Potriveala

A-nceput de ieri să cadă...
Cîte-un strop. Mi-am permis să schimb viersu'pentru a-l potrivi cu vremea de afară. Despre potriviri aș scrie 2, 3 cuvinte, nu de alta dar m-am mai prins de o treabă ce se tot întâmplă de - kind of - prea mult timp. Și îmi permit să o cataloghez fix așa. Potriveala. Ce mie mi se potrivește nu este neapărat ceea ce mi-am dorit, ori ceea ce mi se potrivește ca și stil vestimentar nu este deloc pe gustul meu, dar fiindcă mi se potrivește, îmbrac fără nici un fel de problemă. Aceste două exemple de care m-am folosit nu au nici o legătură cu viețile/realitățile noastre, dar ele cu siguranță se pot întâlni în alte cercuri/situații pe globul ăsta mare. În ceea ce am observat eu, potriveala este altfel înțeleasă. Mai repede ca "așa și?" Adică stau la ceva distanță de familie/prieteni/oameni dragi fiindcă mi se potrivește. Nu îmi bat capul cu idei de-alea gen cum ar fi să fiu mai aproape de anumite lucruri care contează. Neah. Mi se potrivește și punct. De câte ori am drum înspre cei enumerați mai devreme, facem de comun acord să ne potrivim la un pahar de vorbă (în programul nostru foarte agitat...evident).
Asta dădea bine din punctl meu de vedere în filme, acele filme pe care le vedeam cu ochi adolescentini și în care eram mai interesat de alteuri, decât de astfel de situații prezentate acolo, pentru că vârsta mea era destul de necoaptă. Realitățile crizate ale ultimilor ani însă, observ că au și ele un cuvânt în toată potriveala asta. Adică, fără a ne da seama, cred, sau sper, suntem puși în tot felul de situații cu care nu am prea avut ocazia să ne întâlnim și mai demult, unu la mână pentru că ai noștri (părinți) au avut parte de vremuri foarte închise și doi că acum este momentul în care noi creștem și am ajuns să mai apreciem și conținutul, pe lângă ambalajul prezentat în tot mai multe situații. Potriveala asta de care m-am prins, observ că este văzută atât de altfel poate și din cauza acelor limitări despre care am tot auzit în trecut, dar la fel de bine și din cauza faptului că nu mai prea sunt dorințe adevărate. Boom-ul tehnologic însă e de partea celor care nu au o problemă (NICI) cu potriveala (pe lângă multe altele cu care nu au o problemă). Dar ăsta e alt subiect...cu altă ocazie, însă ce vreau să spun este că diferența este următoare:
Oricât de mult ne-am potrivi ceasurile, o poveste transmisă pe mail/mess ori skype nu se compară cu o poveste la masă ca să nu mai zic de un grătar, că tot vine vara.
So, concluzia care-mi vine acum în minte este că potriveala este mult mai puțin importantă comparativ cu acele alteuri care ne fac să ne bucurăm de viață. Că suntem puțini, ok, dar suntem aici cu toții, că nu putem să...(fiecare completează ce anume) ok, dar nici nu avem nevoie de mai mult.
Valorile s-au schimbat. Importanța alteurilor la fel. Speranța moare ultima, poate reușim să ne potrivim iar la un moment dat pe aceeași undă. Sau măcar în jurul ei ;)