Old school

De câteva ori pe zi o folosesc ca și expresie, prin comparație cu realitățile luii 2010 cel puțin la noi. Mi se atrage atenția uneori că nu tot ce înseamnă că s-a făcut la un moment dat într-o anumită manieră e bine și că ar fi mai înțelept să mă acomodez că nu mai trăim în acele vremuri când nu prea aveai nici cum, nici cu ce, etc.
Astăzi mi-am adus aminte de toate astea într-o discuție care a pornit de la ceva simplu dar a cotit-o tot înspre oameni și cum pot fii ei în anumite situații. Bineînțeles, asta în totală opoziție cu părerea lor despre ei înșiși care este de la foarte bine în sus.
Așadar, pot cataloga situația cu o expresie folosită într-o prostie pe care am produc-o într-un studio demult tare care suna așa :"Totul începe și se termină cu zero". Se ia Mr. X și Mrs. Y. S-au văzut, plăcut, ce rămâne de făcut cânta la o vreme Mădălina, ei bine s-au luat. Booon. Acum s-au și dez-luat. Booon. Deci, nimic nou. Într-o lume utopică îmi și imaginez conversația :
"-Și? Tu, ce-ai mai făcut?"
"-Bine, am avut un pic de treabă, m-am întâlnit cuuu [...] și-am zis să ne luăm. Dar n-a durat mult, că am și divorțat. Tu?"
Trăgând un fir de concluzie în urma imaginatei conversații, pot să mă retrag în colțul meu și să mă consider altfel. Kind of 180 de grade altfel. Și tind să cred că în unele cazuri "și ce dacă" este la putere. În orice context, asta e mai grav din punctul meu de vedere. Ei, dacă mai demult cel puțin din jenă nu prea aveai gânduri, darămite comportamente de genul "și ce dacă?!", odată cu libertatea exprimării, observ a devenit un must have acest "și ce dacă?!" Îl înțeleg la rândul meu, recunosc că am început la rândul meu să rareori îl folosesc, iar ulterior îmi pare oricum rău de asta, dar tot mai mult mă lovesc de situații în care expresia tronează. Poate să fie vorba de fire de praf, sau poate fi o situație mai complexă, răspunsul (și nu mă refer la un răspuns în cuvinte) rămâne constant același. Risc să mă întreb, oare, avem noi ăștia mai old school o problemă în noile realități sau noile realități n-au fost crescute cum trebuie?!
Oricum nu prea contează, pentru că mâine dimineață tot la fel ne vom trezi și tot aerul ăsta îl vom respira, etc. (ca să rimeze).

feeling good

Sentimentul de a te simti chiar in apele tale. Asta as vrea sa ti-l transmit. Ma incearca de ceva timp si m-am hotart sa-l astern aici "pe hartie". Nu stiu care sa fie motivul / -vele care m-au adus in starea asta de bucurie interioara, dar o imt si prin aceste cuvinte sper sa o transmit si ochilor ce citesc acum aceste vorbe de fapt fara sens. Pot sa fie 1000 si tot sa nu ma prind, poate e doar unul, chiar in fata mea si tot nu l-as gasi. Nici nu conteaza atat de mult de ce-ul. Conteaza ca totul e bone. Demult n-am mai avut feeling-ul asta si cu atat mai tare ma bucura. Totul e bine. Nici prea prea, nici foarte foarte. Totul e bine. E o seara de toamna, afara s-a racorit, lumea a intrat in case, luminile s-au aprins si ... e bine. Vantul a tacut si el, cainii au amutit si ei in departare... E atat de liniste in jurul meu incat daca stau sa despic firul in 4 nici nu-mi vine sa cred. Dar nu mai despic nimic ca oricum nu conteaza cate fire de praf s-au strans sa se intample chiar si pentru scurt timp acest anotimp (si aici nu ma refer la toamna).
Incearca un experiment cu mine. Lasa-te pe spate, relaxeaza-te, respira o data adanc astfel incat sa scoti afara toate alea adunate in......X timp. Tind sa cred ca te vei simti un pic mai liber. Daca nu iese de prima data, mai incearca, iar daca tot nu reusesti, stinge tot si inchide calculatorul personal / laptopul si pune telefonul pe "silent". 1 minut, nu mai mult.

Ai rezista... part two

M-am întălnit astăzi cu cineva care mi-a povestit o zi de-a lui, comparativă cu ceea ce am visat eu zilele trecute. Îmi spunea în felul următor
"M-am trezit după un cumva odihnitor somn. Spun cumva odihnitor că fix la opt și douăzeci am făcut ochi. Ca și ieri, ca și alaltăieri...enfin, mi-am băut eu cafeau și am pornit spre servici. M-am dus cu mașina soției că m-a rugat să-i schimb eu gumnele, că tot vine iarna. Zis și făcut. Așa că în drum spre servici, am băgat frumos în portbagaj cauciucurile și am pornit spre oraș. Ei, n-am făcut bine 50 de metri că m-am și oprit. La noi pe stradă se lucra ceva. Am așteptat liniștit câteva minute, am mai făcut câteva manevre de care nu eram eu foarte sigur, ne-fiin învățat cu dimensiunile autoturismului, iar în scurt timp am ajuns la service. Acolo, am avut ceva de așteptat. Adică am parcat mașina într-un loc care nu încurca pe nimeni, pe marginea drumului, dar a trebuit să o mut de acolo în scurt timp. Mărog. Alte manevre, alt stress, dar totul e bine când se termină cu bine. N-am zgâriat-o deci sunt mulțumit. La servici treburi peste treburi, le-am rezolvat în timp record, ba am avut și plăcerea să stau la o gură de cafea în liniște câteva minute. Zic câteva minute pentru că apoi a început. Am primit nu telefon de la București, unde nu s-a rezolvat o problemă pe care am început-o acum vreo lună de zile. Ei, cei de acolo mai aveau nevoie de câteva detalii ăn plus. Ei, dar pentru a putea rezolva treaba cu pricina era nevoie de discuții cu alte persoane din Sibiu, cereri de ofertă în scris, etc., de-abia mai apoi trimiterea lor uirgentă pe curier. A-pro-pos, urgența mi-a fost cerută în conversașia telefonică. Așa că am plecat la partenerii care nu mai aveau nimic pe calculator de la discuția inițială. M-am gândit lasă că am eu în mașină sigur. Ei, dar ce să vezi? Nu eram cu mașina mea. Așa că am făcut un drum până la sediu, ca să găsesc ceea ce-mi trebuia, ca să le pot transmite încă odata partenerilor, ca să vadă și ei despre ce este vorba, să-și de acordul, pentru ca mai apoi să pot trimite totul spre capitală. M-am întors la sediu, am găsit ce trebuia și am plecat mai departe. Bine - îmi zice - știi ce trafic e în oraș, toate lucrurile astea au durat ceva, unde mai pui că ai n oștri circulă fără cap. Pe la un moment dat eram în stare să dau în cap cuiva dacă nu se rezolva treaba. Așa stressat am fost. Ba că ăștia din Sibiu, nu au ce le trebuie - le aduc, ba că pe aici nu se poate intra (că se lucră), ba căăăă....baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa mai ce?, mă întreabă omul uimit. Și după toate astea - continuă el - mă trezesc să mă mai ia și lumea în flambe că ce?!, și de asta te plângi? Auzi, numa atâta...Adică, astea m-au făcut să fac în câteva ore ceea ce alții fac în câteva zile, iar replica de care mă lovesc după toate câte au trecut prin mine să fie: Bine, bine, dar n-ai făcut o chestie atât de extraordinară! ... Ce să mai zic?!" mă privea omul cu ochii încremeniți. Uitându-mă la el, mi-a fugit gândul la postarea de zilele trecute. Ceea ce eu visez, altora li se întâmplă, în viața reală. Asta înseamnă că sunt un mare norocos. Realitatea însă se întâmplă după ce te trezești.

Ai rezista dacă...?

Lumea se imparte între a nu avea timp și a cheltui bani. Vei spune "Auzi-l iară pe ăsta cu aberațiile lui". M-am trezit tare odihnit, după cum de câteva zile încoace am norocul să mă tot trezesc. Și asta omenește mă bucură . Partea goală a paharului (că nu pot s-o văd de fiecare dată tot pe aia plină) este că timpul petrecut cu somnul s-a subțiat enorm. De unde am tras și concluzia că acei cercetători care au tot repetat faza cu "e deajuns 8 ore de somn " și-au atins scopul. Mi-am consumat cele 8 ore de somn, mă trezesc. E ca într-un excel. Căsuța cu somnul a fost completată, trecem la un alt capitol/subiect.
Ziceam de timp. Lumea nu mai are timp, pentru că în tot haosul creat pe plan personal, fiecare dintre noi încearcă să își găsească un echilibru. Ei, acest echilibru nu mai există și nici nu mai pooți să ți-l faci, așa că nu mai are rost să tot fugi după el. Devine foarte stressant să te tot întrebi dacă ai făcut bine ce ai făcut la momentul X, ori dacă ceea ce trebuia să faci a întrunit dorințele tuturor. Și în plus pierzi timp. Că tot ziceam... În secunda următoare îți aduci aminte că ai uitat să cumperi... așa că dai o fugă până la magazin să iei. Dar în acea secundă te sună cineva că trece pe la tine. Evident că-i răspunzi "mai târziu o țâră". Mai târziu însă nu știi când că ai făcut jumătate de oră până la magazinul care se află la o distanță destul de mică de casă. Și așa îți alunecă gândul la subiectul drumuri, iar te enervează că e un trafic infernal în oraș. În imediata secundă sună din nou telefonul pe care tocmai îl băgai la loc în buzunar. Îl scoți din nou să răspunzi. Deja te-ai obijnuit ca treaba asta să se întâmple, cât ar fi de aiurea. Dacă tot ești la magazin ... (completezi tu punctele de suspensie). Oricum ți-ai uitat ce ai văzut pe raftul din stânga o secundă înainte dar care ți-a atras atenția. Te întorci pe raftul despre care ai avut discuția puțin mai devreme. Zici "Hai că poate găsesc aici" Când te apropii de el mai sună odată telefonul. Mai răspunzi odată. Cineva care și-a adus aminte de tine și cu această ocazie vrea să te roage să ... (completezi tu IAR punctele de suspensie). Te gândești "Ce drăguț că și-a adus aminte". Închizi telefonul. Nu găsești ceea ce căutai. Mai ai o șansă în locul Y, dar pentru asta trebuie să faci un ocol că strada X este închisă. Iar te enervezi. Te uiți la ceas instinctiv. A trecut deja o jumătate de oră, iar la singura casă de marcat e coadă. Te enervezi din nou ca și în alte ocazii întrebându-te din nou "de ce nu încearcă oamenii ăștia să deschidă mai multe, mai ales când e așa multă lume?!" Sună din nou telefonul .Nu mai poate ajunge mr. că are și el o urgență. Achiți și ieși. În mașină primești mesaj "Mi s-a contramandat urgența, trec pe la tine" Ești pe drum înspre cel de-al doi-lea magazin în căutarea produsului pierdut. Îți spui "Uite mă și la ăsta, ba vin, ba nu mai vin, bai hai că..." Te enervează și situația asta, dar ți se tot repetă că ești tu stressat și că nu e bine că îți afectează sănătatea. O.K. Întorci. La semafor oricum e tot coadă. Nu s-a schimbat nimic în 10 minute. "Traficul ăsta. Și nu suntem într-un oraș mare. Sau de asta? Că e înghesuit?"Cazi o secundă pe gânduri. CLAXOOOOOON !!! De pe strada din dreapta neasigurâdu-se a ieșit cu botul o mașină care ...
[ ... ]
Ai ajuns în sfârșit acasă. Te uiți la ceas. Ai făcut cumpărături, în Sibiu, în doar o oră jumate. E noapte deja afară. "Se întunecă mai repede, e de-abia 6 jumate" Ești distrus după tot ce s-a întâmplat dar te bucuri că ai ajuns acasă. Descarci și intri în casă. Televizorul merge pe ceva muzică tare, pui plasele jos, închizi ușa încet fără să o trântești (că n-ai motive). Din bucătărie se aude o voce blondă "Ai reușit să vii? Ce-ai făcut atâta că ai plecat să iei doar...?! Vezi că a venit și (tipul care a sunat)...e în sufragerie, te așteaptă de ceva vreme, eu între timp m-am apucat să...@#$%^&*()(*&^%$# "
---
Asta am visat azi-noapte. Și chiar dacă pare, nu pot și nu vreau să o cataloghez ca normalitate.
Așa NU !

Aș vrea să...

Am visat azi noapte că scriam așa :
---
De multe ori îmi veneau idei în cap. E drept că de cele mai multe ori mai nou nu îmi mai vin decât tot mai rar și chiar și ălea, dacă stau să mă gândesc un pic la ele...Dar ho, că mă abat de la ceea ce am început. Ei, în acele momente îmi vine uneori să... Ceea ce se poate traduce și cu aș vrea să :
- fac ceva
- zic ceva
- schimb ceva
- fac diferența
Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaarrrrrrrrrrrrrr, mai bine clipesc, trec peste și mai văd eu (asta ca să mă înscriu în standardele de astăzi "mai vedem noi"). Dar peste ceva timp mă trezesc din nou să dau titluri de genul aș vrea să...
Știu că nu sunt eu cel care va schimba lumea, dar îmi aduc aminte că credeam treaba asta când eram mai tânăr. Între timp se potrivește mai bine Vama Veche :

"Au trecut ani, au trecut ani
Si viata s-a schimbat.
Au trecut ani, au trecut ani
Mi-am luat și eu nevastă
Urată și cam proastă,
Am doi copii cu ea
Și îi feresc cât pot de mult
De soacră-mea."

Refrenul s-a schimbat, centrul atenției la fel, mai nimeni nu a priceput nimic. Dar toată lumea se plânge de criză. Ce oameni ...
---
Visul unei nopți de (toamnă)

Roctombrie

Mi-a plăcut asta cu Roctombrie, se potriveşte natural unui ceva ce are legătură cu rock-ul. Se adaugă litera R în faţa lunii care începând cu o vocală permite jocul ăsta şi mai mult îl face mai oacheş dacă îmi permiţi. Pe de altă parte nu prea înţeleg faza asta cu "nu am îmbătrânit". Vreau să recunosc că eu am îmbătrînit. În perioada asta poate mai mult cdecât alţii cu câţiva ani buni. Dar fără a încerca vreo comparaţie vreau doar să recunosc şi să âmi asum treaba asta. Şi motivele pentru care spun toate astea sunt doar câteva. Ca de exemplu preocupările pe care le am de ceva timp încoace şi care îmi fac plăcere, însă în discuţii cu lume de vârsta mea nu îmi mai găsesc locul în a şti ce model de... a mai apărut, sau mai bine zis nici nu mai ştiu cine mai e vedeta care... Stăteam zilele trecute la o poveste între câţiva tineri care includea prepararea felurilor de mâncare, bolile fiecăruia dintre noi, trecute sau încă prezente, dar nu în ultimul rând copiii şi datoriile strânse în ani de neplată al locului de veci. Deci, în concluzie (îmi este foarte greu să mă concentrez fiindcă se vorbeşte tare câteba camere mai încolo şi aud clar şi vocea de la celălalt capăt al firului... dă-ţi seama ce volum are) daaaaaaaaaaaarrrr concluzia pe care m-a dus capul să o trag este că am cam depăşit vârsta chefurilor cu nopţi repetat nedormite, varsta aia de care îmi mai amintesc rareori când nu-mi păsa de mai nimic, so (vorba americanului) I got old. Poate şi bolile prezente mult prea devreme, poate şi altele m-au făcut să ajung la această concluzie catalogată sigur de mulţi "hai că nu-i aşa". Dar nu despre asta e vorba, dacă e aşa au ba. Am scris aici să îmi amintesc peste ceva timp că în Roctombrie 2010 m-am prins că am îmbătrânit. Atât.

Time Out

Fără a încerca măcar să traduc, pun eXpresia în centrul atenţiei. Americanii o folosesc "on a dailz basis" aşa că profit şi eu de ea. Deaaaaahhh, între timp s-a folosit cu tilu comercial ca şi denumire şi pe la noi. Ei, de data asta nu are legătură cu nimic din toate astea. Este cât se poate de ad-literam. TIME OUT. Gata treburile alea 1000 care trebuiau rezolvate fiX în ACEA secundă toate, gata cu apeluri necontenite pe telefonul mobil, gata cu tot ceea ce a însemnat catalogat într-un singur cuvânt : şantier. GATA ! Acum vine bucuria realimentării cu energii pozitive, liniştea proverbială savurată în fiecare secundă petrecută pe închipuitul balansoar în faţa la fel de închipuitului şemineu... A venit toamna (între timp), acoperă-mi inima cu ceva îmi răsare în minte refrenul tare demult folosit. Ufff... Auzi?....E linişteee..
Nu se aude nimic. Parcă şi limbile ceasului au amuţit. E linişteee...şi e atââââât de bineee...
Mai rămân puţin în universul ăsta calm, fără să mă gândesc la nimic...Încă puţin...mai lasă-mă un pic...