VREMEA

miercuri, 11 ianuarie 2012

Nimic

" Cum? " Îmi imaginam întrebaarea a cărui răspuns este Da ! Fix aşa. Nimic. Toate discuţiile în care nimeni nu îţi poate furniza un răspuns măcar aproape sigur, inceretitudinea care planează în absolut orice domeniu, toate încep deja să îşi spună cuvântul.
Dacă m-ai întreba acum (acest aum este catalogat ca şi situaţie de fapt, prezent) ce vreau să fac...nu aş putea la rândul meu să îţi spun. Nici măcar ce mi-aş dori din punct de vedere foarte real. Îmi rămâne aia cu sănătatea... însă mai mult...pas. Ce va fi mâine, chiar nu mai ştiu. Dacă voi sta pe acest scaun în acest studio de care nimeni observ că nu mai are nevoie...nu ştiu. Acest nu ştiu tinde să fie noua constantă care, înet, încet, dar sigur macină, fără a ne da seama la rândul nostru ce. Mintea...corpul...răbdarea...nervi...whatever. Cert este că macină. După cum vorbeam şi cu vedeta, incertitudinea este noua siguranţă. Aia de te face să nu mai ai nici o direcţie şi să speri că poate că...
Întrebara mea este simplă însă. Să sper că poate că ...ce? De fapt, care mai sunt speranţele? În afară de alea cu sănătatea..bla bla. Ce mai e cât de cât sigur? Că ne vom trezi şi mâine. Ne vom trezi ca să ce? Enfin.
I love somebody. Atât. Asta e certitudinea mea. De restul fac...fuck...fac sau fuck. Fuck'em all !

Niciun comentariu: