E vineri... am obosit.

Nu ti se pare ca e 90% agitaţie şi poate doar 10% transpiraţie? La mine aşa a decurs toată săptămâna şi sincer...am obosit. Ne-făcând efectiv ceva pentru cei care au tot sunat, m-au tot stressat şi evident pace nu mi-au dat. Dar m-au obosit. A fost o săptămână pe care aş putea să o contabilizez în mod normal cu "grea". Ei, afara e criză şi văd că şi oamenii sunt aşa. În concluzie, la treburile care şi-au găsit cu greu un oarecare balans s-au adăugat alte cerinţe. Fără sens până la urmă. Dacă erau 10 însărcinări pe oră mai demult, acum la cele 10 s-au mai adăugat încă 27. Fără sens. Ceea ce am făcut săptămâna încheiată sunt : convorbiri veşnice la telefonul care MUSAI sună la cel mult 5 minute, păreri sau convingeri cu argumente pro sau contra că e mai bine ŞI aşa, şi cam atât. Crezi că toate astea au contat măcar? Nu. Şi nu-ul ăsta se trage tot din seva "crizaţilor" care după ce că sunt crizaţi şi cer cer cer cer de nu se mai opresc, la final îţi dai seama că nici măcar nu eşti băgat in seamă. D'apoi să mai primeşti şi un răspuns cert. Bine, rău, să ştii pe unde stai cu proiectul. NŢ. Dacă m-ai întreba la ora asta, vineri, final şi de februarie dar de săptămână nebună, ţi-aş da definiţia crizei financiare în 2 cuvinte. Low level. Most of them are very,very low...level.