27

Douăzeci și șapte. Anul trecut, am scris despre douăzeci și opt. Eh. Nu are nici o legătură, mi-a zburat doar gândul înspre postarea de atunci, că tot am deschis-o astăzi și pentru a-mi aduce aminte cum era anul trecut în această perioadă. Prin comparație...cam la fel, foarte multe idei de atunci se potrivesc și acum. Dacă m-ai întreba despre lucrurile care s-au mai întâmplat, nu aș putea să pun degetul pe mai multe, deoarece gândul îmi zboară la unul singur. Acel moment în care, cu ghilimelele de rigoare „barza a trecut pe deasupra casei noastre”. Atât. Ceea ce a fost înainte, ori după, sunt detalii, parcă lipsite de importanță. A-pro-pos de, azi m-am văzut cu Bogdan, pe care l-am chemat special ca să vedem dacă putem face ca șirurile de beculețe colorate se pot sincroniza cumva. Răspuns clar: nu! Așa și? Nimic. Din alte discuții, am ajuns și la subiectul revelion, că tot se apropie. Și el asezona cu ideile mele, conform cărora, avem împreună impresia că este ultimul revelion „ca în tinerețe”. De la anu' lucrurile se vor schimba, va fi altceva, cu un oarecare regret am spus amandoi că-i păcat că nu îl facem toți împreună, dar noh, cunoaștem și motivele alese de fiecare în alegerea petrecerii serii de 31 decembrie. Nu contează nici asta. Nu mai contează mai nimic. Sufletul îmi/ne este împăcat cu ideea că de acum este un singur lucru care contează cel mai mult. Restul detaliilor sunt neimportante. Cu toată criza asta trâmbițață și răs-trâmbițată, îți dai seama într-un final, că lucrurile care contează msunt simple. O îmbrățișare, un sărut...alea!
Happy new year everibody !!!

-.-.-.-.-.-.

Decembrie s-a instalat de-a binelea. Prognoza metei anunță temperaturi tot mai mici, aștept fulgii de nea, sărbătorile sunt aproape.
Ca și „ultimă postare” pentru anul acesta (pe care nu am să îl cataloghez), pot să mă folosesc de zâmbetul optimist, care vrea să transmită sărbători fericite tuturor care fie și din întâmplare au ajuns pe aici. Cu mulțumiri pentru timpul pierdut, preț de câteva minute, încheiem încă un an, pentru a porni mai optimiști la anu'. La anu'și la mulți ani, vor suna și colindele în curând. Clinchete de clopoței se aud deja tot mai des. Zâmbetul nu are o anumită sursă, dar este simțit pe dinauntru. Tot ce este mai bun urez tuturor. Și la sfârșit, în loc de punct, folosesc mai bine două+o paranteză :)
JINGLE - Sarbatorile sunt aici

Asculta mai multe audio rock

Cum să / How to

DYI adică Do It Yourself, că acesta a fost prima chestie care mi-a venit în minte. Cum să te descurci de unul singur, ar putea fi interpretată mult mai larg, această încercare de întrebare.
Dar acest cum să, pe care l-am abordat astăzi, vrea să te trimită de fapt la un răspuns la fel de vechi, precum vârsta naratorului, cel puțin. Și acesta este :"Ce naște din pisică șoareci mănâncă." Asta, din păcate a rămas constantă, cel puțin în perioada asta. Am văzut știrile legate de tigrul din grădina zoo, suntem la curent cu situația politică/economică, iar exemplele negative încă mai pot continua. Deci, răspunul la întrebarea cum să, ori mai nou how to, a rămas același. Cum am fost învățați. Și cum în acești 20 de ani de continuă „tranziție” multă lume nu a făcut cu bine față acestor vremuri, nu am prea avut exemple bune de urmat. Așa că realitatea zilelor noastre este compusă din acțiunile celor care nu au primit acea educație, părinții nu și-au făcut timp pentru ei, deci au făcut cum au făcut și au crascut îmbătrânit așa.
Concluzia e simplă : „ce naște din pisică șoareci mănâncă”

Decembrie

2001 sau poate 2002... Nu este decembrie 2011, cel puțin din punct de vedere publicitar. Scriu/spun asta și din cauza faptului că nu credeam ca acele lucruri / situații cu care m-am confruntat mai demult, pe când mă consideram „mic”, pe atunci la începuturi, se repetă din nou, acum în decembrie 2011. Mai demult era așa, ca să fiu mai eXact : clientul cerea un preț pentru un spot. Apoi, același client alegea cea mai bună ofertă, iar compania aleasă trebuia să îndure toaaaate fițele / modificările / ideile clientului respectiv, până în momentul când acesta era încântat de produsul final. Ideea este că produsul acesta final, despre care vorbeasc, nu are nici o legătură cu discuția inițială. Îmi aduc aminte de aceste situații și mă amuză că și acum se întâmplă la fel. În studioul radio Contact parcă, primeam scenariul care suna cam așa : promoíe de ...% la magazinul ... pe strada...nu mai țin minte toate detaliile. Și te apucai de tras voci / curățat voci, interpretat cât mai bine textul, ales fondul muzical să scoată în evidență spotul, etc.etc. Peste ceva timp, șefu' venea cu o altă idee, în urma discuției cu clientul, idee din care trebuia înțeles că acesta (clientul) dorește să zică și de noua colecție de haine de vară să zicem. Din nou, trebuia refăcut textul, astfel încât să pui accent și pe acest amănunt aflat mai târziu, tras voci...etc. Când erai aproape de gata cu spotul, mai venea o dorință, potrivit căreia trebuie menționat că poți găsi și becuri în aceeași locație (să zicem) .
Așa că spotul final suna ceva de genul Magazainul firmei...(bla bla) vă așteaptă cu reduceri importante. Vă așteptăm cu noua colecție de vară, la aceeași adresă. Nou, tot la ... vă oferim și becuri, pentru confortul cumpărăturilor dvs. Magazinul firmei ... (program / adresă / telefon).
eXact așa. Ideea care a pornit de la oferta respectivă, s-a concretizat într-un spot liniar, cu amănuntul becuri, care nu are nici o legătură cu hainele (profilul companiei), dar toaqte în cele 30 de secunde vândute.
Ei, în decembrie 2011, se întâmplă tot cam așa, cu toate că de atunci s-au mai schimbat și regulile jocului. Tot așa se pornește de la cafea și se ajunge la conuri de brad.
Asta ține de comunicarea aproape inexistentă ăntre cele 2 părți, dar și de dorințele inexistente. Altfel spus, este vorba despre 2 oameni, un patron care nu știe eXact ce vrea și un băiat care nu știe ce vrea clientul să zică.
2011? Nu prea. 2001? Poate. M-aș duce cu gândul mai jos, înspre anii '90, dar nu vreau să exagerz și simt că am tendința să o fac. Dar, vorba cântecului „te întreb pe tine soare”... știi eXact ce vrei? Sau măcar cam cum vrei să arate, treaba aia de o tot cataloghez drept cartea ta te vizită audio/video ?
Sunt aproape convins că nu, dar e bine că avem acum internet și alte tehnologii mult mai avansate ca în anii 2000, care îți pot furniza idei, care te vor face să tot modifici textul inițial. O dată și înc-odată și înc-odată...
Decembrie...dar nu de 2011. Nu prea.