Sarbatori...fericite?

Suntem in perioada cand au loc ultimele pregatiri pentru a avea Sarbatori fericite.Craciunul acela de vis, atmosfera de poveste, reintalnirea cu prietenii sunt cele mai importante lucruri acum. Permite-mi sa iti urez si eu la randu-mi un Craciun de vis si un An Nou mult mai fericit si plin de bucurii. Dar ...pentru ca de fiecare data exista cate un dar,(sinonim cu cadou de data asta) si Sarbatorile sunt tot mai putin simtite, mult mai putin traite cu adevarat. Se incadreaza in acelasi tipar fals al cotidianului. Odata cu apropierea anotimpului, rafturile magazinelor s-au umplut de decoratiuni, inca din Octombrie, la servici – afectati de “criza financiara” atat de trambitata se suspenda posturi, avem si proteste cu marirea taxei, ca tot se apropie Sarbatorile si drumuri la fel de inchise. Asadar, in plan personal, nu mai simti cu aceeasi bucurie apropierea Craciunului. Aceleasi decoratiuni kitchoase se vand, aceleasi icoane cu luminite, lumea in general isi vede de alte-uri, dar, sigur se bucura pentru ca asa i se zice si la televizor “sa ne bucuram”. Traim intr-o societate in care multi dintre noi parca nu mai utilizam ce avem pe umeri, decat sa nu ne ploua in gat. Aplecam tot mai des urechea la ceea ce ne spun unii sau altii, luam in considerare puncte de vedere, nu mai sustinem aproape nimic cu indarjire, pentru ca “trebuie sa asculti toate punctele de vedere” ni se tot spune. Bine ai venit in adevaratul anotimp gri. Imi aduc aminte de cei care la randullor, inca de acum vreo 10 ani, isi aminteau de Sarbatorile gri de dinainte de ’89. Le catalogau gri, ca si posomorate, triste, din cauza ca “asa era atunci”. Sigur faceau referire la regimul dictatorial, neincrederea oamenilor, nu se gasea nimic, nu prea erau bucurii de cumparat, daramite de ornat. Acum, vad ca am ajuns tot la culoarea gri. Dar cu alta nuanta. Nuanta in care trebuie sa lasi de la tine sa multumesti pe toata lumea, sa intelegi ca vecinu’ va asculta manele dar TAAARE, ca atata il duce pe el capu’ de Craciun si tratamentul, la fel se aplica si celor din familie, daca sunt din aceia cu apucaturi. Ca vorba cantecului, “Doar odata-i Craciunul”, ei o data, de doua ori, de trei ori, apoi Revu’, un nou an, uite-asa imbatranim, dar parca din ce in ce mai putin simtim. Nu mai e acea atmosfera care sa te implineasca, sa te dispuna la zambet, la apropierea dintre oameni, la o imbratisare ori o bucurie traita cu intensitate. Si cei de langa sunt tot mai destepti, mai siguri pe ei, fiecare stie eXact ce are de facut, stie sigur ca doar itr-un fel e bine, nu mai au nici ei timp sa mai asculte, sa observe, sa aprecieze. Inteleg, dar nu-mi place. Am un pulover gri pe mine, aum observ. Imi tine de cald, dar daca as fi gasit, mai demult mi-as fi luat de ciuloare alb sau negru. Acum, vad ca nici eu nu mai pot alege, ca sa fie bine, nu? Nu te intrista, totul e asa cum trebuie sa fie. Colorat pe dinafara dar in nuante de gri pe dinauntru. Sarbatori fericite si La Multi Ani! (imi doresc ani mai colorati, nu neaparat ca cei creionati aici)

Ţi-am zis că ieşim !

Tot repetam luna de-abia încheiată la radio că ieşim. Mai e un pic şi ieşim. Am fost şi luat la rost de cei ce n-au înţeles printre rânduri “Ce tot zici că ieşim? Suntem afară, unde să mai ieşim?” Acum pot zice oficial. Am ieşit ! Şi nu mă simt mai altfel...tu? E tot frig afară, tot de recesiune se vorbeşte la TV, nimic nou sub soare. Dar ce agitaţie era acum câteva zile..mesaje, scrisori, promoţionale, maşini gălăgioase etc. Şi asta-i partea generală, care ni s-a adus la botul calului sau în cutii poştale. Eu vreau să le aduc - dacă îmi permiţi - un omagiu acelora din spatele “vedetelor”, de care nu ştii, care nu s-au vazut dar care, crede-mă fac mai mult decât cei din faţă. E ca în basme, dacă-mi permiţi paralela, imaginează-ţi cadrul în care elfii trebăluiesc, robotesc, pentru ca in ziua Z totul să fie pregătit şi treaba să iese brici. Acum, nu ştiu dacă a ieşit brici sau cuţitaş şi nu vreau să mai zăbovesc îtr-un domeniu pe care îl detest şi din cauza faptului că implică 1% transpiraţie si restul aberaţie. Felicitări aşadar tuturor celor implicaţi. Fiecare în treaba lui. Pe de altă parte, în lumea oamenilor simpli nu s-a întâmplat nimic spectaculos. E tot frig afară, tot de recesiune se vorbeşte la TV, nimic nou sub soare. Am şi eu un mare multumesc. Tare mă bucur că există lângă mine cineva care mă apreciază. Pe lângă alte sentimente, contează pentru mine că sunt apreciat. În tot acest timp cât am fost în... a stat lângă mine şi m-a ascultat. Ba chiar m-a mai şi ajutat, sfaturi mi-a dat, pe care eu ca un băiat cuminte cum mă ştii, le-am ascultat. Aşa că îi mulţumesc. Schimbând subiectul, în altă ordine de idei mă gândeam deja la iepuraş. Că dacă, încă de la sfârşitul lui octombrie am vayut standul cu gloduri frumos aranjat, aş dori să îmi planific deja sărbătoarea. Nu? Adică – vorba unui prieten, dacă de acum am inceput în octombrie şi-o ţinem în ritmul ăsta, peste câţiva ani o să avem o sărbătoare continuă. Ori îşi dai seama că totul se va schimba. Nu vor mai exista promoţiile, preţurile mult mai mici, cei de la marketing îşi vor găsi alt drum în viaţă ş.a.m.d. Ce frumooooos. Românul va fi în sfârşit fericit. Va lucra mult mai puţin şi va avea infinit mai multe zile libere să sărbătorească. Hai că nu-i o idee rea, ce zici?! Poate aşa ieşim şi din recesiunea mai mult trâmbiţată decât reală. Dar să schimbam şi numele planetei, că Pământ denotă ceva sigur, hotărât. Propun utopia, ce zici!?