In sist

-Ce faci mă?
-Insist.
-Ce?
Această realitate o trăiesc tot mai des. Întrebarea nu își are sensul, ca și multe alte chestii pe care n-am să stau acum să le mai scriu. Revin. Ce, pe post de întrebare, se poate traduce prin sunt interesat de mai multe detalii legate de..., ori sunt chiar curios de lucrul la care făceai referire.
Să dau un exemplu clasic
-Am fost la piață dar am uitat să iau ceva.
-Ce?

ÎN AXEST CAZ, ÎNTREBAREA ARE SENS !

-Cred că-mi este puțin foame, dar nu sunt sigur că am timp să mănânc.
-Ce?

NU ARE SENS !

Exemplu alternativ

-Te sun după ce ieși.
-Ce?
(Sepoate interpreta că, aflat într-o conversație telefonică, interlocutorul nu a înțeles ce i s-a spus)

Dar, realitatea nu mai are nici o legătură cu logica, lucrurile bune care ne-au fost transmise în copilărie, anumite reguli largi, care te lăsau pe tine să decizi dacă ai ales varianta corectă sau nu, astfel ca data viitoare să știi eXact cum trebuie să procedezi.
Neah.
Totul este pe dos acum. Ele îi cer pe ei, cei care gândesc nu fac bine, cei care au ceva de zis, mai bine tac și uite-așa...vom îmbătrâni fără să găsim răspuns la eterna (încă) întrebare:
Ce?

Interes

Am fost pus astăzi în situaţia de a-mi da cu părerea, ceea ce nu ştiu dacă îmi va folosi sau dimpotrivă îmi va dăuna grav "sănătăţii"(fie ea şi mentală)pe viitor. Pentru că mă mai aflu în situaţii când mi se spune în mod repetat că ceea ce gândesc nu e neapărat de bine. Însă în discursul meu am vorbit despre interes şi respect, sau mai bine spus despre lipsa acestora într-o lume în care nimic nu îşi mai găseşte timp sau nu mai are ergia de a dovedi că merită măcar una din acestea. Fiindcă e vineri şi soarele stă să apună, profit de un exemplu care prin impactul versurilor mi-a demonstrat că în acest fel privesc şi eu respectul ori interesul pentru un subiect (oricât de mic ar fi acesta). Respectul pentru ceva sau cineva se câştigă - sunt de acord - însă mai e nevoie de puţin interes pentru a observa pe acel ceva sau cineva. În toată frumuseţea sa. Ia ceva timp, week-end-ul e aproape. Poate încă odată, cititul printre rânduri prinde bine. Se potriveşte oricărei situaţii şi se recomandă a se asculta cu ochii închişi. Dacă nu de prima dată, poate la a doua ascultare se desluşeşte mesajul (şi nu cel ad-literam).