vineri, 13 aprilie 2012
duminică, 8 aprilie 2012
Potriveala
A-nceput de ieri să cadă...
Cîte-un strop. Mi-am permis să schimb viersu'pentru a-l potrivi cu vremea de afară. Despre potriviri aș scrie 2, 3 cuvinte, nu de alta dar m-am mai prins de o treabă ce se tot întâmplă de - kind of - prea mult timp. Și îmi permit să o cataloghez fix așa. Potriveala. Ce mie mi se potrivește nu este neapărat ceea ce mi-am dorit, ori ceea ce mi se potrivește ca și stil vestimentar nu este deloc pe gustul meu, dar fiindcă mi se potrivește, îmbrac fără nici un fel de problemă. Aceste două exemple de care m-am folosit nu au nici o legătură cu viețile/realitățile noastre, dar ele cu siguranță se pot întâlni în alte cercuri/situații pe globul ăsta mare. În ceea ce am observat eu, potriveala este altfel înțeleasă. Mai repede ca "așa și?" Adică stau la ceva distanță de familie/prieteni/oameni dragi fiindcă mi se potrivește. Nu îmi bat capul cu idei de-alea gen cum ar fi să fiu mai aproape de anumite lucruri care contează. Neah. Mi se potrivește și punct. De câte ori am drum înspre cei enumerați mai devreme, facem de comun acord să ne potrivim la un pahar de vorbă (în programul nostru foarte agitat...evident).
Asta dădea bine din punctl meu de vedere în filme, acele filme pe care le vedeam cu ochi adolescentini și în care eram mai interesat de alteuri, decât de astfel de situații prezentate acolo, pentru că vârsta mea era destul de necoaptă. Realitățile crizate ale ultimilor ani însă, observ că au și ele un cuvânt în toată potriveala asta. Adică, fără a ne da seama, cred, sau sper, suntem puși în tot felul de situații cu care nu am prea avut ocazia să ne întâlnim și mai demult, unu la mână pentru că ai noștri (părinți) au avut parte de vremuri foarte închise și doi că acum este momentul în care noi creștem și am ajuns să mai apreciem și conținutul, pe lângă ambalajul prezentat în tot mai multe situații. Potriveala asta de care m-am prins, observ că este văzută atât de altfel poate și din cauza acelor limitări despre care am tot auzit în trecut, dar la fel de bine și din cauza faptului că nu mai prea sunt dorințe adevărate. Boom-ul tehnologic însă e de partea celor care nu au o problemă (NICI) cu potriveala (pe lângă multe altele cu care nu au o problemă). Dar ăsta e alt subiect...cu altă ocazie, însă ce vreau să spun este că diferența este următoare:
Oricât de mult ne-am potrivi ceasurile, o poveste transmisă pe mail/mess ori skype nu se compară cu o poveste la masă ca să nu mai zic de un grătar, că tot vine vara.
So, concluzia care-mi vine acum în minte este că potriveala este mult mai puțin importantă comparativ cu acele alteuri care ne fac să ne bucurăm de viață. Că suntem puțini, ok, dar suntem aici cu toții, că nu putem să...(fiecare completează ce anume) ok, dar nici nu avem nevoie de mai mult.
Valorile s-au schimbat. Importanța alteurilor la fel. Speranța moare ultima, poate reușim să ne potrivim iar la un moment dat pe aceeași undă. Sau măcar în jurul ei ;)
Cîte-un strop. Mi-am permis să schimb viersu'pentru a-l potrivi cu vremea de afară. Despre potriviri aș scrie 2, 3 cuvinte, nu de alta dar m-am mai prins de o treabă ce se tot întâmplă de - kind of - prea mult timp. Și îmi permit să o cataloghez fix așa. Potriveala. Ce mie mi se potrivește nu este neapărat ceea ce mi-am dorit, ori ceea ce mi se potrivește ca și stil vestimentar nu este deloc pe gustul meu, dar fiindcă mi se potrivește, îmbrac fără nici un fel de problemă. Aceste două exemple de care m-am folosit nu au nici o legătură cu viețile/realitățile noastre, dar ele cu siguranță se pot întâlni în alte cercuri/situații pe globul ăsta mare. În ceea ce am observat eu, potriveala este altfel înțeleasă. Mai repede ca "așa și?" Adică stau la ceva distanță de familie/prieteni/oameni dragi fiindcă mi se potrivește. Nu îmi bat capul cu idei de-alea gen cum ar fi să fiu mai aproape de anumite lucruri care contează. Neah. Mi se potrivește și punct. De câte ori am drum înspre cei enumerați mai devreme, facem de comun acord să ne potrivim la un pahar de vorbă (în programul nostru foarte agitat...evident).
Asta dădea bine din punctl meu de vedere în filme, acele filme pe care le vedeam cu ochi adolescentini și în care eram mai interesat de alteuri, decât de astfel de situații prezentate acolo, pentru că vârsta mea era destul de necoaptă. Realitățile crizate ale ultimilor ani însă, observ că au și ele un cuvânt în toată potriveala asta. Adică, fără a ne da seama, cred, sau sper, suntem puși în tot felul de situații cu care nu am prea avut ocazia să ne întâlnim și mai demult, unu la mână pentru că ai noștri (părinți) au avut parte de vremuri foarte închise și doi că acum este momentul în care noi creștem și am ajuns să mai apreciem și conținutul, pe lângă ambalajul prezentat în tot mai multe situații. Potriveala asta de care m-am prins, observ că este văzută atât de altfel poate și din cauza acelor limitări despre care am tot auzit în trecut, dar la fel de bine și din cauza faptului că nu mai prea sunt dorințe adevărate. Boom-ul tehnologic însă e de partea celor care nu au o problemă (NICI) cu potriveala (pe lângă multe altele cu care nu au o problemă). Dar ăsta e alt subiect...cu altă ocazie, însă ce vreau să spun este că diferența este următoare:
Oricât de mult ne-am potrivi ceasurile, o poveste transmisă pe mail/mess ori skype nu se compară cu o poveste la masă ca să nu mai zic de un grătar, că tot vine vara.
So, concluzia care-mi vine acum în minte este că potriveala este mult mai puțin importantă comparativ cu acele alteuri care ne fac să ne bucurăm de viață. Că suntem puțini, ok, dar suntem aici cu toții, că nu putem să...(fiecare completează ce anume) ok, dar nici nu avem nevoie de mai mult.
Valorile s-au schimbat. Importanța alteurilor la fel. Speranța moare ultima, poate reușim să ne potrivim iar la un moment dat pe aceeași undă. Sau măcar în jurul ei ;)
marți, 3 aprilie 2012
Remember 2005-G
-ultimul-
"Sper ca ati inceput anul cu bine, fericiti, impliniti, ce mai in colo si in coace-iubiti.
Funny thing about love ar scrie americanu’……..cand esti inconjurat de mai multa dragoste atunci simti mai putin ca o ai. Stiu pentru ca am lasat-o sa isi ia zborul de langa mine. Si numai dupa ce nu am mai simtit-o am realizat de fapt ceea ce credeam ca nu mai e cu putinta: miracolul de a fi iubit, minunea de a fi primit, emotia de a fi gasit ….exact ceea ce-n acest rastimp am cautat.
E greu sa fii singur pe acest pamant, sa n-ai cui sa-mpartasesti bucuria. Si culmea, fix cand te crezi mai stapan pe tine, iti vine s-o iei de la capat. Pentru ca oricat ai fi de zbuciumat, nu ti-e tot una sa te pierzi in asfintit …de unul singur. E simplu sa ranesti, imi spunea odata o inteleapta voce, cel mai greu e sa cladesti, am tras eu concluzia cu o nota de amaraciune si aveam sa aflu insemnatatea acestor cuvinte pe propria-mi piele.
De ce renunta oamenii? De ce isi fac atatea probleme, atunci cand sunt super fericiti?...si daca stau sa ma gandesc, de ce ne tot intrebam “de ce”, odata ce am depasit varsta intrebarilor puerile……..vreau…ceva, dar nu stiu ce, exista undeva dar nu stiu unde, simt ca o iau razna.
Si tot razboiul asta din interiorul meu, nu-mi da pace, zi si noapte, ore-ntregi…..de unde vin, unde ma duc, ce vreau de la mine, unde am ajuns, atatea intrebari si prea putine raspunsuri. Daca viata inseamna implinire atunci observ ca e prea greu sa afli tot ce se petrce cu tine.
Poate frigul de afara, poate o eroare la nivel de “creiere”, poate sunt asa copil incat mai mult nu pot a gandi. Am plecat, de unde mi-era bine, m-am inchis in carapacea mea, am ranit si mi-e urat de mine, sper sa mai pot repara ceva. Andy has signed off.
Remember 2005-F
"Ding Dong sun clopotele, cizmulitzele se lustruiesc, in liniste si sarbatoare La Multi Ani, in ajun eu iti doresc. ...>
De ce am asteptat atata pentru a-ti scrie?.... simplu, pentru ca am vrut sa iti urez in seara de ajun , la inceput de sezon.... sarbatori Fericite..... Azi vine Mosul. Sau daca vrei de azi...... tot incep sa vina Mosii. Si la mine, si la tine.... si la oricine a fost cuminte. Sper ca esti pe lista lui, iar daca se intampla sa te gandesti la toate relele pe care le-ai facut, nu fii prea dur cu tine. Cu totii gresim, cu totzii facem lucruri cu care nu ne prea mandrim, insa.... dupa ceva timp, noi adultzii, ne gandim ca sta in puterea noastra de a le re-face, in bine. Si cu aceasta propozitie mi-am adus aminte de mine cand eram mic. Odata cu educatia primita, stam fiecare drepti in fata situatiilor zilnice. Ma gandesc cum fiecare, in felul sau s-a pregatit pentru aceasta seara, oricat de putin. E prima seara speciala, cand familia se strange in jurul focului sau al mesei, se lustruiesc ghetutzele si incepe sa miroase a sarbatoare.a.caldura in casele fumegande. Cel putin asa a fost cand eram eu mic. Acum am crescut si stau sa ma gandesc ca nu eram neaparat usa de biserica - copil fiind - insa parca regret acum inocenta acelor vremuri. nu sunt nici foarte batran dar, poate atat de intelept incat sa ma gandesc acum de unde am plecat si unde am ajuns. Si sincer........... imi place unde sunt. De aceea poate, multumesc parimnntilor mei pentru cea ce mi-au oferit. Cat s-a putut. Stau si ma gandesc cum era atunci, fara de probleme, sau in cel mai rau caz ca nu mi-am facut tema la mate, liniste si nexam responsabilitati. Si-am imbatranit cu vremea, am trecut si prin perioada cu acnee, ridurile si-au facut loc [pe fruntea mea si parul a inceput sa-si schimbe culoarea. Deja ma gandesc eu la copiii mei.... cu o oarecare bucurie si sper sa pot sa le ofer macar ce mi-au oferit si parintii mei la randul lor. Cine stie, poate peste un an, peste doi sau si mai curand, din tembelul care zbiera in microfoane si antrena oamenii la party-uri voi junge si eu.....tatic :-). Dar pana atunci iti voi mai spune de cateva ori... ...Sarbatori fericite si..........La Multzi Ani Nicolae, Nicoleta sau alte increbgaturi ale celebrului Sfant. Cu bine, Andy"
De ce am asteptat atata pentru a-ti scrie?.... simplu, pentru ca am vrut sa iti urez in seara de ajun , la inceput de sezon.... sarbatori Fericite..... Azi vine Mosul. Sau daca vrei de azi...... tot incep sa vina Mosii. Si la mine, si la tine.... si la oricine a fost cuminte. Sper ca esti pe lista lui, iar daca se intampla sa te gandesti la toate relele pe care le-ai facut, nu fii prea dur cu tine. Cu totii gresim, cu totzii facem lucruri cu care nu ne prea mandrim, insa.... dupa ceva timp, noi adultzii, ne gandim ca sta in puterea noastra de a le re-face, in bine. Si cu aceasta propozitie mi-am adus aminte de mine cand eram mic. Odata cu educatia primita, stam fiecare drepti in fata situatiilor zilnice. Ma gandesc cum fiecare, in felul sau s-a pregatit pentru aceasta seara, oricat de putin. E prima seara speciala, cand familia se strange in jurul focului sau al mesei, se lustruiesc ghetutzele si incepe sa miroase a sarbatoare.a.caldura in casele fumegande. Cel putin asa a fost cand eram eu mic. Acum am crescut si stau sa ma gandesc ca nu eram neaparat usa de biserica - copil fiind - insa parca regret acum inocenta acelor vremuri. nu sunt nici foarte batran dar, poate atat de intelept incat sa ma gandesc acum de unde am plecat si unde am ajuns. Si sincer........... imi place unde sunt. De aceea poate, multumesc parimnntilor mei pentru cea ce mi-au oferit. Cat s-a putut. Stau si ma gandesc cum era atunci, fara de probleme, sau in cel mai rau caz ca nu mi-am facut tema la mate, liniste si nexam responsabilitati. Si-am imbatranit cu vremea, am trecut si prin perioada cu acnee, ridurile si-au facut loc [pe fruntea mea si parul a inceput sa-si schimbe culoarea. Deja ma gandesc eu la copiii mei.... cu o oarecare bucurie si sper sa pot sa le ofer macar ce mi-au oferit si parintii mei la randul lor. Cine stie, poate peste un an, peste doi sau si mai curand, din tembelul care zbiera in microfoane si antrena oamenii la party-uri voi junge si eu.....tatic :-). Dar pana atunci iti voi mai spune de cateva ori... ...Sarbatori fericite si..........La Multzi Ani Nicolae, Nicoleta sau alte increbgaturi ale celebrului Sfant. Cu bine, Andy"
sâmbătă, 31 martie 2012
Remember 2005-E
"Fara a avea pretentia ca le stie pe toate autorul acestui quelqu'chose incearca sa iti comunice şi în săptămâna cu numărul 5 ceva. Sa vedem...esti pe "frecventa lui" ?
Săptămâna cu numărul 5. ( V )
Am spus de la început că discutăm aici despre tot şi despre nimic, despre toată lumea dar în fond despre nimeni şi în acest ton strict vom păstra dialogul de săptămâna asta.
Pentru că săptămâna asta vorbim despre un cerc....vicios sau, dacă tu vrei, despre capacitate fiecăruia de a fi propriul său shef. Aş începe cu o persoana sus-pusă (a nu se lua ad literam ok?) care prin deciziile sale influenţează viaţa unora mai mici.... in grad.... in statură socială. Dar şi aceştia influenţabili, la rândul lor au contribuţia lor la influenţarea altora mai mici in "grad",care şi ei la rândul lor................... înţelegi ce vreau să spun? Să luăm de exeplu un mare şef de la RAR (fara nici o aluzie.....serios) deci, şeful trasează conduite pentru angajatul Gică, care angajat fiind pus intr-o astfel de situaţie îi transmite vecinului de la scara B ca nu mai poate sa-l ajute. Vecinul de la scara B astfel, fiind pus într-aşa o postură şi........ ştiindu-se cu datorii la prietenul Marcel, îi spune acestuia că nu se mai poate. Şi Marcel ii spune fiului, în cele din urmă că e mai bine să-şi repare întâi maşina. Această poveste se repetă în fiecare zi, la fiecare secundă în minunata noastra ţara. Nu vreau să zic aici că de-abia acum mi-am dat seama. Nu. Nu vreau să zic nimic de fapt, observ deci exist cum fiecare e shef pe viaţa lui dar de fapt pe o mica particică din viaţa celor din jurul său. Şi de fiecare dată când te vei întâlni cu unul din eroii poveştii mele, fiecare va da vina pe SISTEM. Normal atunci mă întreb......... SISTEMUL nu este facut din oameni?, nu cumva fiecare din noi contribuim la menţinerea lui in aceasta formă?, şi nu cumva ne convine cum se mişcă treaba în stadiul de faţă? ....sau să refolmulez : Câtă putere are sheful cel mare în povestea noastră şi câtă cel din capătul opus? Cine e de fapt adevăratul său shef? Primul ......sau.......ultimul.
Iţi mulţumesc şi aştept comentariile tale la adresa binecunoscută.
Cu drag...Andy"
Săptămâna cu numărul 5. ( V )
Am spus de la început că discutăm aici despre tot şi despre nimic, despre toată lumea dar în fond despre nimeni şi în acest ton strict vom păstra dialogul de săptămâna asta.
Pentru că săptămâna asta vorbim despre un cerc....vicios sau, dacă tu vrei, despre capacitate fiecăruia de a fi propriul său shef. Aş începe cu o persoana sus-pusă (a nu se lua ad literam ok?) care prin deciziile sale influenţează viaţa unora mai mici.... in grad.... in statură socială. Dar şi aceştia influenţabili, la rândul lor au contribuţia lor la influenţarea altora mai mici in "grad",care şi ei la rândul lor................... înţelegi ce vreau să spun? Să luăm de exeplu un mare şef de la RAR (fara nici o aluzie.....serios) deci, şeful trasează conduite pentru angajatul Gică, care angajat fiind pus intr-o astfel de situaţie îi transmite vecinului de la scara B ca nu mai poate sa-l ajute. Vecinul de la scara B astfel, fiind pus într-aşa o postură şi........ ştiindu-se cu datorii la prietenul Marcel, îi spune acestuia că nu se mai poate. Şi Marcel ii spune fiului, în cele din urmă că e mai bine să-şi repare întâi maşina. Această poveste se repetă în fiecare zi, la fiecare secundă în minunata noastra ţara. Nu vreau să zic aici că de-abia acum mi-am dat seama. Nu. Nu vreau să zic nimic de fapt, observ deci exist cum fiecare e shef pe viaţa lui dar de fapt pe o mica particică din viaţa celor din jurul său. Şi de fiecare dată când te vei întâlni cu unul din eroii poveştii mele, fiecare va da vina pe SISTEM. Normal atunci mă întreb......... SISTEMUL nu este facut din oameni?, nu cumva fiecare din noi contribuim la menţinerea lui in aceasta formă?, şi nu cumva ne convine cum se mişcă treaba în stadiul de faţă? ....sau să refolmulez : Câtă putere are sheful cel mare în povestea noastră şi câtă cel din capătul opus? Cine e de fapt adevăratul său shef? Primul ......sau.......ultimul.
Iţi mulţumesc şi aştept comentariile tale la adresa binecunoscută.
Cu drag...Andy"
vineri, 30 martie 2012
( )
Între paranteze am pus ca și ”titlu” acestei postări, pentru că...nu am găsit nici un titlu. Bineînțeles că articolele pe care le-am scris cu anii ăia mulți în urmă vor continua să fie postate, dar acum am chef de altceva. Atât de real. De 2012. Pentru că stăteam în fața laptop-ului la ora asta eu cu mine. Astazi. Să mă simt bine. Eu cu mine. Fără nimic altceva. E...liniște și mai am timp și chef să las asta scris aici undeva, cu toată certitudinea că oricum nu va conta. Dar astăzi...mi-am răpit din toată agitația aceste câteva minte pentru mine. În tot egoismul. Acum mă gândesc la vremurile copilăriei, animate de cea de care ne amintim și acum. La fix un an de zile. Acum stau să îmi amintesc de lucruri și oameni frumoase și frumoși. Acum, stau doar cu mine. Și e bine. Bineînțeles că tot ce las aici scris se poate interpreta într-o mie și una de feluri, dar nici că-mi pasă. Afară s-a-ntunericat, picurii de ploaia și ei au stat...e seară... Cred că aș putea face și următorul lucru: să las doar puncte de suspensie......................................................................................... așa .......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
Dar s-ar putea să nu mai înțeleg eu nimic din toate astea când îmi voi reciti gândurile peste ani și ani și ani...
Nu-i tragic nimic, dar lucrurile care contează pentru fiecare în parte sunt atât de fragileși atât de nebăgate în seamă uneori, încât tot ce pot spune este că-i...păcat. Viața merge mai departe, românii au talent, se apropie campania electorală, nu trece zi fără un breaking news, tot de criză ne lovim că e cea mai bună scuză, euro crește, dolarul scade, incertitudinea e noua siguranță și eu mă repet :Eagles - hole in the world
Asculta mai multe audio diverse
szeretlek nagy-mama
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
Dar s-ar putea să nu mai înțeleg eu nimic din toate astea când îmi voi reciti gândurile peste ani și ani și ani...
Nu-i tragic nimic, dar lucrurile care contează pentru fiecare în parte sunt atât de fragileși atât de nebăgate în seamă uneori, încât tot ce pot spune este că-i...păcat. Viața merge mai departe, românii au talent, se apropie campania electorală, nu trece zi fără un breaking news, tot de criză ne lovim că e cea mai bună scuză, euro crește, dolarul scade, incertitudinea e noua siguranță și eu mă repet :Eagles - hole in the world
Asculta mai multe audio diverse
szeretlek nagy-mama
luni, 26 martie 2012
Remember 2005-C
"Fara a avea pretentia ca le stie pe toate autorul acestui quelqu'chose incearca sa iti comunice din nou ceva. Sa vedem...esti pe "frecventa lui" ?
Saptamana cu numarul 3 ...
Ai observat că în orașul îsta se întâmplă multe chestii? Interesant nu-i
așa? Vezi la știrile locale in fiecare seară tot felul de treburi... că se
deschide podul gării (finally!!!) că nu merg semafoarele din centru sau că
o doamnă trebuie să facă autostopul în fiecare zi în față la Mc Donalds și
deja s-a obijnuit cu "comportamentul necivilizat al ăstora de-și oferă
serviciile de transport în particular".
Așa că ....cu toate că nu ai zice, lucrurile se intamplă..........se mișcă (da -
știu e luată din spotul de la Petrom...și ce-i dacă!?) Eu nu m-am prea
mișcat zilele astea - 7 - care au trecut. Chircit de frigul ce s-a instaurat,
obsedat de pornirea motorului mașinii cu cel puțin 5 minute inainte de a
pleca undeva - ca să se încălzească, toată săptămâna am dârdâit.
Sincer. Și pe lângă asta am făcut cunoștință cu instinctul de ciurdă al
multora dintre noi. Cum ? Păi............dacă îți mai aduci aminte, anunțat cu
surle și trâmbițe avea să se deschidă și în micul nostru târg rețeaua de
magazine +. Faiă treabă, am aflat să văd și eu ...joi. De ce joi? Mai
întrebi? Păi luni, în ziua deschiderii mi-am propus să trec și eu să văz
minunea. Dar spre uimirea mea așa s-a gândit și jumate de Sibiu, eXact în
aceeași zi. Și cum stăteam eu cu ochii mari ațintiți spre mulțimea care
aștepta altă mulțime să iese ca să prindă un coș liber, n-am putut să nu
mă gândesc la știrile de tv. Acele minunate jurnale de știri care ne prezintă
tristețea românilor, durerea lor....ce mai........sărîcia lor. Și cum stăteam
eu așa , în mașina preîncălzită și mă uitam la românii mei "săracii" cum
ieșeau fiecare cu câte un televizor în brațe, un sistem audio sau coșurile
pline, făceam comparația cu majestatea sa presa care - nu-i așa - ne arată
doar adevĂrul , realitățile ! Halal sărăcie, mi-a trecut prin minte, păi dacă suntem
săraci lipiți pământului de ne cumpărăm numai 1 coș /sesiune e jale
mare ..nu? A ...și mai e un aspect, tot apropo de reactia asta de ciurdă.
Interesant este instinctul , pe lângă puterea de cumpărare mai mare sau
mai mică a fiecăruia. Deci, nu am ințeles și nu am să ințeleg niciodată
treaba cu statul la coadă. Am stat și eu....că a trebuit, am prins și eu
perioda cu pâinea raționalizată, am stat cu tatăl meu la coadă la benzină
lângă stadion în ștrand, că trebuia, da' mă gândeam că și asta s-a
schimbat in România pe lângă multe lucruri...in bine (că nu mai TREBUIE
să stai la coadă). Probabil că m-am inșelat, de fapt încep tot mai tare să
cred că românului îi place să stea la coadă, dacă nu de altceva, poate din
nostalgia unor vremuri - zic eu - de mult apuse. Mă tot gândesc la marile
campanii de publicitate / marketing comparativ cu ăștia ai noștri care stau
în fața magazinului cu ceasurile să prindă și ei la ciolan. Păi pe de o
parte nu-i înțeleg pe bieții naufragiați care stăteau in fața ușilor, de teamă
că "o să se gate..." și pe de alta pe directorașii de unități care se cam gândesc
câtă marfă să aducă să ajungă tată, barem vreo săptămână de la marea
deschidere, așa....lejer. Nu? Adică, care e puterea, magia de-i îndeamnă
pe ăștia de stau la coadă cu orele și pe de altă parte cum să-ți faci un
plan ca să-i mulțumești pe toți? Și foarte important - cum poți să calculezi
cam câtă lume va veni în prima zi și care e puterea de cumpărare? Incep să cred că suntem un popor "dus".........la cap, mă refer. Și ca sa citez : "de-aia nu ne mere' 9 bine". La cât mai multe astfel de grand opening-uri ca să alimentam și noi - zic - amintirea
vremurilor apuse când stăteai la coadă și, nu-i așa, să sărăcim și mai mult
poporu' ăsta care de-abia trăiește de pe o zi pe alta..mama ei de Romanie!
În altă ordine de idei, am mai observat crâmpeie de realitate sibian?
(să-mi dea bani echipa de la Realitatea de pe sibiu, că-i fac reclamă :-)
S-au schimbat semafoarele la Dumbrava. Foarte bine, da' ce nu era bun
la alea vechi? Habar n-am da' am o teorie a conspirației pe care n-am să
ți-o zic incă, nu de alta dar rubrica e nouă pe site și încă nu-s așa de
"mare". Dar dacă tot suntem la subiect, s-au mai schimbat : circulația pe
strada Mitropoliei, prioritatea sensului giratoriu de pe B-dul Spitalelor, s-a
dat drumu' la circulație pe podul gării și (cumva așa) pe lângă Liceul de
Art?. De ce-ți spun toate astea? Păi pentru că într-un oraș cu vreo 7
posturi de radio (atâtea erau ultima dată când le-am numărat-însă POT să
mă inșel !), băi nimeni nu se deranjează să trimită un fax la redacții să
anunțe că se lucrează pe nu știu ce stradă, gen Morilor, sau că "
dimineață între orele X și Y se vor vopsi trecerile de pietoni pe str Z"
Enervant e că ajungi în situația de a sta ca boul la trecerea nouă și-ți
strici toată dispoziția (ca să fiu drăguț). Serios acum. A și ca să închei, se va mai deschide o pizzerie undeva in piața mare. Știu pentru că trebuia să le fac reclama, de vreo
2 săptămâni, dar fiind oameni serioși - evident nu m-au mai sunat. (I-am
făcut cu faza asta nu?) Glumesc. Sau nu.
A și mi-am pus net.Interesează pe cineva? Eu tot o să zic. Frate ce greu e să-ți tragi net in ziua de astăzi, dacă ai neșansa de a sta la casă (neșansă privitor la aspectul net). O prietenă îmi povestea ca RDS-ul n-are nici o intenție de a apărea. Cu toate că - nu-i așa toți avem cablu de la RCS. Să ne trăiasca. și ăștialalți, incearcă da' nu se poate. Păi la mine de-abia au ajuns că nu știu ce calcule și-au făcut ei și că nu le renta la momentul respectiv. Așa că dacă stai la casă și folosești cu încredere serviciile dial-up ca să nu zic Romtelecom condoleanțe inca o dată.
M-am aberat destul săptămâna asta? Păi și n-am zis nimic de grevă.
Hai să vorbin de grevă. Și aici contez pe sprijinul tău să mă ajuți, da?
Dă-mi și mie aici pe site un semn că am dreptate sau nu. Hai să vorbim .
Deci (fără deci) când eram eu mic așa...făceam meditații pentru BAC. Cu
o tanti foarte frumoasă dar care se și pricepea la limba franceză (nu te
gândi la prostii :-)serios. Și făcea și bani faini cu treaba asta. Știindu-se
faptul că la fel ca doctorii, profesorii au salarii mici DAR…..dar nu vezi nici
un prof sărac, îmi dau cu părerea că treaba asta cu mai mulți bani nu prea
stă în picioare. Părerea mea. Și aia cu......condiții occidentale e apă de
ploaie, atât de general fiind "condiții occidentale" Ăsta de eu pot să înțeleg că
toți profii ar trebui să se folosească de parcul de mașini al universității ticsit cu Jeep-uri. Așa că.... am vorbit și de grevă.
Acum chiar plec.
Iți mulțumesc incă o dată că ai fost cu mine in F.M. Și săptămâna
Saptamana cu numarul 3 ...
Ai observat că în orașul îsta se întâmplă multe chestii? Interesant nu-i
așa? Vezi la știrile locale in fiecare seară tot felul de treburi... că se
deschide podul gării (finally!!!) că nu merg semafoarele din centru sau că
o doamnă trebuie să facă autostopul în fiecare zi în față la Mc Donalds și
deja s-a obijnuit cu "comportamentul necivilizat al ăstora de-și oferă
serviciile de transport în particular".
Așa că ....cu toate că nu ai zice, lucrurile se intamplă..........se mișcă (da -
știu e luată din spotul de la Petrom...și ce-i dacă!?) Eu nu m-am prea
mișcat zilele astea - 7 - care au trecut. Chircit de frigul ce s-a instaurat,
obsedat de pornirea motorului mașinii cu cel puțin 5 minute inainte de a
pleca undeva - ca să se încălzească, toată săptămâna am dârdâit.
Sincer. Și pe lângă asta am făcut cunoștință cu instinctul de ciurdă al
multora dintre noi. Cum ? Păi............dacă îți mai aduci aminte, anunțat cu
surle și trâmbițe avea să se deschidă și în micul nostru târg rețeaua de
magazine +. Faiă treabă, am aflat să văd și eu ...joi. De ce joi? Mai
întrebi? Păi luni, în ziua deschiderii mi-am propus să trec și eu să văz
minunea. Dar spre uimirea mea așa s-a gândit și jumate de Sibiu, eXact în
aceeași zi. Și cum stăteam eu cu ochii mari ațintiți spre mulțimea care
aștepta altă mulțime să iese ca să prindă un coș liber, n-am putut să nu
mă gândesc la știrile de tv. Acele minunate jurnale de știri care ne prezintă
tristețea românilor, durerea lor....ce mai........sărîcia lor. Și cum stăteam
eu așa , în mașina preîncălzită și mă uitam la românii mei "săracii" cum
ieșeau fiecare cu câte un televizor în brațe, un sistem audio sau coșurile
pline, făceam comparația cu majestatea sa presa care - nu-i așa - ne arată
doar adevĂrul , realitățile ! Halal sărăcie, mi-a trecut prin minte, păi dacă suntem
săraci lipiți pământului de ne cumpărăm numai 1 coș /sesiune e jale
mare ..nu? A ...și mai e un aspect, tot apropo de reactia asta de ciurdă.
Interesant este instinctul , pe lângă puterea de cumpărare mai mare sau
mai mică a fiecăruia. Deci, nu am ințeles și nu am să ințeleg niciodată
treaba cu statul la coadă. Am stat și eu....că a trebuit, am prins și eu
perioda cu pâinea raționalizată, am stat cu tatăl meu la coadă la benzină
lângă stadion în ștrand, că trebuia, da' mă gândeam că și asta s-a
schimbat in România pe lângă multe lucruri...in bine (că nu mai TREBUIE
să stai la coadă). Probabil că m-am inșelat, de fapt încep tot mai tare să
cred că românului îi place să stea la coadă, dacă nu de altceva, poate din
nostalgia unor vremuri - zic eu - de mult apuse. Mă tot gândesc la marile
campanii de publicitate / marketing comparativ cu ăștia ai noștri care stau
în fața magazinului cu ceasurile să prindă și ei la ciolan. Păi pe de o
parte nu-i înțeleg pe bieții naufragiați care stăteau in fața ușilor, de teamă
că "o să se gate..." și pe de alta pe directorașii de unități care se cam gândesc
câtă marfă să aducă să ajungă tată, barem vreo săptămână de la marea
deschidere, așa....lejer. Nu? Adică, care e puterea, magia de-i îndeamnă
pe ăștia de stau la coadă cu orele și pe de altă parte cum să-ți faci un
plan ca să-i mulțumești pe toți? Și foarte important - cum poți să calculezi
cam câtă lume va veni în prima zi și care e puterea de cumpărare? Incep să cred că suntem un popor "dus".........la cap, mă refer. Și ca sa citez : "de-aia nu ne mere' 9 bine". La cât mai multe astfel de grand opening-uri ca să alimentam și noi - zic - amintirea
vremurilor apuse când stăteai la coadă și, nu-i așa, să sărăcim și mai mult
poporu' ăsta care de-abia trăiește de pe o zi pe alta..mama ei de Romanie!
În altă ordine de idei, am mai observat crâmpeie de realitate sibian?
(să-mi dea bani echipa de la Realitatea de pe sibiu, că-i fac reclamă :-)
S-au schimbat semafoarele la Dumbrava. Foarte bine, da' ce nu era bun
la alea vechi? Habar n-am da' am o teorie a conspirației pe care n-am să
ți-o zic incă, nu de alta dar rubrica e nouă pe site și încă nu-s așa de
"mare". Dar dacă tot suntem la subiect, s-au mai schimbat : circulația pe
strada Mitropoliei, prioritatea sensului giratoriu de pe B-dul Spitalelor, s-a
dat drumu' la circulație pe podul gării și (cumva așa) pe lângă Liceul de
Art?. De ce-ți spun toate astea? Păi pentru că într-un oraș cu vreo 7
posturi de radio (atâtea erau ultima dată când le-am numărat-însă POT să
mă inșel !), băi nimeni nu se deranjează să trimită un fax la redacții să
anunțe că se lucrează pe nu știu ce stradă, gen Morilor, sau că "
dimineață între orele X și Y se vor vopsi trecerile de pietoni pe str Z"
Enervant e că ajungi în situația de a sta ca boul la trecerea nouă și-ți
strici toată dispoziția (ca să fiu drăguț). Serios acum. A și ca să închei, se va mai deschide o pizzerie undeva in piața mare. Știu pentru că trebuia să le fac reclama, de vreo
2 săptămâni, dar fiind oameni serioși - evident nu m-au mai sunat. (I-am
făcut cu faza asta nu?) Glumesc. Sau nu.
A și mi-am pus net.Interesează pe cineva? Eu tot o să zic. Frate ce greu e să-ți tragi net in ziua de astăzi, dacă ai neșansa de a sta la casă (neșansă privitor la aspectul net). O prietenă îmi povestea ca RDS-ul n-are nici o intenție de a apărea. Cu toate că - nu-i așa toți avem cablu de la RCS. Să ne trăiasca. și ăștialalți, incearcă da' nu se poate. Păi la mine de-abia au ajuns că nu știu ce calcule și-au făcut ei și că nu le renta la momentul respectiv. Așa că dacă stai la casă și folosești cu încredere serviciile dial-up ca să nu zic Romtelecom condoleanțe inca o dată.
M-am aberat destul săptămâna asta? Păi și n-am zis nimic de grevă.
Hai să vorbin de grevă. Și aici contez pe sprijinul tău să mă ajuți, da?
Dă-mi și mie aici pe site un semn că am dreptate sau nu. Hai să vorbim .
Deci (fără deci) când eram eu mic așa...făceam meditații pentru BAC. Cu
o tanti foarte frumoasă dar care se și pricepea la limba franceză (nu te
gândi la prostii :-)serios. Și făcea și bani faini cu treaba asta. Știindu-se
faptul că la fel ca doctorii, profesorii au salarii mici DAR…..dar nu vezi nici
un prof sărac, îmi dau cu părerea că treaba asta cu mai mulți bani nu prea
stă în picioare. Părerea mea. Și aia cu......condiții occidentale e apă de
ploaie, atât de general fiind "condiții occidentale" Ăsta de eu pot să înțeleg că
toți profii ar trebui să se folosească de parcul de mașini al universității ticsit cu Jeep-uri. Așa că.... am vorbit și de grevă.
Acum chiar plec.
Iți mulțumesc incă o dată că ai fost cu mine in F.M. Și săptămâna
aceasta, până data viitoare te salut și te să...rut.
Al tău, Andy
Al tău, Andy
sâmbătă, 24 martie 2012
Remember 2005-B
Fara a avea pretentia ca le stie pe toate autorul acestui quelqu'chose incearca sa iti comunice din nou ceva. Sa vedem...esti pe "frecventa lui" ?
Numaram incontinuu, unu, doi, trei, patru...zilele saptamanii - caci despre ele vorbim. Vin si pleaca, una dupa alta, unele mai diferite, altele aproape ca seamana intre ele......le traim cu bune cu rele si undeva pierdute in vasta lume a literelor de pe wewewe-uri le numaram si le disecam. Ne aflam in Saptamana cu numarul 2 de "articole cu Frecventa Medie". De la bun inceput reamintesc celor care inca nu stiu cum sacategoriseasca acest "produs" ca nu e nevoie. Ideea o dau eu, parerea o dai tu. Si inca o data, pentru cei ce au deschis mai tarziu aparatele TV...salut si bine ai venit in FM.
Eu sunt Andy.
Saptamana pe care tocmai o incheiem "(deci) -ca sa dechidem o alta" ca sa citez la intamplare, a debutat cu un moment fericit. Asa ca din capul locului ii spunem felicitari lui Marius.Stie el de ce. (tot in paranteza, imi place treaba asta pe care o mai vad pe esemes-urile de pe tv:sunt neshte tipi care vorbesc intre ei.Habar n-ai ce din cauza ca toata conversatia lor e asa: -"salut mersi ptr. aia" / si celalalt raspunde -"cu placere da' cu treaba ailalta cum ramane?") ........ "BETON frate"!!! Lasandu-i pe baietii aflati in treaba la locul lor, imi dau cu parerea despre alte trebi importante care au "miscat" viatza burgului (si asta-mi place cu "viatza burgului"). In concluzie am fost la concert SISTEM. Buna formatie, fain club, proasta reactia publicului dar deh ...suntem in Sibiu unde cel mai impresionant moment al intregii seri pot spune ca a fost MC-ul, mai pe romaneste eMsI-ul. Care eMsI baga din culisele - ce stiti si am sa va spun si eu - , dar ca sa par interesant urmatoarele:(doua puncte) "...Care spunea ca in Sibiu lumea stie sa se distreze avea dreptate" , sau "Sibiu, tu stii cel mai bine sa te distrezi", sau " Atmosfera cea mai tare e in Sibiu"...........mdeah. Dupa treaba asta...a inceput in sfarsit concertul, moment in care cred eu pana si microfonul eMsI-ului a rasuflat usurat. Si vine miercuri, o zi tare speciala. De ce atat de speciala. Pai miercuri m-am aflat in compania delicioasa a unor......oameni care traiesc in Romania, pe care ii vezi pe strada, trec pe langa tine, care arata ca tine sau ca mine, dar asta nu inseamna ca sunt neaparata normali. Bineanteles in sensul bun. Sa ma explic. Oamenii astia cu care (nu-i la radio deci nu e cacofonie da?) De la capat, oamenii astia traiesc intr-un univers al lor , paralel de al nostru.cred eu al tuturor. Sau poate ca m-am uitat eu la prea multe filme americane si incep sa-mi fac in consecinta ganduri asupra viitorului sumbru pe care il imbratisez in fiecare zi. Deci (fara deci), aceste personaje gandesc incet.....sau.......gandesc? Ii intereseaza ceva?.....orice?...eu mi-am dat cu parerea ca....nu. Bine intuit, urmeaza explicatia : pai luand un exemplu la intamplare, daca vei intreba vreodata pe cineva "Ce mai faci?" si iti va raspunde "cum adica?" sau daca vei observa uimirea de pe fata lui/ei la vederea unui fier de calcat mc/de voiaj insotita de expresia "oaaaa pai cum se fac si dintr-astea?" atunci nu e de bine. Si starea lor se reflecta in tot ceea ce fac. In primul rand au fetele alungite, inspre plictisite, nu stiu care e cauza dar eu asa le-am vazut. N-au nici un interes asupra nici unui lucru si nu de putine ori sunt persoane fara spirit de initiativa. Combinatia fatala pentru acest tip de persoane este sa dea sansa peste ele si sa strambe din nas in semn de ingretosare.Daca nu ti-ai dat seama pana acum, vorbim despre trairi, ganduri, emotii, stiluri de persoane. Fara a le critica sau lauda, le facem un portret din afara aici, si asteptam cu drag opinii pro contra sau marturii ale intalnirilor cu aceste persoane de la tine.
Caz 1: personajul este linistit, plictisit, si gaseste in hobyy-ul sau o sursa de placere si/sau inspiratie. E genul tipului care, desi n-ai zice la prima vedere poate sa nu scoata o vorba din gura timp de ........3...6 ore. Acest tip de personaj tace, neimpartasindu-ti din activitatile sau preocuparile sale. El face ce-i dai. Si cu mult drag. Dar ...tace. noi ii uram sa fie sanatos.
Caz 2: personajul este linistit, plictisit,insa de data aceasta linia trasaturilor se schimba putin, personajul este mai comunicativ, isi da cu parerea despre subiecte care nu-l intereseaza neaparat, poate sustine o conversatie, duce o idee pana la capat, o si argumenteaza, dar din pacate are i o slabiciune mare. Este din cale-afara de fitzoasa. Nu stiu ce inseamna pentru tine din cale-afara, dar in cazul meu pot sa zic ca daca ai fost exagerat de rasfatat de mic si dupa ce ai crescut mare situatia nu s-a schimbat prea mult, iti va dauna la batranete....asta in cazul in care nu vei ramane la fel de rasfatat si la 90 de ani. Traiasca! Ce inseamna exagerat de rasfatat? Feliile de.......... cascaval sa zicem, trebuie sa aiba o anumita dimensiune altfel pica testul, la fel se intampla si cu bauturile. Textura lichidului trebuie sa fie perfecta, in caz contrar nu-ti recomand sa lucrezi intr-un restaurant si sa-l ai pe respectiv client....Ma intreb cat de greu este pentru
acest tip de personaj sa-si cumpere ceva. Si in acest caz ii uram bafta multa in viata, ca va avea nevoie.
Caz 3: personajul nu este linistit, nu este plictisit, are un bagaj mare de cuvinte ce trebuie rostit / minut si gaseste in fiecare din bucuriile sau tristetile mici ale vietii o intreaga telenovela. Vorbesc aici de puterea unei scame de a-ti strica o zi intreaga, de soferul din fata care iti intinde in primele 3 secunde nervii la maxim si asa mai departe. Acest ultim caz il invidiez............sincer, ce n-as da ca singurele mele probleme sa fie daca ma trezesc la 9 sau la 12 astazi....de restul se ocupa...........altii. Acestui ultim caz ii uram cu tot dragul o viata cat mai linistita, lipsita de evenimente mari ca - vorba aia - daca cu astea mici nu te poti
descurca ce te faci cand cazi in adevarata viata.
Toate aceste 3 tipuri de personaje, ma duc cu gandul la o singura concluzie: ca oricat te-ai stradui sa critici pe cineva, sau sa lauzi pe altcineva, tot timpul se va gasi cineva...(ma repet?) sa-ti spuna ca de fapt nu e chiar asa. Mi se tot spune ca "nu poti sa fi asa direct" asa ca imi asum tot ce am scris mai sus, ma declar bucuros ca sunt capabil sa privesc, sa ascult, sa inteleg si sa spun firesc de omenesc ce bine ca nu sunt asa.
Acum unii vor profita de aceste ultime cuvinte pentru a rasuci situatia in favoarea lor si ar spune pe un ton rautacios : "ce noroc ca tu le stii pe toate si ca esti perfect" si am sa le transmit un gand : ce noroc ca exista oameni care intotdeauna vor lua apararea altor oameni, chiar daca o fac petru ca cred ca li se poate intapla si lor. Dar........vorba aceea, si eu sunt un caz pe tablita cuiva.........poate chiar a ta.
Pana saptamana viitoare, iti multumesc si te salut. Andy
Numaram incontinuu, unu, doi, trei, patru...zilele saptamanii - caci despre ele vorbim. Vin si pleaca, una dupa alta, unele mai diferite, altele aproape ca seamana intre ele......le traim cu bune cu rele si undeva pierdute in vasta lume a literelor de pe wewewe-uri le numaram si le disecam. Ne aflam in Saptamana cu numarul 2 de "articole cu Frecventa Medie". De la bun inceput reamintesc celor care inca nu stiu cum sacategoriseasca acest "produs" ca nu e nevoie. Ideea o dau eu, parerea o dai tu. Si inca o data, pentru cei ce au deschis mai tarziu aparatele TV...salut si bine ai venit in FM.
Eu sunt Andy.
Saptamana pe care tocmai o incheiem "(deci) -ca sa dechidem o alta" ca sa citez la intamplare, a debutat cu un moment fericit. Asa ca din capul locului ii spunem felicitari lui Marius.Stie el de ce. (tot in paranteza, imi place treaba asta pe care o mai vad pe esemes-urile de pe tv:sunt neshte tipi care vorbesc intre ei.Habar n-ai ce din cauza ca toata conversatia lor e asa: -"salut mersi ptr. aia" / si celalalt raspunde -"cu placere da' cu treaba ailalta cum ramane?") ........ "BETON frate"!!! Lasandu-i pe baietii aflati in treaba la locul lor, imi dau cu parerea despre alte trebi importante care au "miscat" viatza burgului (si asta-mi place cu "viatza burgului"). In concluzie am fost la concert SISTEM. Buna formatie, fain club, proasta reactia publicului dar deh ...suntem in Sibiu unde cel mai impresionant moment al intregii seri pot spune ca a fost MC-ul, mai pe romaneste eMsI-ul. Care eMsI baga din culisele - ce stiti si am sa va spun si eu - , dar ca sa par interesant urmatoarele:(doua puncte) "...Care spunea ca in Sibiu lumea stie sa se distreze avea dreptate" , sau "Sibiu, tu stii cel mai bine sa te distrezi", sau " Atmosfera cea mai tare e in Sibiu"...........mdeah. Dupa treaba asta...a inceput in sfarsit concertul, moment in care cred eu pana si microfonul eMsI-ului a rasuflat usurat. Si vine miercuri, o zi tare speciala. De ce atat de speciala. Pai miercuri m-am aflat in compania delicioasa a unor......oameni care traiesc in Romania, pe care ii vezi pe strada, trec pe langa tine, care arata ca tine sau ca mine, dar asta nu inseamna ca sunt neaparata normali. Bineanteles in sensul bun. Sa ma explic. Oamenii astia cu care (nu-i la radio deci nu e cacofonie da?) De la capat, oamenii astia traiesc intr-un univers al lor , paralel de al nostru.cred eu al tuturor. Sau poate ca m-am uitat eu la prea multe filme americane si incep sa-mi fac in consecinta ganduri asupra viitorului sumbru pe care il imbratisez in fiecare zi. Deci (fara deci), aceste personaje gandesc incet.....sau.......gandesc? Ii intereseaza ceva?.....orice?...eu mi-am dat cu parerea ca....nu. Bine intuit, urmeaza explicatia : pai luand un exemplu la intamplare, daca vei intreba vreodata pe cineva "Ce mai faci?" si iti va raspunde "cum adica?" sau daca vei observa uimirea de pe fata lui/ei la vederea unui fier de calcat mc/de voiaj insotita de expresia "oaaaa pai cum se fac si dintr-astea?" atunci nu e de bine. Si starea lor se reflecta in tot ceea ce fac. In primul rand au fetele alungite, inspre plictisite, nu stiu care e cauza dar eu asa le-am vazut. N-au nici un interes asupra nici unui lucru si nu de putine ori sunt persoane fara spirit de initiativa. Combinatia fatala pentru acest tip de persoane este sa dea sansa peste ele si sa strambe din nas in semn de ingretosare.Daca nu ti-ai dat seama pana acum, vorbim despre trairi, ganduri, emotii, stiluri de persoane. Fara a le critica sau lauda, le facem un portret din afara aici, si asteptam cu drag opinii pro contra sau marturii ale intalnirilor cu aceste persoane de la tine.
Caz 1: personajul este linistit, plictisit, si gaseste in hobyy-ul sau o sursa de placere si/sau inspiratie. E genul tipului care, desi n-ai zice la prima vedere poate sa nu scoata o vorba din gura timp de ........3...6 ore. Acest tip de personaj tace, neimpartasindu-ti din activitatile sau preocuparile sale. El face ce-i dai. Si cu mult drag. Dar ...tace. noi ii uram sa fie sanatos.
Caz 2: personajul este linistit, plictisit,insa de data aceasta linia trasaturilor se schimba putin, personajul este mai comunicativ, isi da cu parerea despre subiecte care nu-l intereseaza neaparat, poate sustine o conversatie, duce o idee pana la capat, o si argumenteaza, dar din pacate are i o slabiciune mare. Este din cale-afara de fitzoasa. Nu stiu ce inseamna pentru tine din cale-afara, dar in cazul meu pot sa zic ca daca ai fost exagerat de rasfatat de mic si dupa ce ai crescut mare situatia nu s-a schimbat prea mult, iti va dauna la batranete....asta in cazul in care nu vei ramane la fel de rasfatat si la 90 de ani. Traiasca! Ce inseamna exagerat de rasfatat? Feliile de.......... cascaval sa zicem, trebuie sa aiba o anumita dimensiune altfel pica testul, la fel se intampla si cu bauturile. Textura lichidului trebuie sa fie perfecta, in caz contrar nu-ti recomand sa lucrezi intr-un restaurant si sa-l ai pe respectiv client....Ma intreb cat de greu este pentru
acest tip de personaj sa-si cumpere ceva. Si in acest caz ii uram bafta multa in viata, ca va avea nevoie.
Caz 3: personajul nu este linistit, nu este plictisit, are un bagaj mare de cuvinte ce trebuie rostit / minut si gaseste in fiecare din bucuriile sau tristetile mici ale vietii o intreaga telenovela. Vorbesc aici de puterea unei scame de a-ti strica o zi intreaga, de soferul din fata care iti intinde in primele 3 secunde nervii la maxim si asa mai departe. Acest ultim caz il invidiez............sincer, ce n-as da ca singurele mele probleme sa fie daca ma trezesc la 9 sau la 12 astazi....de restul se ocupa...........altii. Acestui ultim caz ii uram cu tot dragul o viata cat mai linistita, lipsita de evenimente mari ca - vorba aia - daca cu astea mici nu te poti
descurca ce te faci cand cazi in adevarata viata.
Toate aceste 3 tipuri de personaje, ma duc cu gandul la o singura concluzie: ca oricat te-ai stradui sa critici pe cineva, sau sa lauzi pe altcineva, tot timpul se va gasi cineva...(ma repet?) sa-ti spuna ca de fapt nu e chiar asa. Mi se tot spune ca "nu poti sa fi asa direct" asa ca imi asum tot ce am scris mai sus, ma declar bucuros ca sunt capabil sa privesc, sa ascult, sa inteleg si sa spun firesc de omenesc ce bine ca nu sunt asa.
Acum unii vor profita de aceste ultime cuvinte pentru a rasuci situatia in favoarea lor si ar spune pe un ton rautacios : "ce noroc ca tu le stii pe toate si ca esti perfect" si am sa le transmit un gand : ce noroc ca exista oameni care intotdeauna vor lua apararea altor oameni, chiar daca o fac petru ca cred ca li se poate intapla si lor. Dar........vorba aceea, si eu sunt un caz pe tablita cuiva.........poate chiar a ta.
Pana saptamana viitoare, iti multumesc si te salut. Andy
joi, 22 martie 2012
Remember 2005-A
Mi-am adus aminte că mă mai prosteam eu cu scrisul a tot felul de idei încă de acum mulí ani. S[ fie vreo 7 cred. My God! At]ta a trecut? Enfin. Am găsit ceea ce făceam pe atunci și am făcut copy/paste :
Astăzi, primul articol :
"Fara a avea pretentia ca le stie pe toate autorul acestui quelqu'chose incearca sa iti comunice ceva. Sa vedem...esti pe "frecventa lui" ?
Salutare tuturor. Poate un salut banal, nu m-am gandit prea tare. N-am vrut sa gasesc in formula deinceput - ca de altfel si in cea de final o treaba mareata, cum vezi pe la televizor, sau auzi la radio. Nu, pentru ca aici incerc altceva. Fara ratinguri, fara reguli, fara teama ca cineva sa-ti atraga atentia ca ai ...>
gresit sau ca in multe cazuri "sa te indrume, sau sa-ti dea o idee". Aici suntem doar noi si incercam sa gandim. Uneori prea mult, alteori cu mari scapari, in acest loc incercam sa cream o intimitate. Sa comunicam unii cu ceilalti. Poate ca suntem multi, poate ca suntm putini, poate ca nici nu prea conteaza pentru tine ce scriu eu aici, dar asta-i farmecul internetului. Foarte multe litere aruncate me 'j de mii de pagini....unele cu sens, altele pur comerciale, altele care te atrag in diverse ipostaze gen ghicitul in palma, dar poate - zic - putine citite cu adevarat. De la bun inceput facem o regula. Ca sa stim si noi ce se intampla, pe sistemul "texte texte, dara sa stim si noi".
Eu sunt Andy. Nu-i nimic daca nu ma cunosti. Si daca da, eu nu ma supar. Prin natura meseriei mele, trebuie sa ma deschid la minte in fiecare zi. Intr-o mie si una de feluri distincte. Asa ca m-am gandit eu, sa te iau cu mine in acest journey. La propriu se va intampla in felul urmator: O rubrica saptamanala de opinii din cele mai diverse, cu tinta rareori definita. Un peisaj, o expresie, un sentiment sau de partea cealallta un banner nou, un taximetrist nervos, unul care nu a semnalizat, altul care s-a luat la bataie, vecina de la 4 care asculta manele la maxim, tti sunt subiecte pentru ceea ce va urma. Ii vedem zilnic, ii auzim, ii simtim, sunt langa noi asa ca personajele vor face obiectul vorbirii noastre. Apoi sunt sentimentele, pe care le traim zilnic, minut de minut (asta a sunat ca intr-un promo de stiri) care isi vor avea locul aici.
Va fi.....un fel de nici un fel. Neputand fi incadrat nicaieri, ne-am hoatart sa-i spunem...F.M. FM pentru ca daca totul iese bine o sa reprezinte semnul pentru o Famile Mare, FM pentru ca, fiind o data pe saptamana cu el vom pecetlui rezonantacelor 7 zile din calendar cu noi si nu in ultimul rand FM, deoarece in cel mai rau caz, initiativa mea poate fi catalogata drept Foarte Mediocra.
Aici e momentul sa multumesc de gazduire sibiuonline.com si sa te invit sa-mi scrii parerea ta sau comentariul tau oridecateori crezi ca ai avea ceva in + de zis, sau, - vorba aceea - ceva in minus.
Si astea fiind zise daca ai ajuns sa citesti pana aici (treaba asta tot de pe net m-a inspirat) ramane ca am facut cunostinta, ca in cel mai rau caz ti-am atras atentia si poate ca te-am facut sa astepti urmarea saptamana viitoare.
Iti multumesc frumos de timpul acordat si cu respect te salut.
Andy "
Astăzi, primul articol :
"Fara a avea pretentia ca le stie pe toate autorul acestui quelqu'chose incearca sa iti comunice ceva. Sa vedem...esti pe "frecventa lui" ?
Salutare tuturor. Poate un salut banal, nu m-am gandit prea tare. N-am vrut sa gasesc in formula deinceput - ca de altfel si in cea de final o treaba mareata, cum vezi pe la televizor, sau auzi la radio. Nu, pentru ca aici incerc altceva. Fara ratinguri, fara reguli, fara teama ca cineva sa-ti atraga atentia ca ai ...>
gresit sau ca in multe cazuri "sa te indrume, sau sa-ti dea o idee". Aici suntem doar noi si incercam sa gandim. Uneori prea mult, alteori cu mari scapari, in acest loc incercam sa cream o intimitate. Sa comunicam unii cu ceilalti. Poate ca suntem multi, poate ca suntm putini, poate ca nici nu prea conteaza pentru tine ce scriu eu aici, dar asta-i farmecul internetului. Foarte multe litere aruncate me 'j de mii de pagini....unele cu sens, altele pur comerciale, altele care te atrag in diverse ipostaze gen ghicitul in palma, dar poate - zic - putine citite cu adevarat. De la bun inceput facem o regula. Ca sa stim si noi ce se intampla, pe sistemul "texte texte, dara sa stim si noi".
Eu sunt Andy. Nu-i nimic daca nu ma cunosti. Si daca da, eu nu ma supar. Prin natura meseriei mele, trebuie sa ma deschid la minte in fiecare zi. Intr-o mie si una de feluri distincte. Asa ca m-am gandit eu, sa te iau cu mine in acest journey. La propriu se va intampla in felul urmator: O rubrica saptamanala de opinii din cele mai diverse, cu tinta rareori definita. Un peisaj, o expresie, un sentiment sau de partea cealallta un banner nou, un taximetrist nervos, unul care nu a semnalizat, altul care s-a luat la bataie, vecina de la 4 care asculta manele la maxim, tti sunt subiecte pentru ceea ce va urma. Ii vedem zilnic, ii auzim, ii simtim, sunt langa noi asa ca personajele vor face obiectul vorbirii noastre. Apoi sunt sentimentele, pe care le traim zilnic, minut de minut (asta a sunat ca intr-un promo de stiri) care isi vor avea locul aici.
Va fi.....un fel de nici un fel. Neputand fi incadrat nicaieri, ne-am hoatart sa-i spunem...F.M. FM pentru ca daca totul iese bine o sa reprezinte semnul pentru o Famile Mare, FM pentru ca, fiind o data pe saptamana cu el vom pecetlui rezonantacelor 7 zile din calendar cu noi si nu in ultimul rand FM, deoarece in cel mai rau caz, initiativa mea poate fi catalogata drept Foarte Mediocra.
Aici e momentul sa multumesc de gazduire sibiuonline.com si sa te invit sa-mi scrii parerea ta sau comentariul tau oridecateori crezi ca ai avea ceva in + de zis, sau, - vorba aceea - ceva in minus.
Si astea fiind zise daca ai ajuns sa citesti pana aici (treaba asta tot de pe net m-a inspirat) ramane ca am facut cunostinta, ca in cel mai rau caz ti-am atras atentia si poate ca te-am facut sa astepti urmarea saptamana viitoare.
Iti multumesc frumos de timpul acordat si cu respect te salut.
Andy "
vineri, 2 martie 2012
Teodor “Fane” Tulpan povesteşte cum este să fii călător în lume
Marţi, 6 martie, alpinistul Fane Tulpan, primul român ce a cucerit Everestul, vine în faţa pasionaţilor de călătorii să îşi povestească întâmplările din timpul celor 16 ani de expediţii pe cele mai înalte vârfuri ale lumii. El va povesti prin imagini şi trăiri cum orice vis poate deveni realitate, chiar dacă pentru a-l realiza eşti nevoit să treci de multe obstacole. Prin această întâlnire, Teodor Tulpan deschide o serie de evenimente destinate pasionaţilor de călătorii. În fiecare prima zi de marţi din lună, AIOS (Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu) va organiza întâlnirea „Călător în lume”, la TeaSpot Cafe, str. Tribunei nr. 33, începând cu ora 20:00. Întâlnirile au ca scop descoperirea de noi destinaţii de vacanţă şi culturi, la ele fiind aşteptaţi toţi pasionaţii de călătorii şi turism dar şi cei ce viseaza ca într-o zi să trăiască pe propria piele aventurile invitaţilor. Intrarea este liberă.
Teodor „Fane” Tulpan s-a născut în 1971 la Sibiu. A devenit voluntar al Salvamont Sibiu din 1993 iar prima expediţie a avut-o în 1996, la vârsta de 25 de ani, în munţii Pamir. A continuat cu expediţiile în Caucaz (1997, 1998), Tien Shan (1999), Anzi (2003), Everest (2003), K2 (2004), Chopicalqui (2005), Kilimanjaro (2007, 2009), Mont Blanc (2007), Chopta (2008), Star Mountain (2008) iar în 2011 a urcat pe Alaska, după o operaţie la coloană şi o recuperare de lungă durată. Deţine recordul mondial la lansare cu parapanta, la altitudine. El a condus prima expediţie strict sibiană în Caucaz, în 2009.
Teodor Tulpan a fost ales în 2010, dintre peste 200 de personalităţi din toate timpurile, unul dintre cei 10 Mari Sibieni, în urma numărării celor 27.000 de voturi acordate de către sibieni.
marți, 21 februarie 2012
vechi dar bun
tot cataloghez anumite lucruri de care la un anumit dat am avut mai multă nevoie și acum nu mai prea sunt. Poanta cu old school, era folosită poate și din această cauzî prea des. Că mă tot întâlnesc cu subiectul, îl iau ca exemplu bun acum: medicamentele
Păi mai demult, dacă aveai gaze, kuai un carbovif. Ei bine, la un moment dat nu s-a mai găsit. La fel, vitamina C fiole. Nu s-a mai găsit și așa mai departe. În schimb și în tot felul de alte domenii, aveam parte de tot felul de „noutăți”. Pe stilul „-AAaa, nu-i de ăla dome'da'ăsta-i mai bun” și oamenii, neștiind sau fiin și dezinteresați credeau, ca să înjure mai târziu că „- Ce țeapă am luat.”
Pentru cei ce nu s-au întâlnit nici în ziu de azi, dar cărora li se va putea oferi varianta, evitați următoarele așa zise branduri (larg cunoscute de către mulți alții) : plima în loc de... sau tot aici pumn. Enfin, nu asta vroiam să zic, ci faptul că anumite chestii care dădeau randament mai demult și cu care ne-am obișnuit la un moment dat au dispărut. Bine că au mai revenit, iar speranța mea este ca să revină tot mai multe, că dacă nu, pot să îmi imaginez că gheața nu se va mai topi cu sare mare, că nu se va mai găsi, la fel aceeași sare mare nu se va mai folosi la moare de varză că „- Ce-i aia moare de varză?”. Sper să nu. Că speranța moare ultima. Și da, sacul de nailon, ca și capacul de plastic de la closet, alunecă pe derdelușul de zăpadă super bine ;)
Păi mai demult, dacă aveai gaze, kuai un carbovif. Ei bine, la un moment dat nu s-a mai găsit. La fel, vitamina C fiole. Nu s-a mai găsit și așa mai departe. În schimb și în tot felul de alte domenii, aveam parte de tot felul de „noutăți”. Pe stilul „-AAaa, nu-i de ăla dome'da'ăsta-i mai bun” și oamenii, neștiind sau fiin și dezinteresați credeau, ca să înjure mai târziu că „- Ce țeapă am luat.”
Pentru cei ce nu s-au întâlnit nici în ziu de azi, dar cărora li se va putea oferi varianta, evitați următoarele așa zise branduri (larg cunoscute de către mulți alții) : plima în loc de... sau tot aici pumn. Enfin, nu asta vroiam să zic, ci faptul că anumite chestii care dădeau randament mai demult și cu care ne-am obișnuit la un moment dat au dispărut. Bine că au mai revenit, iar speranța mea este ca să revină tot mai multe, că dacă nu, pot să îmi imaginez că gheața nu se va mai topi cu sare mare, că nu se va mai găsi, la fel aceeași sare mare nu se va mai folosi la moare de varză că „- Ce-i aia moare de varză?”. Sper să nu. Că speranța moare ultima. Și da, sacul de nailon, ca și capacul de plastic de la closet, alunecă pe derdelușul de zăpadă super bine ;)
miercuri, 15 februarie 2012
Uman sau inuman
Tot folosesc în ultima perioadă acest termen - uman - observ tot mai des. Este uman să..., îmi vine să exclam de fiecare dată când aud povești care se termină cu întrebarea aia tare deranjantă „Ce are dacă?” Mai clar, încerc să îmi explic că umanitatea din noi, începe să capete valențe noi - asta ca să fiu drăguț și să nu cataloghez în cu totul alt fel personajele care nu dau nici măcar 2 bani pe anumite subiecte. Adică, e uman să faci ceva, atunci când ninge (că se tot vorbește de acest subiect) nu să stai, cum la fel de uman este să îți pese de anumite situații create. Dacă tot ce poți scoate pe gură este acel „Da'ce-are?” atunci eu zic pas. Diferite situații, învățături, ori experianțe din viață te fac să nu poți fi atât de indiferent. Pe de altă parte, acest bagaj este foaaaaarrrrrte diferit de la caz la caz, așa că nu mă mai mir de nimic. E tot cod portocaliu, sau galbe, sau mov, sau...whatever. De vorbit, tot așa se vorbește fără pauze de respirație. dar de întâmplat, nu se chiar întâmplă ceva mai de bine. Pentru că, câte capete, atâtea păreri...O.L., dar de făcut...cam pas observ la majoritatea celor care, după cum spuneam, de cuvinte aruncate pe gură nu duc lipsă. Și la acel moment dat (imaginat de mine, evident) din viață, ghici cine vor fi cei care se vor întreba de ce e așa?! Tot ei. Acești ei, pe care nu îi pot arăta cu degetul, deoarece ei sunt peste tot. Și mai sus, dar și mai jos, sunt cunoscuți și de-ai tăi, dar și de-ai mei, sunt ăia. Ăia care de vorbit vorbesc, de dat cu părerea își dau, dar o părere formată de-a lungul anilor trecuți, ori a experienței lor nu prea au. Au doar impresia că ei au pus coada și la prună. De aceea îmi permit să folosesc pluralul diferit în acest caz, care li se potrivește la perfecție. Aceștia ESTE cei care NU PRICEPE sau nu vor să vadă că ei ESTE diferiți, în sensul cel mai rău posibil. Enfin. Le urez baftă în toată viața lor, dar la ăștia mai tineri, tot sper că mai pot să se schimbe la un moment dat. Că de mult timp tot aud aia cu speranța moare ultima.
miercuri, 11 ianuarie 2012
Nimic
" Cum? " Îmi imaginam întrebaarea a cărui răspuns este Da ! Fix aşa. Nimic. Toate discuţiile în care nimeni nu îţi poate furniza un răspuns măcar aproape sigur, inceretitudinea care planează în absolut orice domeniu, toate încep deja să îşi spună cuvântul.
Dacă m-ai întreba acum (acest aum este catalogat ca şi situaţie de fapt, prezent) ce vreau să fac...nu aş putea la rândul meu să îţi spun. Nici măcar ce mi-aş dori din punct de vedere foarte real. Îmi rămâne aia cu sănătatea... însă mai mult...pas. Ce va fi mâine, chiar nu mai ştiu. Dacă voi sta pe acest scaun în acest studio de care nimeni observ că nu mai are nevoie...nu ştiu. Acest nu ştiu tinde să fie noua constantă care, înet, încet, dar sigur macină, fără a ne da seama la rândul nostru ce. Mintea...corpul...răbdarea...nervi...whatever. Cert este că macină. După cum vorbeam şi cu vedeta, incertitudinea este noua siguranţă. Aia de te face să nu mai ai nici o direcţie şi să speri că poate că...
Întrebara mea este simplă însă. Să sper că poate că ...ce? De fapt, care mai sunt speranţele? În afară de alea cu sănătatea..bla bla. Ce mai e cât de cât sigur? Că ne vom trezi şi mâine. Ne vom trezi ca să ce? Enfin.
I love somebody. Atât. Asta e certitudinea mea. De restul fac...fuck...fac sau fuck. Fuck'em all !
Dacă m-ai întreba acum (acest aum este catalogat ca şi situaţie de fapt, prezent) ce vreau să fac...nu aş putea la rândul meu să îţi spun. Nici măcar ce mi-aş dori din punct de vedere foarte real. Îmi rămâne aia cu sănătatea... însă mai mult...pas. Ce va fi mâine, chiar nu mai ştiu. Dacă voi sta pe acest scaun în acest studio de care nimeni observ că nu mai are nevoie...nu ştiu. Acest nu ştiu tinde să fie noua constantă care, înet, încet, dar sigur macină, fără a ne da seama la rândul nostru ce. Mintea...corpul...răbdarea...nervi...whatever. Cert este că macină. După cum vorbeam şi cu vedeta, incertitudinea este noua siguranţă. Aia de te face să nu mai ai nici o direcţie şi să speri că poate că...
Întrebara mea este simplă însă. Să sper că poate că ...ce? De fapt, care mai sunt speranţele? În afară de alea cu sănătatea..bla bla. Ce mai e cât de cât sigur? Că ne vom trezi şi mâine. Ne vom trezi ca să ce? Enfin.
I love somebody. Atât. Asta e certitudinea mea. De restul fac...fuck...fac sau fuck. Fuck'em all !
marți, 3 ianuarie 2012
. . .
Fără titlu. M-am tot gândit ce ar putea surprinde ceea ce vreau să las aici scris, dar nu am reușit să găsesc acele cuvinte care să surprindă esența a ceea ce va urma. De fapt, această stare, poate veni și din faptul că nu prea știu ce vreau să las scris, mai eXact. Basicly, m-am trezit cu laptop-ul în față și mi-am amintit de alteuri. Fără nici o legătură cu nimic, fără a mă gândi la ceva anume. În minutele astea ce trec, este atât de multă liniște, încât deja mi-a devenit cumva neconfortabilă. Da, da, mai demult o apreciam, însă acum, de ceva vrfeme, parcă e cam apăsătoare. Soarele strălucește, în vecini se bat cuie, ridic privirea și văd că-s 9 grade afară, îmi aduc aminte că suntem totuși în 3 ianuarie și că am ajuns și în 2012. My God. În 2012. Păi, nici nu prea știam cum arată combinația asta luată ca reper în ani când eram mai mic așa. Țin minte că la fel stăteam pe la ora asta uitându-mă în curte și visând cu ochii deschiși când mi-a venit în mainte anul 2000. Bie, pe atunci eram kicsi kicsi rău de tot. De la vârsta aia de doar câțiva ani, anul 2000 mi se părea așaaaa de departe. Ei, uite că am trecut cu 12 ani peste și...nimic. Basicly. Ceea ce mă bucură, că nu au fost atâea schimări aiurea. Ceea ce a fost bine, a rămas kind of, la fel de bine, ceea ce trebuia pe atunci să fac, m-a adus acum să trebuiască să fac în continuare ș.a.m.d. E bine...e soare, poate prea cald într-adevăr (dacă ne luăm după vremea pe care o știam noi) dar e bine. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Altele sunt și vr fi lucrurile importante de făct/rezolvat în viitorul foarte apropiat (că tot rimează). Mdeah... E liniște și ora 3. P.M.
Din alt punct de vedere aceste litere lăsate aici ar putea fi interpretate astfel :
„- Dar ce -ai vrut de fapt să zici?
- Nimic, concret, nu știu...
- Păi atunci de ce-ai scris?
- Nici asta nu știu exact...
- Bine că m-ai ținut aici să-mi pierd vremea degeaba. Grrrr.”
Din alt punct de vedere aceste litere lăsate aici ar putea fi interpretate astfel :
„- Dar ce -ai vrut de fapt să zici?
- Nimic, concret, nu știu...
- Păi atunci de ce-ai scris?
- Nici asta nu știu exact...
- Bine că m-ai ținut aici să-mi pierd vremea degeaba. Grrrr.”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
