28 decembrie

Am tot cântat că s-a mai încheiat un an. În principiu e de bine, în detaliu în schimb ... (trei puncte de suspensie)
În acest întreg an de zile am vazut multe și am trăit și mai multe. Ceea ce se distilează pe final este că fără să vrem, observăm tot mai acut cum îmbătrânim. Și asta, comparativ cu acel copilăresc ”eu nu vreau să îmbătrânesc”. Dacă părinții noștri se purtau într/un anumit fel, atunci când noi eram mai mici, observ că cam (întenționat fără virgulă) tot așa ne distilăm și noi până la un punct sau altul. Și aici intervine acceptarea fiecăruia a situației în care este pus. Dacă gradul de a înghiți nu are margini nu preai ai de pierdut, în schimb, ăștialalți care nu prea sunt deacord au cele mai multe dezavantaje. Că lor li se va atrage atenția că sunt pre altfel, lor li se va atrage atenția că nu e bine cum gândesv, că lor... (alte trei puncte de suspensie ca să nu mă exprim clar)
Dar (că toate lucrurile bune vin după cadou / ”dar”) cei care fac așa cum se asteaptă să facă, se comportă așa cum ar trebui, etc. uită un foarte important amănunt. Și anume acela, că în stilul acesta, la un moment dat se vor prinde (sper) că modul în care au procedat / gândit / acționat, etc. nu le aarține ci este doar o copie fidelă a ceea ce au foat învățați să facă. Originalitatea lor va fi demult pierdută, chiar dacă în tot răstimpul vor fi folosit exprimări de genul ”eu așa vreau”. Ne distilăm pe zi ce trece, scriam mai demult, la primul feeling de genul ăsta pe care l-am avut, în 2010 ne-am distilat tot mai mult, că tot e decembrie tragem și liniile din care putem contura concluzii. Că ne place ce vedem, că nu, e o altă poveste, măcar mai adăugăm o piatră la cunoștințele acumulate despre ceva sau cineva. Avem și 2011 să tot observăm și (cu speranța tot mai mică) să sperăm că se va schimba ceva în bine.
dar sntem tineri - îmi spune o voce interioară pe un ton atât de fals, care-mi dă certitudinea că nu aveau cum să fie rodul imaginației mele.
So ... that's it.
E bine. De ce n-ar fi?!
Răspunsul funny la întrebarea de ce este în această perioadă ... decembrie
Nu e momentul bun pentru alteuri, acum. It's time for fuuuuun !!!

AN NOU FERICIT ȘI mai ales LINIȘTIT SUFLETEȘTE, ÎȚI UREZ !

S-a mai încheiat un an

JINGLE - Sarbatorile sunt aici

Asculta mai multe audio rock

Cannot

A-pro-pos de postarea de dinainte, nu prea poci să satau să nu îmi treacă prin cap și anumite chestii care mi se par tot mai aiurea și ca să nu mi le uit măcar le aștern pe ”hârtie”. Una din concluziile de încheiere pe 2010 (că tot se termină) este că lucrurile - odată și cu venirea sărbătorilor - se mai liniștesc. Oamenii sunt mai drăguți unii cu ceilalți, mai ”feeling-oși”, mai încărcați de acel ceva care nu poate fi exprimat în cuvinte, indiferent că nu sunt ei așa în viața de zi cu zi. Mă refer la acel tip de ”îmi pasă” care, în această perioadă iese la suprafață în adevăratul sens și nu direcționat pe anumite situații din care ai putea trage concluzia clară.
Ca să mă exprim mai simplistic, oameni care în mod obișnuit - să zicem...acum când ești cu calculatorușl deschis - întră pe ușa camerei tale și deschid gura dorind să își transmită că trebuie să faci aia și ailaltă, că ce noroc că te-au mai prins pe acasă că toată ziua ești.... în aceste zile bat înainte să intre, ori dacă le spui ceva te ascultă până la capăt, înainte să deschidă gura la rândul lor și DA, vorbesc mai calm, CU pauze lungi de respirație între multele cuvinte folosite. Este ceva în aer care îi face și pe ei să-și mai dea pace din toată agitația zilnică. E uimitor cum se întâmplă asta în perioada sărbătorilor. Momentul în care aruncând o privire în interiorul lor îi face să fie mai liniștitți, mai ascultători, mai...buni. Recunosc cum au mai și greșit, în tot anul scurs, nu au toate răspunsurile și nici măcar nu-și mai exprimă TOATE părerile vis-a-vis de un subiect (chiar dacă au vre-o mie). Dacă s-ar întâmpla ca acest feeling să îi țină din ce în ce mai mult timp, am trăi într-o lume utopică, dar e bine că se întâmplă măcar în aceste zile, de sărbătoare. Problemele ale de zi cu zi, se trec pe plan secund, la fel și agitațiile aiirea, lăsându-mi parcă de înțeles că s-au prins că trăgând linia de final, rezultatul este încă odată același. AM cam dat din gură anul ăsta. Și cam atât. Nu am rezolvat nimic, dar am daaaaat di gurăăăăă ...
Anul ce vine va fi mai bun, am un feeling în acest sens. Și chiar dacă e lipsit de argumente ala ți-l doresc și ție. Sărbătorile au venit...

Azi 14

Stop thinking

...Just live.

Afară ninge liniştit

În sobă arde mama era replica - deja îmi permit să spun - de pe vremea mea. Cam toţi copiii o dădeau fără a le sta măcar o secundă capul la ceea ce au spus. Din colţul celălalt al camerei părinţii mai ridicau câte o sprânceană, iar toţi ăştia mici se făceau din ce în ce mai mici, înţelegând că "replica aia de la televizor, din cântec" nu era de bun augur.
(PAUZĂ sună telefonul)
Deci, unde am rămas?!
Aşaaa. Introducerea scurtă am făcut-o şi pentru a lăsa de înţeles că dintr-o privire te cam prindeai că ai greşit cu ceva, dar mai ales că în acele vremuri îţi venea să ... (whatever)
Ceea ce cu timpul se pierde. M-am mai prins de o treabă. D ce nu îţi mai vine să...
Fără a încerca să fiu răutăcios, nu îţi mai vine să ... nici aia nici ailaltă şi pentru că în decursul unui interval de timp a existat ceva care te+a tot făcut să crezi că ceea ce îţi doreşti nu este exact ceea ce îşi doreşte şi el sau ea. Astfel, prin repetitivitatea unor întâmplări, la auzul repetat al cuvintelor "Da, dar ..." începi să nu mai ai feeling-ul de "Îmi vine să..."
Toate astea coroborate cu permanenta incertitudine (Facdem aşa, ca să constaţi că de fapt am făcut fix pe dos / Ajung pe la 5 şi spui bine ai venit pe la 7, etc.) + folosirea a tot mai multe cuvinte pentru a exprima EXACT ceea ce vrei să spui duc laaaaa...... aici completezi tu (dar nu e de bine)
Eu am interpretat-o ca şi nesiguranţă. Nu mai ştii cine eşti, nu mai ştii ce îţi doreşti, nu mai ştii cum să împărtăşeşti, nu mai ai chef de ... nimic.
Asta este viaţa pictată de toţi cei care încă au impresia că "Tot timpul ţi-am spus să faci cum vrei" ne mai băgând înseamă cel mai important termen din toată propoziţia, intenţionat exprimată doar 90%. Propoziţia corectă este :"Faci cum vrei tu, DAR ..." Punctele de suspensie lasă loc de doar câteva variante (te-ai gândit că ... ORI ai luat în considerare că... ORI n-ar fi fost mai bine să ... ORI dacă tot te duci acolo... ORI nu crezi că e mai bine să...?!)
Pe lângă aceste (catalogate drept) nimicuri mai sunt standardele la care ar fi bine să te supui, pentru că toată lumea le-a adoptat şi ăsta este mersul lumii (să fii într-un fel, să te porţi într-un fel, să faci lucruri într-un anumit mod, să faci, să dregi, să...)
---
Şi după toate astea, pot să mă întreb la rândul meu?! Le văd eu pe dos, sau întreg tabloul prezentat te face să te întrebi la o vârstă mult prea fragedă "Cine sunt eu?"
Că tot suntem în luna cadourilor, acest cuvânt...DAR ar fi trebuit să aibă un alt context şi nu să te facă să stai pe gânduri o bună bucată de vreme atunci când să zicem vei fi întrebat " Dar ia spune-mi...tu ce-ţi doreşti? Ce vrei?"