mici...MARI diferenţe

Dacă în postarea (era să zic articolul) precedentă am disecat felul major al unora de a fi, mă opresc acum înspre diferenţele care apropie oamenii...până în momentul ăn care se leagă pe viaţă. Începutul este foarte simplu şi bazat mai ales pe o atracţie fizică. Plăcerile întâlnite cu timpul te mai ţin o bucată legat de ceea ce ai descoperit...etc, etc...până într-o finalitate. Finalitatea de bine, în accepţiunea tuturor este căsătoria, cea de rău fiind despărţirea. Ambele însă nu au nimic de-a face cu momentul pornirii pe un acelaşi drum. La început este altfel, viaţa e liiştită, problemele şi aşteptările depaaaarte, pentru ca în cazul în care ai hotărât să devii om serios să devină parte de zi cu zi a noii tale vieţi. "Nu e neapărat aşa" se va trezi cineva deştept să zică în replică. Nici n-o bag în seamă, pentru că, concluzia pe care vroiam să o evidenţiez este că odată cu schimbările şi atitudinea faţă de cei din jur se schimb. Ori dacă o dată, de două ori ai înghiţit una alta, ai şi răspuns prin acţiuni de-ale tale (foarte grave la un moment dat), ralitatea ne oferă cît se poate de clar răspunsurile. Schimbările, DACĂ se produc e bine pentru amandoi, dacă NU, n-o să dureze mult până când unul din ei îşi va ieşi din pepeni. În concluzie, oricât de tare ţi-ai dori, oricât de mult ai nutri la ceva sau cineva, odată ajuns fără de intimitate este foarte greu să mai şi accepţi the same shit over and over and over and over again. Eu, care nu sunt un adept al schimbărilor, odată ce mi-am construit universul, sunt deacord de data asta cu schimbarea pentru binele fiecăruia. De fiecare parte. Că numa' pe jumate...nu mere'. Ori ori. Că avem o lume-ntreagă care se bazează pe mijloc. În orice situaţie. Păcat de ei că se bazează DOAR pe mijloc şi nu găsesc puterea de zice DA ori BA. Şi apro-pos de asta, îmi asum o binemeritată lungă pauză, ca să am timp de mine pentru ultima dată;i s[ am mintea limpede pentru tot ceea ce va urma. Ne-ntâlnim în noua viaţă, so...vorba cântecului :

Parte din viaţă. Cei ce-au fost, ce va veni

Povestea de cleştar a celor nepăsători.Aşa s-a întâmplat, aşa relatez. Fiecare cu treaba lui.
Niciodată nu am înţeles cu poţi arunca nişte ani de viaţă din cauza felului tău de a fi. Adică ştiu că-s de kkt, dar numai aşa pot (vreau) să fiu. Mi se pare normal ca prietenii să vină din proprie iniţiativă să îmi bage bani în buzunar că-s bun, să mă ajute cu tot ce pot ei, indiferent de decizia pe care am luat-o, că eu gândesc bine (de fiecare dată), etc. etc. Ei, după ce de vizavi ţi s-a expus punctul de vedere, care nu numai că nu este de acord cu tine, ci dimpotrivă este chiar în total dezacord cu principiile tale, ce faci? Păăăăi nimic. Că aşa-s io. Aşa "funcţionez" Şi TOT EU, n-am să renunţ la principiile mele pentru că eu aşa sunt eu. Am uitat demult toţi anii ăia trecuţi în care daaaaa, poate am mai primit ajutor dar eu nu l-am cerut (şi chiar dacă l-am cerut n-o să recunosc ever), am aruncat la gunoi tot ce a însemnat pentru mine orice... Pentru că defapt nu a însemnat nimic. Eu sut bine cu mine eXact aşa cum sunt. Nu ofer nimic şi nu vreau nimic in return. Mă bazez doar pe mine şi dacă lumea nu mă acceptă aşa să-i fie de bine. Eu aşa sunt, aşa fac.

Povestea asta am întâlnit-o până acum cu oameni foarte apropiaţi mie. Şi dacă uitându-mă în trecut, atunci am pus-o pe seama vârstei (mele că nu înţelegeam sau a lor că nu înţelegeau), acum, ajuns deja la primele riduri pe faţă şi trecând prin muuuult mai multe de atunci încoace, rămân la fel de paf când astfel de situaţii se ivesc. Măcar am curajul să RECUNOSC când greşesc, să întreb de fiecare dată dacă-i bine pentru cel din faţa mea, de fiecare dată răspunsul e invariabil "Daaaa, stai liniştit". Şi aşa de liniştit am stat până la un moment dat. (Am găsit şi-o rimă) Şi de-atunci am tot visat câte s-au întâmplat, am fost afectat, dar am mers mai departe şi am realizat că nu sunt eu cel care ar trebui să îşi facă probleme. Ci de partea ailaltă a barierei dacă se simt stau cei care ar trebui citind aceste rânduri să înghită în sec. Răspunsurile nu le am pe toate. Iau fiecare zi pe rând, dar cum am s-o apuc pe-un nou drum, m-am simţit cumva obliat să scriu aicea în jurnal - să-mi amintească peste ani - ce a fost şi ce-am avut în cap în august 09. Viaţa se va compluca. Ce a fost a fost uşor, copilăria însă a trecut, iar noi, nu sunt sigur că înţelegem ce presupune asta. Oamenii se schimbă - de acord - fiecare cu motivaţia sa. Ce-a fost a fost - frumos sau minunat - acum urmează capitolul doi. Aceeaşi carte. Viaţa.

Viteză

În viteză se cam petrece 90% din tot ce am gustat în ultima perioadă. Făceam o retrospectivă şi am ajuns la concluzia că şi numai în ultimii doi ani s-au întâmplat atâtea încât, la ceas de aduceri aminte mi se pare că am îmbătrânit v-o cinci. Unde mai pui că noaptea temperaturile se apropie încet dar sigur de minus, că tot suntem în august, asta pentru ca în plină zi să sară de douazeci. Era fain când aveam ozon deasupra capului. Viteza ucide. Cam aşa le place ăstora din televiziuni să zică. Şi au dreptate. Stress-ul, forfota, agitaţia, treburile de rezolvat pe minut...sapă în fiecare precum apa în nisip. Încă nu am ajuns la nivelul la care putem face diferenşa, că până la urmă nu viteza contează ci arta de a o stăpâni. Vin romaniacii la Sibiu să ne mai demonstreze încă odată că aşa este, în ciuda refrenului de la Billz Idol (Speed).So, think again...speed is what you reallz need?

Sinuos

este termenul ce caracterizează tot ce se întâmplă pe lângă mine de ceva bun timp încoace. Formatul american de radio, are încă din anii 90 chiar şi un jingle adaptat acestei situaţii. Tipele cântă acolo "hiiiigh - loooow on w.k.s.p". N-am înţeles ce vor să zică dar realităţile vin să mă lămurească. Hai să începem de sus şi să coborâm uşor în realitate. Pe domeniul serviciilor, am primit informaţia potrivit căreia scăderile volumului de muncă, comparativ cu anul trecuut, nu au fost mai mari de 15%. Ba chiar, pe timp de criză, oamenii erau sfatuiţi să îşi aleagă ca şi domeniu de abordare serviciile. În altă ordine de idei, observ că bugetele de marketing se aruncă pe tot felul de prostii, numai pe calitate nu. Aud spoturi pe radio realizate probabil de nişte copilaşi care tare s-au bucurat că le-a pus cineva în buzunar 50 de lei şi-mi aduc aminte de mine şi de alţii ca mine în perioada noastră de început. Ei, au trecut mullţi ani de atunci. Aş fi sperat ca odată cu creşterea economică de anul trecut să crească şi nivelul priceperii, al capacităţii de a face distincţia între profesionalism şi amatorism. Ei bine, m-am înşelat, nu se mai apreciază profesionalismul, cum nu se mai apreciază experienţa....mai aberez sau ştii şi tu..?!?!

Autoconsiderându-se din ciclul "am pus coada la prună" observ că anumiţi, tot mai des întâlniţi au priceput doar prima parte din propoziţia "În perioada de criză economică se taie din bugetul de marketing al companiei, dar nu de tot, deoarece raportându-se la situaţia economică enerală şi mediile de promovare îşi reduc la rândul lor preţurile de ratecard". Dar asta este de genul : normaaaaal, acum te-ai prins, omenească şi cît se poate de firească (am nimerit şi rima). Ei, revenind, auzind doar prima jumătate, s-au gândit ei aşa să nu mai facă nimic, sau dacă tot fac apoi să găsească varianta CEA MAI ieftină. Ex. să ai bani de o maşină nouă, dar să mergi cu trabantul la servici, că e mai ieftin. Şi la final - dacă îl vor mai prinde - se vor întreba "Da' ce n-am făcut bine? Unde am greşit, că uite am pus o foaie A4 pe care am scris oferta zilei" Hmmmmmm. Smart. Corect. Şi uite-aşa se tăvălungeşte treaba. The big boss zice că el taie, mai jos marketing-ul zice că nu poate, dar tot ar vrea produsul finit "numa' de data asta" şi în final, fiind om bun tot tu rămâi şi cu spotul pe desktop şi cu banii la Sf. Aşteaptă. La rândul tău nu mai poţi plăti aia, aia...şi ui aşa îţi doreşti să fi fost angajat undeva, cu program de 12 ore şi să nu-ţi mai baţi capul cu toţi.... Pentru că aşa-i la noi. Aşa am simţit şi-n '96, dar atunci eram prea încântat să vorbesc la microfon, ca să îmi mai bat capul cu oamenii mari, acum am crescut şi fiX de aceeaşi atitudine dau. Anii au trecut...degeaba. Pentru noi, că ei n-au stat să îşi bată capul. Au călcat pe cadavre şi (aici şi din vina ţării în care trăim) "fericiţi le-o"R"duce toate / De-o fi pace, dei război". Fain. So, what is the fastest waz to killzourself? Really.

Observaţii...trecătoare

În diferite situaţii mă aflam în discuţii despre una, despre alta, dar care atingeau subiectul money fie şi secudar. Dacă ei nu-ţi aduc fericirea, de ce se ajunge totuşi la ei în orice discuţie? Dacă nu contează aşa cum tot repetă tineretul de ce ăi aud tot pe ei mai mult zicând că nu-şi "permit săă". Aşa că am tras concluzia. Oricât s-ar schimba viaţa, oricum ai proceda sau în orice fel ai vrea să priveşti realităţile, de fiecare dată cînd vrei să faci orice, te întorci la... E sănătos să nu îţi baţi zilnic capul cu ei, însă come'on, cât de naiv poţi fi să crezi că "facem noi cumva" când la rându-ţi nu te bazezi pe nimic. Aşa că daaa, vară...concedii... poveşti la o bere despre curcubeu şi fluturi, dar basic line remains the same :
Asta dacă îţi deschizi orizontul, rupi barierele minţii şi reuşeşti să observi clar ce,cât şi unde contează în viaţa asta "frumoasă".

Weather matter - again!!!

LATER POST : După cum se observă temperatura dansează pe pielea noastră. Soare = foarte cald, pac un nor= 5 grade minus. Era fain, ţin minte pe când avem strat de ozon.

Weather matter!!!-again

De dimineaţă a fost cald. Foarte. E amiază acum. Normalitatea e cea de acum câteva zile. Aşteptăm furtuna.

Criză ne-criză eu tot vreau

Dacă m-ai întreba astăzi câte chestii mai vreau comparativ cu anii trecuţi aş răspunde că muuuult mai puţine, pe ideea indusă şi de tv, dar şi de ceva interior care-mi tot repetă "şi dacă nu-i aşa...". Observând că pe tema conflictului între generaţii s-a iscat o adevărată discuţie în articolul publicat, îmi permit să întreb :

Cum crezi că e mai sănătos în noile realităţi?
Să vrei la fel de mult în continuare şi să vezi cum o scoţi la cap după, sau să te abţii o periodă şi să ai atâta siguranţă că măcar nu te-ai băgat în ceva care te poate afecta negativ?

Aştept păreri...

Weather matter !!!

Că bine ziceau activiştii acum câţiva ani buni şi cu toţii i-am luat în derâdere. Acum la o scurtă privire pe geam începem să le dăm dreptate. Aşa e cum au spus. Vremea nici ea nu mai este cea din copilărie. Acum e soare de te topeşti, în secunda 2 tunete de în casă la adăpost te zoreşti. Eu îmi retrag toate cuvintele care le-am spus despre cei care au intuit mai demult şi recunosc că au avut dreptate.Un alt motiv să revin la ideea iniţială cu "viitorul sună bine". Nu la noi, sau mai degrabă nici la noi.

Generations.Diferenţa

Diferenţa, în comparaţie cu indiferenţa are un atu. Însă diferenţa dintre X şi Y este dată de modul în care fiecare abordeayă o situaţie. Ca să restrâng focus-ul, "diferenţa între generaţii" mult trâmbiţată şi despre care au curs tone de cerneală am experimentat-o la rândul meu deunîzi. Prim plan - cei trecuţi de tinereţe, care din experienţele acumulate te pun în postura să te aştepţi să...(ştie, se prindă, acţioneze, găsească soluţii) mai bine decăt tineretul. Ei bine nu. În mintea aproape adormită a celor ce au avut neşansa să prindă muuuulţi ani de regim foarte restrictiv, nu îşi mai face simţită prezenţa ACŢIUNEA. În discuţii sigur că "daaaa", sunt de acord cu mai toate aberaţiile legate de o temă, dar aici se opresc. La discuţii. Multe...puţine, nici nu mai contează, pentru că e domeniul unde ei exceleayă şi oricând pot introduce sintagma "pe vremea noastră" cu amintirea unui oarecare confort interior. Indiferent dacă le-a plăcut sau nu să fie subjugaţi - oricum opţiuni nu prea aveai - aşa că s-au mulţumit la ce aveau şi cam atât. Lumea s-a mai deschis între timp, ei au pierdut legătura. Au rămas la stadiul de discuţii şi concluzii din trecut. Oricît timp ai pierde cu explicaţii pe zeci de variante, din dorinţa de a-i face cumva să priceapă sunt prea departe şi nu mai au puterea de a înlocui tradiţionalul nu cu "hai să încercăm" pus în practică. Mirarea este cu atât mai acută, la observarea celor trecuţi şi de vărsta lor care sunt mult mai prinşi în cotidian sau în realităţile 2009. Ei bine, îmi permit atunci să concluzionez. Diferenţa dintre generaţii este iniţiată din mijloc, de cei care ajunşi la o anumită vârstă vor să piardă contactul cu ce se întâmplă pe lângă. Chiar cu riscul de a afecta şi pe cei ce tot în acest lângă trăiesc. Din păcate sau din fericire - nu ştiu unde s-o încadrez - acţiunile fiecăruia dau (general fie spus)diferenţa dintre generaţii.