceea ce se poate traduce și cu aș vrea să :
- fac ceva
- zic ceva
- schimb ceva
- fac diferența
Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaarrrrrrrrrrrrrr, mai bine clipesc, trec peste și mai văd eu (asta ca să mă înscriu în standardele de astăzi "mai vedem noi"). Dar peste ceva timp mă trezesc din nou să dau titluri de genul aș vrea să...
Știu că nu sunt eu cel care va schimba lumea, dar îmi aduc aminte că credeam treaba asta când eram mai tânăr. Între timp se potrivește mai bine Vama Veche :

"Au trecut ani, au trecut ani
Si viata s-a schimbat.
Au trecut ani, au trecut ani
Mi-am luat și eu nevastă
Urată și cam proastă,
Am doi copii cu ea
Și îi feresc cât pot de mult
De soacră-mea."

Refrenul s-a schimbat, centrul atenției la fel, mai nimeni nu a priceput nimic. Dar toată lumea se plânge de criză. Ce oameni ...
---
Visul unei nopți de (toamnă)

Roctombrie

Mi-a plăcut asta cu Roctombrie, se potriveşte natural unui ceva ce are legătură cu rock-ul. Se adaugă litera R în faţa lunii care începând cu o vocală permite jocul ăsta şi mai mult îl face mai oacheş dacă îmi permiţi. Pe de altă parte nu prea înţeleg faza asta cu "nu am îmbătrânit". Vreau să recunosc că eu am îmbătrînit. În perioada asta poate mai mult cdecât alţii cu câţiva ani buni. Dar fără a încerca vreo comparaţie vreau doar să recunosc şi să âmi asum treaba asta. Şi motivele pentru care spun toate astea sunt doar câteva. Ca de exemplu preocupările pe care le am de ceva timp încoace şi care îmi fac plăcere, însă în discuţii cu lume de vârsta mea nu îmi mai găsesc locul în a şti ce model de... a mai apărut, sau mai bine zis nici nu mai ştiu cine mai e vedeta care... Stăteam zilele trecute la o poveste între câţiva tineri care includea prepararea felurilor de mâncare, bolile fiecăruia dintre noi, trecute sau încă prezente, dar nu în ultimul rând copiii şi datoriile strânse în ani de neplată al locului de veci. Deci, în concluzie (îmi este foarte greu să mă concentrez fiindcă se vorbeşte tare câteba camere mai încolo şi aud clar şi vocea de la celălalt capăt al firului... dă-ţi seama ce volum are) daaaaaaaaaaaarrrr concluzia pe care m-a dus capul să o trag este că am cam depăşit vârsta chefurilor cu nopţi repetat nedormite, varsta aia de care îmi mai amintesc rareori când nu-mi păsa de mai nimic, so (vorba americanului) I got old. Poate şi bolile prezente mult prea devreme, poate şi altele m-au făcut să ajung la această concluzie catalogată sigur de mulţi "hai că nu-i aşa". Dar nu despre asta e vorba, dacă e aşa au ba. Am scris aici să îmi amintesc peste ceva timp că în Roctombrie 2010 m-am prins că am îmbătrânit. Atât.

Time Out

Fără a încerca măcar să traduc, pun eXpresia în centrul atenţiei. Americanii o folosesc "on a dailz basis" aşa că profit şi eu de ea. Deaaaaahhh, între timp s-a folosit cu tilu comercial ca şi denumire şi pe la noi. Ei, de data asta nu are legătură cu nimic din toate astea. Este cât se poate de ad-literam. TIME OUT. Gata treburile alea 1000 care trebuiau rezolvate fiX în ACEA secundă toate, gata cu apeluri necontenite pe telefonul mobil, gata cu tot ceea ce a însemnat catalogat într-un singur cuvânt : şantier. GATA ! Acum vine bucuria realimentării cu energii pozitive, liniştea proverbială savurată în fiecare secundă petrecută pe închipuitul balansoar în faţa la fel de închipuitului şemineu... A venit toamna (între timp), acoperă-mi inima cu ceva îmi răsare în minte refrenul tare demult folosit. Ufff... Auzi?....E linişteee..
Nu se aude nimic. Parcă şi limbile ceasului au amuţit. E linişteee...şi e atââââât de bineee...
Mai rămân puţin în universul ăsta calm, fără să mă gândesc la nimic...Încă puţin...mai lasă-mă un pic...

Scriu ca să nu tac

Încet încet lucrurile se așează pentru toată lumea. Dobânzile am văzut că tind să scadă, investițiile tind să crescă, etc. Așadar, vorba vechii reclame...viitorul sună bine. Până să ajungem însă să bem acea proverbială bere în viitorul nuanțat cam roz, mai e nevoie să mai și facem. Am simțit în ultima perioadă că realitățile m-au îmbătrânit aproape de sufocare. Demult tot ziceam chiar și pe frecvențe că suntem o generație pre îmbătrânită pentru anii nostri, iar zilele trecute mi-au dat cumva dreptate. De ce, ănsă este întrebarea care nu-mi dădea pace. Soția, în dreapta mea, mi-a făcut o analiză clară a ultimului an de toate cele. Observația simplă a fost că nu am stat o clipă. E drept că pe la studio am avut norocul să n-o lungesc prea tare, dare în schimb, treburile alealalte omenești nu ne-au dat pace. Și le-am făcut pe toate. Încă nu le-am terminet și mai continuăm, în ideea - deja - că facem cât facem ptr. noi, dar facem și ptr. generațiile care vor veni. Să nu se mai zbată și ei la rândul lor. Ne-am descoperit ca și oameni cumva învechiti - ar putea să ne catalogheze mulți, dar ne simțim bine în pielea și mintea noastră. Ne bucurăm că avem chestia asta cu...să facem acum ca să mai și gătăm. Daaaa, știm că durează mai mult dar odată o facem. Sau dacă o facem, mai bine să o facem cum trebuie, să nu ne mai batem capuk cu aceeași treabă și la anul, și așa mai departe. Dacă întorc capul în stânga sau în dreapta, nu prea mai văd astfel de trăiri. Aud tot mai des " lasă că ce-are?! " ori "noi n-avem o problemă" din partea unor oameni pe care îi știu că pot mai mult dar în acel moment nu au chef de mai mult. Deaaah, se poate să pierd ce e mai frumos acum "anii tinereții", dar mă voi relaxa în liniștea mea, pe scaunul construit de mine, pe terasa mea, în grădina aranjată de mine la bătrânețe. Dacă mai apuc bătrânețea. Momentan fac pentru că vreau și foarte important pentru că mai pot. Am simțit pe propria-mi piele ce înseamnă să nu mai poți și poate și de asta m-am schimbat în omul gospodar care sunt astăzi la ...dacă mă întrebi ...50 de ani (simt). Și asta vine tot dintr-o oboseală acumulată de un an de zile în care am tot făcut, concediu / libere pas, dar treabă...din plin. Poate de aia nici nu mai înțeleg ce se întâmplă în jurul meu. Că sunt foarte obosit și prins în lucrurile care atunci trebuie să se întâmple. Noroc că se întâmplă și așa, în ciudata/crizata lume în care ne aflăm. So...ce mai e nou?, Ce s-a mai întâmplat în lume? Eu am avut de făcut niște lucruri care mi-au mâncat și ultimul firicel de interes pentru alteuri. Dar am imaginea de final cu care adorm și cu care mă trezesc. Și asta mă fericește și-mi dă puterea ca mâine (luni) s-o iau de la capăt. Tu? Ce-ai mai făcut în ultima perioadă?

O M U L

Discuțiile de prim plan pe care le tot văd la tv și le aud în buletinele de știri de la radio îmi dau impresia că totul este un film în care actorii își joacă rolurile. Ceea ce s-a rezolvat însă este tot în defavoarea noastră a celor mici, care am ajuns la stadiul de nepăsare cruntă. Dar revenind la cei de pe scenă, îmi permit să observ faptul că și ei, actorii, la rândul lor sunt tot oameni, însă aflându-se în poziția confortabilă a unor scaune călduțe, iau decizii dictatoriale, fără nici măcar să le pese. M-am referit din nou la oameni, pentru că am mai făcut o observație încă de mai demult. Omul contează era titlul articolului apărut și în print la vremea respectivă. Ei, acest om ia decizii pe care și le asumă. Că dacă le ia doar așa, înseamnă (ca să fiu drăguț) că se cam joacă. Dar odată ce crește în viață, te aștepți ca măcar vârsta să îl facă să fie mai responsabil. Dar regula asta nu se aplică tuturor. M-am prins că oamenii se mai împart în alte două categorii. Cei cărora le pasă și cei cărora li se rupe. Cei care pot lăsa de la ei, pe lângă cei care cunosc doar două culori. În prima categorie cam toată lume se consideră așa, că doar n-o să recunoască nimeni că este miserupist. În a doua categorie e mai greu să te prinzi că ești așa, dar dacă tot te-ai prins, bine ar fi să încerci să guști și alte culori. Asta n u înseamnă că te schimbă radical, nu înseamnă că te pierzi, ci doar că te maturizezi...(poate cam târziu, pe alocuri). Bine ai venit în maturizare, acel anotimp în care dacă e frig te imbraci dar dacă ți se face instant cald e bine să poți da ceva jos de pe tine și să rămâi elegant îmbrăcat. Anii în care chiar dacă vrei să se întâmple ceva DOAR într-un anumit fel, mai accepți și alte variante, atâta timp cât rezultatul e cel dorit...etc. Decizia omenească însă rămâne pe umerii fiecăruia. Vreau sau nu să recunosc că nu sunt perfect(ă), iar dacă m-am prins de treaba asta VREAU să încerc măcar să mă schimb pe-ici pe colo - prin părțile esențiale? Dacă răspunsul asumat este nu și îți place viața monotonă farte bine. Dacă răspunsul este în schimb da, atunci munca de-abia începe munca gta cu tine.
Și a-pro-pos de asta se potrivesc perfect versurile din wedding jingle:

2 day

Astăzi a început cu o mare de liniște. Mi-a adus aminte ziua de astăzi de frumoasele zile normale, în care lipseau termeni ca criză sau agitație. Am avut plăcerea de a povesti astăzi, preț de câteva minute. Despre lucruri care nu au totală legătură cu realitatea imediată. Mi-am adus aminte de vechi prieteni astăzi, m-am prins că se poate și așa, mi-a prins bine o gură de oxigen departe de lucruri care "trebuie" duse la bun sfârșit Desprinzând și o concluzie, mi-aș permite să o dau ca și sfat celor care încă mai cred că lunea "nici iarba nu crește". Just click play !

A-pro-pos de...

Am găsit şi astazi 2 minute să las scris aici ce m-a marcat. M-a marcat imaginea asta. Mi-a apărut în vis azi-noapte şi am făcut legătura cu impresia pe care o am despre ritmul lumii din jur. Devenind foarte multe de reyolvat, toate într-un ritm alert, nu mai ai timp de tine, nu mai ai timp să îţi rupi o secundă şi să vezi tabloul din perspectivă. Şi asta, duce încet încet la transformarea ta în...de pe urma căruia beneficiază acei câţiva cu câteva trepte mai sus. E o perioadă în care ne schimbăm şi din acest punct de vedere. Ni se tot bagă pe urechi termenul care începe cu C şi se termină în IZĂ, ni se cer tot mai multe de făcut în termeni tot mai exacţi, timpul a devenit deja o problemă pentru mulţi, iar după toate astea, ajungi dărâmat acasă ca să...ce? Am tot auzit asta cu "România evoluează". Asta să însemne partea neagră a evoluţiei (evident neexplicată de nimeni) ?! Sau e doar o impresie greşită şi de fapt totul este înspre binele nostru al tuturor, bine la care visăm de prea mulţi ani, iar unii dintre noi au ales să-l caute în alte părţi...

Septembrie

M-a lovit așaaaa, dintr-o dată. E deja septembrie. Cum a trecut timpul ăsta? Numai ieri parcă eram în martie/aprilie și deja e septembrie. Cu toate lucrurile care se întâmplă într-un ritm uneori galopant, ajungi să te lovească chestiile așa, pe nepusă masă. În acest moment de respiro, când la rândul meu am găsit ceva timp să mai aștern 2-3 vorbe ... m-a lovit și pe mine asta cu e septembrie deja. A mai trecut un an imediat. Și am făcut ... ce?! Sunt atâția oameni cărora le-am spus că o să ne întâlnim, atâtea planuri aveam prin primăvară...e septembrie deja și treburi din plin. Măcar atât, dacă în rest nimic nou. Ziua se face tot mai kică, temperaturile scad și ele, resursele la fel, până la urmă, zâmbetul e cel care face diferența. Am să zâmbesc mai mult. E o promisiune pe care mi-o fac. Tabloul vieții privit din exterior este foarte altfel, decât atunci când ești parte din el.
Septembrie plăcut și liniștit îți urez, dacă ai ajuns până la acest .(punct)

O lume 9

Mai demult,pe vremea copilăriei lumea era de nota 10. Între timp, aflu tot mai multe amănunte, în viaţa pe care o trăiesc despre lumea asta nouă. Cu majoritatea schimbărilor nu sunt de acord, poate şi din această cauză mai folosesc în limbaj "lumea astanouă". Însă tot din lumea nouă, pot să trag concluzia simplă că din imaginea mea asupra lumii, pri ochii copilăriei, s+a cam deteriorat imaginea (de la nota 10 la 9). Şi făcând legătura, ia uite ce am primit şi pe mail :

În această săptămână la televiziunea argentiniana a fost reportaj zilnic cu Joaquin Lopez Doriga ( jurnalist mexican) pe tema Facebook, hi5, Myspace, Sonic, etc, şi cât de periculoase sunt. Exista si un reportaj-jurnal în ziarul Milenio , cu privire la modul in care diversi terorişti au avut ca sursă de informaţii sigure şi directe blogurile, Facebook şi hi5.

Intervievaţi anumiti hoti si răpitori spun că au intrat pe net şi au vazut portretele, casa, masinile, poze de călătorie situatia socială şi economică si nivelul la care triesc persoanele acelea. La televizor, unul dintre ei a declarat că inainte, pierdea mult timp înainte de a actiona pentru a identifica candidatii pentru răpire, dar acum cu Facebook şi informaţiile pe care oamenii le pun de bunăvoie în reţea, nu mai sunt confuzii sau dificultati in a investiga modul în care ei trăiesc, sau cum se deplaseaza copiii la scoala şi care sunt părinţii lor, fratii si prietenii. Asa s-a întâmplat cu Alejandro Marti (tanar mexican ucis de răpitorii lui). Familia a închis blogul său după ce au realizat ce potenţial periculoase informaţii da tineretul, care socializeaza acolo cu bucurie şi fără a bănui că unul dintre contacti poate fi un ucigas. Protejaţi-vă copiii, şi nu puneti informaţii periculoase în reţea!

Adevarul cu privire la "Facebook"

Facebook vinde informaţii utilizatorilor cu cea mai mare oferta. Citez: "Ceea ce mulţi utilizatori nu ştiu este că, în conformitate cu termenii contractului, făcând clic pe rubrica" accept", practic ofera Facebook exclusiv şi perpetuu drept de proprietate asupra tuturor informaţiilor şi imaginii sale publice. "

De fapt, spune expertul, cei inscrisi, autorizeaza automat utilizarea de catre Facebook perpetuu şi transferabil, impreuna cu drepturile de distribuţie publicului si toate atasamentele de pe site-ul lor. Conditiile de utilizare arata ca Facebook isi rezerva dreptul de a acorda şi sublicenţiere cu tot "continutul paginii web a utilizatorului", pentru alte afaceri .. .

Fără consimţământul lor, mai multor utilizatori li s-au transformat imaginile în publicitate pentru comertul privat.

Dintr-o data totul este publicat, inclusiv fotografiile personale, înclinaţia politica, starea de spirit, şi interesele individuale chiar si adresa de acasa, si accesibile fără permisiune miilor de utilizatori.

Trebuie să credem, cum spune domnul Melba, că mulţi angajatori, pentru a evalua pretendentii, cauta pe Facebook informatii intime despre solicitanţi. Testul pentru o pagina de pe Facebook nu este privat, fapt pus in evidentă în cazul celebru cand John Brown University a expulzat un student, dupa ce a descoperit o imagine pe Facebook unde acesta era imbracat ca un travestit. O altă dovadă - cazul în care un agent al Serviciului Secret a vizitat Universitatea din Oklahoma , pentru un student din anul doi, Saul Martinez- pentru un comentariu publicat de acesta impotriva presedintelui. Si culmea rautatii, problema nu se încheie în cazul în care utilizatorul decide să se retragă.

Chiar şi atunci când utilizatorul anulează statutul de membru, fotografiile şi informaţiile rămân la bord, în conformitate cu Facebook, pentru cazul că decide a-si reactiva contul. Mai mult, utilizatorul nu este îndepărtat nici chiar atunci când moare. În conformitate cu "termenii de utilizare," urmasii nu pot legalmente sa-i oblige sa stearga de pe Facebook date şi imagini ale rudelor lor, pentru că atunci când a acceptat clauzele virtualului contract Facebook a dat dreptul de a "menţine starea activă, în cadrul unui comemorari speciale, pentru o perioadă de timp, pentru a permite altor utilizatori sa posteze comentarii şi note asupra decedatului. "

Utilizatorii Facebook nu ştiu că sunt participanti indiferenti ai unui scenariu pe care academicieni cunoscuti il descriu ca cel mai mare caz de spionaj din istoria omenirii. Intamplator devin in mod inconştient precursori ai fenomenului "Big Brother" unde stau cu ochii pe tine. Este o trimitere directa la intromisia abuziva a statului în mediul afacerilor private ale cetăţenilor obişnuiţi, pentru a controla comportamentul lor social, un subiect de roman profund premonitoriu scris în 1932 de britanicul Aldous Huxley: "Brave New World." sau "Happy new World" - "Fericita lume noua"

---

Asculta mai multe audio Muzica

Concluziile le tragi tu printre rânduri...dar sut curios şi eu cam care ar fi acestea

Despre nimic

"Cum adică despre nimic? Dacă tot scrii ceva atunci scrie măcar ceva cu cap, adică ce vreau să spun este că nu poți zice așa de simplu despre nimic, dacă tot e ceva tunci zi, dacă nu taci"
Îmi închipuiam treaba asta spusă fără a face pauză de repirație și mi-a venit să râd. Replica mi-a tresărit în miknte imediat ce am scris despre în titlu, așa că mi-am îngăduit să o aștern în cuvinte mai sus. Revenind acum la treburile importante; nimic nu s-a schimbat, nu că mă așteptam ca înt-un interbal așa de scurt să se schimbe. Nimic nou în lume. Aceleași evenimente, aceeași stare generală a lumii, poate ceva mai multe nuanțe de culori mai vii. Citeam că agențiile de turism din oraș sunt cumva booked. Concluzia articolului era că criză-ne-criză sibianul tot se duce în concediu, ceea ce m-a bucurat. De ce? Păi criza asta mult trâmbițată se dovedește a fi mai mult trâmbițată cu nu știu încă care scop anume. Dar dacă ți se spune de 1000 de ori pe minut că e criză, la un moment dat începi să crezi cu adevărat că este și la tine acasă. Chiar dacă în îndeletnicirile tale, omenești, nu are cum să se aplice termenul respectiv. Însă odată ajuns în conștiința ta, termenul te face să iei decizii mult mai pripite sau negândite, la adăpostul "Păi ziceau ăștia că e criză". A-pro-pos de treab asta, aproape nimeni nu își mai face reclamă pe plan local. Dacă într-o anumită perioadă a crizei financiare chiar se recomandă să REDUCI (nu să tai de tot) bugetul alocat, în momentul în care ne aflăm ca și economie se recomandă să profiți de moment. Majoritatea prețurilor au scăzut, așa că în cuvinte s-ar traduce implică-te acum ca să nu ai de suferit mai încolo. Dar la noi în burg, treburile se văd desigur altfel. Fiecare vede doar prin prisma sa și cr5ede că ăla este adevărul absolut, ori în acest caz, nu ai cu cine să comunici. E ca și cum m-aș înfofoli într-o pufoaică și aș ieși așa afară la 40 de grade. Dacă mie nu âmi e cald, ce treabă are lumea?! Poate e un exemplu exagerat, însă exagerate sunt și reacțiile. Tooooot mai exagerate. Asta mă face să continui să mai cred că crizații fac criza. Uite, termenul s-a repetat de câteva ori și în aceste rânduri. Și atunci e corect ca dintr-un punct de vedere să le dai dreptate și celor care spun "Io nu mai pot, m-am dus din țara asta unde numai de criză se vorbește dar nimic nu se face. Mai stăteam un pic și înnebuneam." Da, au și ei dreptate, dar dacă plecăm și noi, ăștia de ne-am încăpățânat să rămânem din varii motive, ce mai rămâne? Sau...câți vor mai rămâne? Aștept la rândul meu păreri (chiar și crizate)

...Cum e viața?!

Că bine se reprezintă în tot felul de situații dar mai ales în filme. "Trăiește" se spune în sla de operații. M-am prins și eu ad-literam că treaba asta este eXact așa. Uite, în plină treabă eu am timp să scriu aici, acum. Pentru că în acest moment nu sunt pe nici o pantă. Sunt în stand by. Starea care mă atrage tot mai mult. dar, vroiam să spun că viața este eXact așa cum e prezentată. Nimic.......și dintr-o dată...TOATEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE. Atunci....toate, și acolo și dincolo, fă asta, drege ailaltă...toate....ATUNCI. Nici nu poți să le prognozezi, să îți faci un plan, că vorbele se aruncă în așa fel încât se contrazic tot mai des. Așa că nu ai ce face, decât să accepți realitatea și să faci față cu zâmbetul pe buze. Asta se numește în popor "Acomodează-te". Ori poți să te acomodezi (nu intru în subiectul că nu toți putem, că mi se va atrage atenția că nu există nu pot ci doar nu vreau) ori ajungi la nr.3, încet dar sigur. pentru că ori faci așa ori dacă nu du-te....
Faină "viața" nu?
E doar un alt punct de vedere. Mă opresc aici că în câteva minute trebuie să fac aia, și ailaltă, să merg acolo, să vorbesc cu..., să mă întorc să livrez, săăăăă.......și la sfârșitul zilei să... :-), că mâine o iau de la capăt.

work has begun

Fiecare muncește. În felul său, în domaniul lui/ei, dar fiecare face câteceva ca să... În principal ca să nu treacă prin viața asta ca "Vodă prin lobodă". Lunea a început cu treabă și cu un feeling de bine. Ceea ce urez fiecăruia care face ceva. Cei care doar stau sunt excluși din start. Pentru că ei au doar așteptări dar nu fac nimic ca să se întâmple. Așadar și prin urmare, a fost vorba despre....muncă. Oare?

Un cântec

În loc de vorbe, astăzi se potrivește mai bine un cântec...


Asculta mai multe audio Muzica

(scurtă paranteză) încă mai există-Sugrumanzii

Sugrumanzii sunt acei oameni care cu sau fără să ştie îi sugrumă pe cei din jurul lor. Zodia îşi face aici de cap în cel mai pur stil şi le oferă puterea de a-şi îndeplini visele mai mult cu ajutorul celorlalţi. Cât ar fi de poetică situaţia, în realitate nu e chiar aşa, privită din punctul sugrumaţilor de vedere. Sar putea ca acest "figurat" să nu fie înţeles eXact de cei care au această îndeletnicire şi îmi pare rău că trebuie să fiu eu cel pe viitor acuzat că le-am mai arătat o faţă - faţa predominantă - a caracterului lor.
(Continuând ideea că acest blog s-a născut din dorinţa de a rămâne undeva scris ce am trăit la un moment dat în viaţă)
Sugrumanzii sunt aceia care în tinereţe susţin că vor face, rareori se va întâmpla acest lucru, mai târziu îşi vor asuma creditele, pentru ca spre bătrâneţe să dea dreptate la fel de "des" celor care vor susţine contrariul, iar în acel moment de fapt să îşi râdă în barbă, ei ştiind că defapt lucrurile niciodată nu au stat aşa. După această întreagă teorie - care, desigur este neadevărattă...(aha) - poţi foarte uşor observa cum semnul zodiacal îşi face simţită prezenţa tot mai activ în comportamentul fiinţelor de acest gen. Zodiile puternice, pline şi iubitoare de agitaţie şi gălăgie, vor avea tot timpul impresia că defapt lumea asta a făcut de aşa natură încât planul lor să le iese întru totul. Ceilalţi, mai cumpătaţi din fire au o mai mare şansă să se prindă că nu toate lucrurile sunt aşa cum ţi le imaginezi, la asta contribuind şi acel je ne sais quoi care i-a mai povăţuit de-a lungul vremii prin tot felul de experienţe nasoale prin care i-a târât. Booon. Dar ce facem cu acea a treia categorie, care dacă stai să observi este mult mai pregnantă în explicaţiile sugrumanzilor, doar pentru a se autoconvinge şi pe ei că dacă nu sunt nici albi, nici negri, e musai să fie la mijloc. Aha. Deci, am descoperit despre ce era vorba. Despre mijloc. Zi-mi dacă îţi sună cunoscut:"găsim noi o variantă" sau "vedem noi" ori "cât poate să fie de...". Dacă îţi sună familiar, mai uită-te odată. Cu mai multă băgare de seamă şi vei observa că până acum, chiar dacă nu a lăsat urme, n-ai făcut altceva decât să te afli în centru ringului cu nici o armă în apărarea ta. De fiecare dată când ţi-a venit vreo idee, din experienţa mea sugrumată şi ea, ştiu că ţi-a fost cu timpul alterată. În final nici nu mai ţii minte de unde ai plecat şi care a fost planul de început închipuit de tine. Dar ca în filme, la final ţi se va spune răspicat "Dar tu ai vrut aşa". Şi nici nu e foarte departe de adevăr. Adevărul ăn acest caz este ca mucegaiul pe gem. "Aşa o fi" îţi repeţi până la autoconvingere "poate nu mai ţin eu minte". Nu e timp să fii atent la toată gălăgia din jurul unui sugrumand, aşa că se poate ascunde în ea. Poate ai zis la un moment dat un da, care a fost interpretat eXact după voinţa lui. Ziceam însă că sub acel răspuns venit din partea ta se află defapt toată strategia sugrumandului aflat în plin proces de sugrumare. El va face (chiar dacă va susţine contrariul) totul ca să te schimbe, în primă fază te va smulge din universul tău ca să îşi poată definitiva opera pe teren propriu. Apoi, prin tertipuri programate şi doar de el înţelese zi de zi, va trage înspre definirea noii tale personalităţi. Nu aşaaaa dintr-o dată ci încet încet. Linişte roicum nu mai ai, odată ce eşti prins în vârtejul unui sugrumand, aşa că scăpare mai greu. Iar în tot jocul acesta cu implicaţii serioase, la un moment dat vei auzi "Dar tu ai zis că...aşa" Hăă? "Păi nu ţii minte că...." Da, tu ai zis că aşa pentru că tu eşti tot la fel, cel care este numai bun de sugrumat, cel care se gândeşte de câteva sute de ori înainte de a...ceva, ca să fie convins că îţi va face plăcere sau îţi va aduce bucurie, dar sugrumandul nu e atât de complex. Nici pe de parte. El ştie doar că ceea ce vrea se poate îndeplini cu ajutorul tău, aşa că e foarte bucuros că te poate "modela". Dacă ar da peste o fire hotărâtă sau calculată situaţia s-ar schimba, dar în viaţă, pe deasupra mai au şi noroc de oameni buni. Dar toate au şi un downside. Acel PE DE ALTĂ PARTE, care a rămas singurul arbitru în această piesă de teatru. Şi cei obijnuiţi să sugrume vor avea un şoc. Habar n-au de unde o să le vină, dar la un moment dat o să le vină. Şi atunci vom mai lua noi ăştiălalţi - sugrumaţii - o mult aşteptată gură de aer. Ne vom umple plămânii cu ea, după atâta timp de chinuri. Şi vom zice: aşa vă trăbă că n-aţi ştiut când să vă opriţi. Meritaţi, petru că fiecare secundă de calvar voi v-aţi clădit-o. Pe viaţa şi sufletele altora. Zi de zi.

(P.S. Sugrumaţii au la rândul lor o vină. Vina respectului, a umilinţei, a dorului, a ruşinii, a observaţiei, a acceptării situaţiei. Diferenţă : sugrumaţii nu au arme)