VREMEA

miercuri, 15 februarie 2012

Uman sau inuman

Tot folosesc în ultima perioadă acest termen - uman - observ tot mai des. Este uman să..., îmi vine să exclam de fiecare dată când aud povești care se termină cu întrebarea aia tare deranjantă „Ce are dacă?” Mai clar, încerc să îmi explic că umanitatea din noi, începe să capete valențe noi - asta ca să fiu drăguț și să nu cataloghez în cu totul alt fel personajele care nu dau nici măcar 2 bani pe anumite subiecte. Adică, e uman să faci ceva, atunci când ninge (că se tot vorbește de acest subiect) nu să stai, cum la fel de uman este să îți pese de anumite situații create. Dacă tot ce poți scoate pe gură este acel „Da'ce-are?” atunci eu zic pas. Diferite situații, învățături, ori experianțe din viață te fac să nu poți fi atât de indiferent. Pe de altă parte, acest bagaj este foaaaaarrrrrte diferit de la caz la caz, așa că nu mă mai mir de nimic. E tot cod portocaliu, sau galbe, sau mov, sau...whatever. De vorbit, tot așa se vorbește fără pauze de respirație. dar de întâmplat, nu se chiar întâmplă ceva mai de bine. Pentru că, câte capete, atâtea păreri...O.L., dar de făcut...cam pas observ la majoritatea celor care, după cum spuneam, de cuvinte aruncate pe gură nu duc lipsă. Și la acel moment dat (imaginat de mine, evident) din viață, ghici cine vor fi cei care se vor întreba de ce e așa?! Tot ei. Acești ei, pe care nu îi pot arăta cu degetul, deoarece ei sunt peste tot. Și mai sus, dar și mai jos, sunt cunoscuți și de-ai tăi, dar și de-ai mei, sunt ăia. Ăia care de vorbit vorbesc, de dat cu părerea își dau, dar o părere formată de-a lungul anilor trecuți, ori a experienței lor nu prea au. Au doar impresia că ei au pus coada și la prună. De aceea îmi permit să folosesc pluralul diferit în acest caz, care li se potrivește la perfecție. Aceștia ESTE cei care NU PRICEPE sau nu vor să vadă că ei ESTE diferiți, în sensul cel mai rău posibil. Enfin. Le urez baftă în toată viața lor, dar la ăștia mai tineri, tot sper că mai pot să se schimbe la un moment dat. Că de mult timp tot aud aia cu speranța moare ultima.

Niciun comentariu: