( )

Între paranteze am pus ca și ”titlu” acestei postări, pentru că...nu am găsit nici un titlu. Bineînțeles că articolele pe care le-am scris cu anii ăia mulți în urmă vor continua să fie postate, dar acum am chef de altceva. Atât de real. De 2012. Pentru că stăteam în fața laptop-ului la ora asta eu cu mine. Astazi. Să mă simt bine. Eu cu mine. Fără nimic altceva. E...liniște și mai am timp și chef să las asta scris aici undeva, cu toată certitudinea că oricum nu va conta. Dar astăzi...mi-am răpit din toată agitația aceste câteva minte pentru mine. În tot egoismul. Acum mă gândesc la vremurile copilăriei, animate de cea de care ne amintim și acum. La fix un an de zile. Acum stau să îmi amintesc de lucruri și oameni frumoase și frumoși. Acum, stau doar cu mine. Și e bine. Bineînțeles că tot ce las aici scris se poate interpreta într-o mie și una de feluri, dar nici că-mi pasă. Afară s-a-ntunericat, picurii de ploaia și ei au stat...e seară... Cred că aș putea face și următorul lucru: să las doar puncte de suspensie......................................................................................... așa .......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
Dar s-ar putea să nu mai înțeleg eu nimic din toate astea când îmi voi reciti gândurile peste ani și ani și ani...
Nu-i tragic nimic, dar lucrurile care contează pentru fiecare în parte sunt atât de fragileși atât de nebăgate în seamă uneori, încât tot ce pot spune este că-i...păcat. Viața merge mai departe, românii au talent, se apropie campania electorală, nu trece zi fără un breaking news, tot de criză ne lovim că e cea mai bună scuză, euro crește, dolarul scade, incertitudinea e noua siguranță și eu mă repet :Eagles - hole in the world

Asculta mai multe audio diverse


szeretlek nagy-mama