Timpul...nu-l poţi schimba

Ascultam melodia cu refrenul cuprins în titlu, de la Capuccino şi pot să trag concluzia căcam aşa e. Realităţile ultimelor zile ne-au demonstrat-o. Ca şi popor majoritar suntem foarte low, dacă după atâţia ani am ajus din nou în situaţia de a alege "răul" mai mic. Dar şi politica s-a mai schimbat. Oamenii politici au învăţat să mai vorbească, nu neapărat în folosul nostru, ci au învăţat ce să zică să sune bine şi în acelaşi timp credibil. La TV nimic nou, mie-mi foarte place când vorbesc toţi deodată. Ăsta e un defect al omului politic, testat chiar pe plan personal. Şi a-pr-pos de personal, că uşor uşor tot mai adânc coborţi în subiectul ăsta, e mai linişte. Pe zi ce trece mă liniştesc mai tare. E bine...afară e soare. Mulţumesc celor ce au avut răbdare (ca să rimeze...pam pam) şi cum aflu mai multe cum mai scriu aici. Mulţumesc frumos încă odată Filip. Mr.Standavid s-a interesat de sănătatea mea. Ceea ce m-a lăsat cu gura căscată recunosc. Analizele viitoare vor face într-un final lumină...sper. Ca să ştiu care mi-e locul. Până atunci...just a point of view: LIVE your life !!! Mulţumesc

P.S. Din cauza problemelor agravate lipsesc săptămâna viitoare. Claudia, sorry încă o dată ptr gală. Sunt convins că prezentatorul sau prezentatoarea, se va descurca.

Oldies

Cum gândurile m-au purtat săptămâna trecută înspre prietenie, şi Strumfz a comantat exprimându-şi punctul ei de vedere, săptămâna pe care o închei în duminica asta aş putea să îmi permit m-a bucurat pe domaniul amintit. Bunul Filip de la capitală m-a sunat să se mai intereseze de starea mea. Bucuria a fost atât de copleşitoare încât, dacă îmi permit, trag concluzia că atunci când îţi pasă, iei legătura cu cel de care îţi pasă.
Dar despre friendship am disecat subiectul, concluziile realitîţii le va trage timpul. Mulţumesc. Ziceam că săptămâna asta de-o încheiem pot să ma afund în relaţiile interumane şi să mă bucur încă odată că mai am pe lângă mine exemple verz old cât şi old-school. Într-o altă dscuţie despre cum se poartă unii cu pretenţii de la ceilalţi, am tras concluzia că acei vechi 7 ani de-acasă au o mare importanţe asupra a tot ceea ce eşti în definitiv. Dacă îi ai, eşti cineva, indferent de câte lovele îţi e plin buzunarul. Dacă nu îi ai, se vede. Am fost la rându-mi crescut de oameni interesaţi de viaţă, care au încercat prin tot ce au făcut să îmi transmită acele cunoştinţe, obligaţi, dar şi temeri. Am avut de la cine învăţa şi încă am norocul să îi mai am lângă mine să mă mai povăţuiască pe ici pe colo - prin zonele esenţiale. Dar şi ei, ajunşi la o venerabilă vârstă observă că defapt realitatea de afară este mult mai urâtă şi asta poate şi din cauză că în ăştia 20 de ani de la schimbarea de mentalităţi din 89, am tot bâjbâit. Şi sistemele s-au tot schimbat, certitudini nu prea mai avem, şi exemple de la care să învăţăm tot mai puţine. Nici nu pot să îmi închipui cum a trebuit să fii părinte în anii ăştia, cum darcă îmi aduc aminte doar de tinereţea mea adolescentină mă apucă groaza. Darămite părinte în toate aceste schimbări. Ei, ce ar fi putut transmite cei care au nimerit cum era mai rău. Dacă era de continuat în stilul binecunoscut, sau cel nou venit pe 22 dec?! Alegerea făcută atunci influenţează oameni care astăzi au ajuns la 20 de ani. Şi care trebuie să se descurce acum. În felul lor. Dacă au moştenit ceva din învăţăturile transmise, dacă au mai apucat cei 7 ani, sunt întrebări la care nu am răspuns şi nici nu-l caut. Dar mă mai întâlnesc cu poersonaje atotştiutoare, care fac doar aşa cum vor ele considerând că numai aşa e bine, care nu înţeleg de ce unii tot insistă cu 7 ani ăştia că ei s-au descurcat bine şi fără "şi ui unde au ajuns"...ştii tipul de caracter. Păcat că nu se mai întâmplă anumite "normalităţi", de unde vine păcatul că multă lume e atotştiutoare, potentă în orice domeiu şi evident fără puterea de apreciere. Păcat şi în acest caz.

Postare nouă, idei vechi

Mi-a venit să mă bag iar unde nu-mi fierbe oala şi să îmi dau cu părerea din plan personal despre friendship. Shipul ăla - nava aia care duce toţi oamenii care sunt legaţi către cam aceleaşi lucruri. La ce săptămână nebună nebună am avut, într-o lume nebună nebună, cu treziri de luni până duminică inclusivla 07 şi adprmit greoi înspre 12, mi-am făcut o autoreflexie şi le dau dreptate alor mei. Ei îmi dădeau sfaturi cân habar n-aveam ce ănseamnă aia viaţă că prieteniile contează şi de fapt sunt cele mai trainice relaţii pe lumea asta. Ziceau ei că oamenii care se simt legaţi unul de celălalt rămân aşa, indiferent că la un moment dat se leagă între ei o poveste de dragoste, sau se auto-ajută reciproc în diferite domenii. Oamenii care se simt legaţi, rămân legaţi forever. E drept că în chstiunea asta cu "simt că suntem pe aceeaşi undă" - fie-mi iertat am greşit la anii mei, dar am fost şi înşelat de o mie de ori. Până în momentul când n-am mai înghiţit, şi paharul mi s-a umplut. Aşa că am început să mai şi aştept din partea ailaltă câte ceva. Un semna ceva, măcar un semn care s-a lăsat aşteptat. Concluzia mea?! Atât am contat şi păcat de osteneală. De regretat regret, dar peste anumite lucruri parcă nu mai trec. Am reascultat o melodie din tinreţe care defineşte nava asta - friend ship-ul ăsta şi poate de aia, după cu ar zice mulţi am căzut ăn butoiul ăsta de melancolie. Dar ascultând-o şi acum cred că defineşte ceea ce cu greu poţi să explici. Întrebarea este pusă, răspunsurile ţi le dai funcţie de cine crezi că eşti pe dinauntru. dcaă n-ai făcut o retrospectivă interioară personală de mai mult timp, poate a venit momentul. Nu-s eu un guru, dar dacă crezi că poţi mai mult, întoarce-te un pic spre interior şi re-analizează-te. Dacă crezi că e cazul. Scuzaţi îndrăzneala...