E vineri... am obosit.

Nu ti se pare ca e 90% agitaţie şi poate doar 10% transpiraţie? La mine aşa a decurs toată săptămâna şi sincer...am obosit. Ne-făcând efectiv ceva pentru cei care au tot sunat, m-au tot stressat şi evident pace nu mi-au dat. Dar m-au obosit. A fost o săptămână pe care aş putea să o contabilizez în mod normal cu "grea". Ei, afara e criză şi văd că şi oamenii sunt aşa. În concluzie, la treburile care şi-au găsit cu greu un oarecare balans s-au adăugat alte cerinţe. Fără sens până la urmă. Dacă erau 10 însărcinări pe oră mai demult, acum la cele 10 s-au mai adăugat încă 27. Fără sens. Ceea ce am făcut săptămâna încheiată sunt : convorbiri veşnice la telefonul care MUSAI sună la cel mult 5 minute, păreri sau convingeri cu argumente pro sau contra că e mai bine ŞI aşa, şi cam atât. Crezi că toate astea au contat măcar? Nu. Şi nu-ul ăsta se trage tot din seva "crizaţilor" care după ce că sunt crizaţi şi cer cer cer cer de nu se mai opresc, la final îţi dai seama că nici măcar nu eşti băgat in seamă. D'apoi să mai primeşti şi un răspuns cert. Bine, rău, să ştii pe unde stai cu proiectul. NŢ. Dacă m-ai întreba la ora asta, vineri, final şi de februarie dar de săptămână nebună, ţi-aş da definiţia crizei financiare în 2 cuvinte. Low level. Most of them are very,very low...level.

Ninge (diNNou), peste mine ninge....

Revin la refrenul vechi de ani de zile care ne insenina mai ales diminetile, ca ...uite, afara zice Busu la tv "vreme urata, rece" dar imbucuratoare. Iara nu se mai da dusa, dar isi cerne din nou fulgii peste noi la Sibiu.
Asadar motiv de bucurie in continuare pentru copii, chiori, bunici si tot restul care stie sa aprecieze neaua cazuta in prag de Martie. Ca numa' maine nu-i martie, i...Duminica.
In concluzie, "Let it snow, let it snow, let it snoooow !!!"

Eşti crizat? - later post

eXact aşa, un post mai târziu, adică nu un post de radio ci o idee de mai târziu.
Păi cum să se schimbe ceva, când criza asta atât de mediatizată ne este trasă peste ochi, pe când mersul lucrurilor nu s-a schimbat?!!
Exemplul, evident înţeles printre rânduri, l-am găsit pe ODS (OraDeSibiu).

http://www.oradesibiu.ro/2009/02/17/medicii-cu-lefuri-mari-nu-au-vrut-sa-participe-la-protest/

Eşti crizat?

Ne aflăm în ape tulburi. Până aici nu ţi-am zis nimic nou, cu toate că aşa poate părea. Apele ăstea tulburi au mai trecut acum muuuulte zeci de ani, încă odată, ni se tot zice. Ei, acum, comparativ cu atunci, poate că s-au mai schimbat treburile. Atunci se vorbea de foamete, ceea ce cred că nu se va mai putea întâmpla now-days. Dar cine ştie?! Adevărul este că, cu cât am mai fost prins, tot mai des în discuţii despre criză şi efectele acesteia, am observat încă de la început impactul emoţional pe care această schimbare (ieşire din cotidian) are asupra fiecăruia. De fapt chiar şi prin talk-show-urile de la tv se induce starea. Se discută, se prognozează, se...influenţează masele de oameni. Şi aşa...încet încet, vezi pe la ştiri că s-au aruncat de la fereastră ori alte cele puse pe seama nesigutanţei oamenilor.PUNCT. Observi? Totul merge ca uns. Aşa cum a plănuit a log time ago să meargă. Dacă stai să analizezi, poşi face la rândul tău predicţii, te poţi da rotund sub impresia că ai gasit soluţia, ai pus sedila la Ţ. Totul şi în acest caz se desfăşoară conform unui scenariu bine stabilit, foarte ascuns de privirea curioşilor, dar care – inevitabil – influenţează comportamente. E ca atunci când mergi la lucru 10 ore pe zi şi prestezi o muncă repetitivă. Îţi dai seama că odată ce ai apucat-o pe panta asta, e un pic mai greu să fii observat, să poţi volua, să...creşti la minte, să....ceva. Munca de care vorbeam nu implică cine ştie ce studii, talente native sau alteuri. Este un job bun, bine remunerat, dar care îţi dă foarte puţine şanse de a excela, de a performa. Şi programul repetitiv va ajunge să te influenţeze chiar în viaţă la un moment dat. Dacă altă soluţie nu e - nu e. Dar dacă vrei mai mult, îţi pui ‘ăl de pe umeri la treabă şi începi să cauţi ori să fabrici soluţii. Asta, tot ca şi o prognoză, pentru că era vorba aia cu “după cum îţi aşterni, aşa dormi”. Ei, iată că începe să capete un tot mai actual şi real contur. Dacă de mic ai fost învăţat să îţi faci iarna car şi vara sanie, dacă ai observat că ceva nu e în regulă cu lumea de afară, înseamnă că nu îţi vei accepta soarta şi pe lângă că vei purta discuţii infinite despre criza de afară, vei începe să faci ceva. Ceva în plus, care să îţi dea siguranţa unei alternative. În orice domeniuîţi alegi. Vorbeam despre unii înainte, nu...nu sunt eu pus aici să te indrum, nu îmi pot permite aşa ceva, atâta timp cât nici la mine nu am găsit răspunsuri îndeajuns. Zic doar. Asta pot să fac. Zic ce am învăţat demult, lucruri în care am crezut şi care cu această nouă criză încep să facă sens pentru mine.
Umanitatea din noi - încă nepierdută - ar trebui să ne apropie mai mult, mai ales în vremuri mai puţin limpezi. Îmi aduc aminte de ’89, lumea era parcă mai unită, stăteam mai aproape unii de ceilalţi, altfel zis, strângeam rândurile. Acum, fiecare s-a descurcat cum a putut, a clădit, a performat. Dar a cam uitat de unde a plecat. Şi poate e bine să ne amintim din când în când de unde am pornit. Căci toţi am plecat din acelaşi ceva, eram la fel cândva. Atât am avut de zis. Mulţam de citeală.

avem o imagine

Clara! Asadar s-a votat, s-a incheiat, s-a observat.
La intrebarea Cat de tare te enerveaza lumea din jur a castigat raspunsul foarte tare. Asa cred si eu, acum ca s-a incheiat, pot sa imi dau cu parerea. Vad ca nu sunt singurul care crede asa. Multumesc de participare si ganduri usoare in continuare.

Foarte tare!!!

4 (44%)

Acceptabil...

3 (33%)

Cine-o baga in seama?!

1 (11%)

Deloc,chiar imi place!

1 (11%)

Nu m-am gandit...

0 (0%)

greu, tot mai greu

Am gasit melodia citata acum cateva post-uri ago. Aia cu "ninge ninge..." Tot mai greu gasesc muzici pe care le dadeam la radio, de acum sa zic...8 ani, ca sa nu mai zic de alea foarte vechi, pe care nici eu nu le mai tin minte. Gen 1996/7 Era youtubului sau a lui trilulilu nu include neaparat accesul la ceea ce a fost odata. De ex Riff cu 2 straini, ca sa iau un exemplu aiurea.
Oricum, revenind la ..."ninge ninge..."

Distreaza-te Online

real, prea real

Sondajul din dreapta e pe gata. La final opiniile celor ce au votat vor arata DACĂ şi dacă da, cât de tare ne enervează lumea din jur. De-abia aştept.

I'm lovin' angels instead

Stiu că există printre noi, le-am văzut intenşiile, le-am observat mişcările, am fost norocos să mi se permită a le cunoaşte intimitatea. Cred că există suflete care sunt în stare de atât de multe, vieţi de-a dreptul rezervate pentru a îndruma ori ajuta pe alţii. Minţi atât de deschise încât sunt catalogate drept "altfel". Însă greşeala care se face de multe ori este că acest "altfel" nu este privit cu ochi buni, poate şi din cauza tiparelor realităţii. În această realitate, a oamenilor majoritari, e bine doar să trăieşti. Să nu gândeşti. Realitatea este a celor mulţi, fiecare cu preocupările lor care, toate se inscriu în acelaşi tipar. We are born, we get married, have kids, and die. Un parcurs pentru fiecare, pentru toată lumea. Dacă vrei, ba mai mult, chiar cezi că ai arătat că şi poţi să te ridici din mulţime, tot nu eşti priceput. Pentru că eşti atât de rupt de preocupările de zi cu zi, atât de adăpostit de realul de afară, atât de...altfel. Şi acest altfel nu e bun. E un fel de nici un fel, dar care convine doar în măsura în care stai la locul tău, de altfel bine plasat - să nu încurci. De căte ori îţi vine să.....şi uiţi că nu mai eşti ce-ai fost, reacşiile îţi sunt imediat acuzate, căci într-o lume normală, oamenii au nevoie de certitudini şi alte păreri care să le confirme aceste certitudini. Fiecare are propria agendă, acum fac ceva, dar pe viitor altceva. Firi puternice, inteligenţe sclipitoare nu vor avea decât de câştigat în viaţă. În lumea asta. Lumea lor cu preocupările lor şi dreptăţile lor. Demult tare, ascultam şi ma regăseam în ceea ce cânta Robbie. Mi-am readus aminte.


robbie williams-angels
Asculta mai multe audio Muzica »

...asa de tare!

asa de tare, asa de tare....

Zâmbete largi (Articol 7 Seri-13 Feb)

Zâmbete largi.
De data asta n-am să mai aberez ca deobicei, ba dimpotrivă, mă voi axa pe unul dintre subiectele foarte prinse în real sau cotidian. Zâmbetele lergi. Le vezi zi de zi, le împărtăşeşti cu cei mai apropiaţi mai des, ele există ca parte integrantă a vieţii fiecăruia dintre noi. Sunt acele momente care îţi dau liniştea sufletească, uneori sentimentul că ai făcut bine, etc. Odată cu criza însă, colegii de birou nu mai sunt atât de drăguţi cum erau odată, şoferii sunt şi ei agitaţi, familia îţi împărtăşeşte probleme tot mai des – parcă – apărute din cauza lipsei banilor. Zâmbetele şi mai ales sentimentul provocat de acestea, folosite mai demult cu drag, dispar încet încet dar sigur din cotidian. Prostia mea este, poate că le bag în seamă (aceste lucruri), în loc să mă chinui să fac în aşa fel încât lumea să fie mai fericită să mă întâlnească. Ei bine, poate că există un sâmbure de adevăr în această simplă concluzie, însă îmi place uneori să fac şi eu lucruri care mă bucură. Să zâmbesc mai mult, măcar în sinea mea. Îmi place aşadar să mă concentrez pe acele lucruri care îmi fac plăcere, care mă interesează în plan personal de această dată. Să nu mă gândesc că ceea ce fac e catalogat şi poate amendat, pur şi simplu să mă concentrez asupra unui lucru, să îi simt aroma, să îl disec şi să trag concluziile, astfel încât rezultatul acţiunilor mele să mă fericească cât mai repede. Tare îmi place de acei oameni care din varii motive nu înţeleg diferenţa asta. Să îţi permiţi să faci ce vrei, atunci când vrei, iar rezultatul să îţi fie şi favorabil este o mare chestie. Marea majoritate, în care m-au inclus ai mei, tot de la ei am învăţat demult tare, se gândeşte şi la cei din imediata apropiere, la dorinţele lor, la visele lor şi îi ajută dacă li-s dragi, tocmai din acest motiv. Din drag. Acum însă, afară este criză, ori dacă nu suntem şi noi crizaţi, n+am făcut nimic. Trece fără să ne dăm seama. Ori cum românului îi place să fie în centru atenţiei, normal că este mai crizat ca deobicei, la servici e mai acru cu colegii, puţin îl interesează de ce cred alţii pentru că el (românul) este cel care îşi trăieşte viaţa aşa cum vrea, cu cine vrea şi când vrea. Să fie clar. Fără zâmbete deşarte. Acestea sunt folosite de altă categorie care procedează la fel ca cea mai sus amintită dar care nu crede că e aşa. Argumentul lor? Fiecare om este diferit.
Am plecat de la zâmbete şi iar am ajuns la oameni. Oameni, în acest moment al vieţii mele, prea deştepţi şi (sau) hotărâţi pentru mine.

Ceea ce e bine NU e egal cu ceea ce vrei...tot timpul

Imi amintesc de tine, imi amintesc de mine, imi amintesc de vremurile cand nu gandeam asa de mult, imi amintesc ca nu aveam atata tehnologie, imi amintesc ca deobicei era apreciat "ce-i in guşă şi-n căpuşă". Intre timp lumea s-a schimbat, de lucrat ne-am saturat, de galagie mi s-a cam luat. Si cu toate astea continui pe un drum ales, pentru ca ma pasioneaza sa vad cat mai pot duce. Ceea ce a fost a fost frumos, ceea ce va veni, este o bucurie sa descopar. Insa, daca stau sa ma uit la fiecare detaliu in profunzime, observ ca defapt imaginea generala este din ce in ce mai urata. Asa ca transmit lumii ceea ce demult am tot gandit despre ea. Cu schimbarile ei bruste, cu accentele de nervozitate, cu nelinistea pe care ti-o ofera si pentru toate lucrurile cu care m-a "bucurat" pana la vartsa asta urmatoarele.....evident frumos zise...cântate.



The Corrs - I never Loved You Anyway
Asculta mai multe audio Muzica »

Şi cu ocazia asta, am dat drumul unui mic sondaj de ceva timp, aici in dreapta. Eu mi-am exprimat deja opinia, sunt tare curios insa cine va castiga. N-am votat, personal, pentru ca parerea mi-o explic in cuvinte, nu vreau sa influentez rezultatul. Vreau sa vad doar care este parerea generala despre mâlul in care traim zi de zi. Cu bucuriile lui tot mai "pps-iste" ca tot stam mult la servici, cu umilintele ei legat de neputinta de a realiza ceea ce ai visat, e tî cî, e tî cî . Şi, DA, învăţ să scriu cu litere româneşti. Îmi ia mai mult, dar e un început. Vorba cântecului Compact - "un alt început".
P.S. Am "furat" de la ClauPentru că asezonez cu mesajul.

Ratarea ocaziilor...

E o vorba TOT de-a noastra, conform careia momentele nu ar trebui ratate. Caci momentele sau ocaziile, se vede si in spot(fotbal)se "razbuna", ori cel ptin nu se mai intorc. Booon. Dar daca afara e criza si toata lumea e crizata, dupa cum ni se tot repeta pe toate mediile, fie tv radio sau presa scrisa, ma intreb. Oare in acest moment e bine sau nu sa ne mai facem planuri de viitor? Ma intreb aici in scris pentru ca as vrea sa aud parerea altora, din cu totul alt punct de vedere, evidentiat de un alt tip de maturizare, pana in momentul in care vor apasa pe tasta "afiseaza comentariu". Deci, ca e criza, toti expertii - care teoretic au experienta necesara - ne spun cat se poate de neaoş sa stam cuminti, cel putin o perioada, sa nu investim, ce mai - sa NU investim, a dimpotriva sa strangem cat mai putem si sa strangem si cureaua. Toate din dorinta sincera si usor de inteles de a ne da un sfat pentru posibile vremuri grele. Booon. Da' cum era aia cu ratarea ocaziilor, sau a momentelor? Aici e intrebarea. Daca, doar daca, in apele tulburi de afara, in disperare de cauza, ori in cautare de solutii unii vand tot ce au la pret de nimica, doar sa-si acopere datoriile restante. Este posibil si asa ceva nu? Ca doar ceea ce se vede/aude sunt doar prognoze, adica previziuni. Ei bine, daca, bunaoara ti se iveste ocazia sa vezi anuntul in ziar. "Vand garsoniera la incredibilul pret de 5000 euro". Se poate intampla, nu? EI, i acel moment, evident - d.p.d.v. financiar - la fel ca la aceasta ora, adica slabut, te intrebi firesc:"Oare sa ma bag sau nu?" Bine, exista apoi toate alea cu stai sa vezi daca iti da cineva si daca iti da sa garantezi cu ceva blablabla HO. Important e acest sa ma bag sau nu? Adica decizia. Pot rata o ocazie, care conform vorbei nu se va mai intoarce? Sau, constient fiind ca si asa nu se poate stau linistit ca e mai bine asa. Si dupa ce aprofundezi de cateva (mii de) ori subiectul, ajungi la o concluzie. A mea esta evident de mijloc (simbol al imbatranirii). Nici asa, nici asa. Pacat ca la mijloc stau cei mai multi, catalogati ca si fricosi, neinspirati etc. Deci intreb, oare ce e mai bine pe timp de criza, pe langa un somn profund sau liniste-ntre ganduri? Sa "te bagi" sau "sa astepti"?

Ninge, ninge, peste mine ninge, sunt un fulg mic de zapada

K-pital cantau odata vibratii s odata cu primii fulgi refrenul era chiar titlul post-ului di aceasta dimineata. Cand m-am trezit cu bucurie sa surprind ca afara cernea usor. Precum faina. Foarte frumos. Linistitor. Parca si forfota s-a mai domolit, gandurile au impietrit...afara ninge. Si ne simtim pentru un moment....din nou copii. Dar fara Nicola parca nu intram in atmosfera. O zi minunata !


Nicola - Iarna(Milioane)
Asculta mai multe audio Muzica »

Sport

Despre sport nu pot sa zic ca ma pasioneaza, dar il practic de placere. In schimba tare ma bucura sa vad ca exista generatii mult mai pasionale si mai tinere care imbrtiseaza acest fenomen si devin cei mai cei pe domeniul lor. Prin multa implicare, rabdare si pasiune 100%. Daca u chiar mai mult. Ei insa, sportul observ ca este pe alocuri, mai mult un subiect de comentat decat de practicat. S-a intamplat ce s-a intamplat. Comentariile imediat au inceput sa curga. Fiecare isi dadea cu parerea, ori ca era de acuzat, ori de blamat, indiferent de subiect, ca e vorba de nesimtire, de huliganism, ca ai nostri ca brazii, pe cand ai lor....nu mai conta. Reactia in sine se cataloga. Si evident, ca i orice meci numaidecat s-au format tabere pro si contra. Observ ca SI in acest subiect s-au arat multi care sa isi dea cu parerea din punctul lor de vedere. Si nu am nimic cu ei, insa la fel SI cu aceasta ocazie m-as intreba unde e HO-ul. Ce dinauntrul nostru trebuie sa ne atentioneze cand ar trebui sa comentam si cand sa tacem. Ca la comentarii.....subiecte sa fie, ca de gasit se gasesc sa le si "schiţeze".(am gasit ţ-ul, yeeeee)A fost o paranteza. Revin, ceea ce am castigat demult, mi-e teama ca am descoperit la gust acum, in era foarte www-izata sau mai larg spus tehnologizata. Aici fiecare poate sa zica orice, oricat, oricum despre orice. Insa acel ceva din interior, care te face sa alegi daca si cum sa vorbesti/scrii despre un subiect anume nu mai exista. Pacat. Asa, incet incet ii pierdem pe cei a caror opinie a contat candva,ca avem oportunitatea acum de a ne-o exprima (pe-a noastra), incet incet devenim tot mai destepti in sinea noastra (aka cei cu nasul mult prea sus) si de restul concluziilor (umane) te las, chiar te rog pe tine sa completezi. Chiar si in eventualitatea in care nu te pricepi. Aici si acum fa-ma sa inteleg. De ce este asa de important?! Care-i faza?!

(L)a trecut.

tipar:"a mai trecut o zi de luni". OK., dupa ce am depasit si acet moment "rupt din tipare" la ce am ajuns? Pai...tot aici. Aham. Deci e bine, nu? Da!!! Au raspuns cei din spate, mai tineri. Ce e bine? Pai, imi zic ei, traim viata asa cum vrem (iar ne intoarcem la a vrea asta) si ne bucuram de ea cat mai suntem tineri. Booon, insa intrebarile, problemele de middle age (tot tipare) incep sa reiasa. Ce am facut azi sa ma bucure? sau Ce am realizat astazi? ori un pic mai greu.... Ce am schimbat astazi ca sa ma bucur de rezultat mai incolo?. Raspunsuri astept, ca eu n-am facut astazi mai nimic practic. Decat alte 1000 de ganduri care, evident nu-mi schimba situatia pe care n-am s-o cataloghez acum ca si-asa-i tarziu.

luni

satul de norii de afara, de inceputurile oricum lenese de saptamana, rup tiparele si ma exprim apropos de subiectul atat de - inca - prezent in mintile unora dintre noi. Dupa cum am primit ca link, fara a avea legatura cu obisnuinta de a folosi si eu expresia la radio "Buna seara tie si ascultatorilor nostri..." se referea desigur la mediatizata informatie cel putin de presa online"Toate mesajele SMS de pe telefoanele mobilesunt inregistrate ● Traficul de tip e-mail este la randul sau monitorizat La miezul noptii a intrat in vigoare legea pe
baza careia este monitorizat intregul trafic al telefoniei mobile, mesajele SMS si comunicatiile electronice. Aceste inregistrari sunt pastrate timp de sase luni."
Si ma gandeam, de cand am devenit atat de important ca persoana?! Vorbesc la modeul general. Convorbirile dintre Veta si Ion nu cred ca pot atrage interventii operative din partea autoritatilor competente din cauza cuvintelor aruncate la betie. (Dau un exemplu aiurea si exagerat, tocmai pentru a scoate in evidenta the obvious). Asadar cred ca mai mult e vorba despre impresii si in acest caz,ca de altfel si in cazul crizei. A inceput atacand segmentul psiho-social, asta dauneaza nervului si asa stressat ca traieste in Romania, continua in acelasi tipar si probabil nu va trece atat de repede cum se prognozeaza tot din acest motiv. Anul 2009 este hotarator economic, am inteles, psihologic insa, cred ca vor mai trece cativa pana sa ne dam seama de efectele simtite pe dinauntrul nostru. Si ...la un moment dat, sictiriti fiind si de acest subiect (criza) vom zice...tot din popor..."bucurosi le-o duce toate, de-o fi pace, de-i razboi". Ca-asa-i la noi. Ca sa rimeze. Pam - pam.

nu aduce anul ce aduce ora

iap, s-a lansat. DOar ce am iesit de pe site-ul ora de sibiu
Felicitari lor, celor ce au crezut ca pot face treaba asta. Rezultatul (primul din cele multe ce vor urma) se vede deja. S-a lansat la apa. Vant din pupa si mare usoara le doresc celor implicati in proiect. eXact media asezoneaza la urarile de La Muuuuuulti Ani !.

Serendipitate-un nou cuvânt în Româneşte?

Duminica seara, ma uitam printre randuri la un film la tv.(HBO Comedy - 22:00 "La 25 de ani ma sinucid") Intr-o oarecare parte a lui, tipul margand pe strada avea intrebari despre viata si in acel moment nu stia cum sa le trateze, explicandu-si-le pe propriile puteri. Cuvantul care a fost tradus exact cum a iesit insa pe gura lui a fost serendipity. Traducere pe subtitrare "SERENDIPITATEA". Am zis ok, mi-am amintit si eu de superbul film, dar chiar sa traduci serendipity pe subtitrare in romaneste SERENDIPITATEA mi s-a parut cam prea de tot. Surpriza insa a venit, precum vorba "curiozitatea a omorat pisica". Tastez dexonline si vad cu ochii mei. O C H E I !!! Asadar avem un nou cuvant in limba noastra, nu-i asa?! ca o comoara - . Dovada aici :
sau mai jos
http://dexonline.ro/search.php?cuv=serendipitate