Ez az

Jurnal de bord, sfîrșit de iunie, anul Domnului 2011. S-a mai întâmplat să mă mai întâlnesc cu diferite situații în care comportamentele oamenilor au fost de diferite feluri. (Trag acum concluzia că toți anii ăștia în care am tot scris despre comportamente, aici, poate și-au pus amprenta)Revin. Situațiile nu cereau de musai un tip de comportament ori altul, pe de altă parte însă, cum trăim în lumea care cataloghează cam tot ce ... (faci/zici/scrii/gândești) era normal să se impună o anumită NOUĂ regulă a comportamentului în sine. Ceea ce am învățat mai demult nu se mai aplică de ceva timp încoace, năzuințele, visurile copilăriei au rămas și ele pe ici-pe colo, prin zonele esențiale. Deci de ce nu am schimba și regulile BASIC ale jocului (comportamental). Bine, nimeni nu se mai întreabă oare cine esgte el/ea să își permită să facă lucrurile astea. Dar asta este o altă discuție în care cel puțin cineva va avea foarte mulți termeni de utilizat. Și bine că am amintit de termeni, pentru că ei au legătură cu comportamentul unora dintre noi. În noua lume nu mai ai voie, nu ți se mai permite să fii calm. O fire calmă, cumva detașată de toate firele de praf. Ei bine nu, mai nou (ceea ce observ eu și m-am cam săturat să îmi tot repet că „mai nou”) parte din cei cu care vii în contact sunt agitați. Nu contează rezultatul. Ei sunt agitați și numai ca să se ascundă de ochii celor mai curioși. Aceștia vor cataloga imediat orice vei...(face/spune/scrie/etc.) fie și numa' așa. De'al draq. Dar nu vor recunoaște toate astea niciodată si - fie vorba întra noi - nici nu ai vrea să deschizi astfel de subiecte cu ei. Ață cu ei. Ei știu ce au de făcut, ce au de zis, ce au de...(punctele de suspensie le completezi tu), pentru că de fiecare dată a trebuit să așa sau invers. Acești oameni fac parte din ceea ce am tot numit eu r e a litate. Iar realitatea nu este deloc frumoasă. După cum ăi spune și numele, realitatea este clară, exactă, nu ai voie să visezi în realitate. Asta faci noaptea, când pui geană pe geană. Fie și alea câteva minute. Însă nimeni nu își mai pune întrebarea dacă mai pot face asta. Nimeni nu mai este interesat de influența pe care o aduce celor din jur zi de zi de zi de zi. Pentru că având toate aceste preocupări reale nu au avut niciodată timp de prostii de astea.
Însă mă repet. Suntem oameni. Suntem diferiți. Fiecare are avantajele sau dezavantajele lui. Fiecare simte într-un fel sau altul, fiecare (hai că aberez eu...te-ai prins ce vreau să zic). Ori dacă unui calculator întotdeauna îi va da 4 la întrebarea cât este egal 2+2, la noi oamenii, mai e ceva ce pare că marea majoritate l-a uitat. Trăirea/feeling-ul/învățăturile/experiența. Câteva din detaliile care ne compun ca și persoane, comparativ cu ambalajul de plastic ce îți va da răspunsul exact într-o clipită. Dar dacă nu le ai pe astea, de-abia atunci intervin adevăratele probleme. Nu vei reuși niciodată să înțelegi din context (trebuie să fac paranteza ORICARE AR FI ACELA), nu vei reuși niciodată să prețuiești (la adevărata valoare), dar poate cel mai important nu vei ști niciodată când e prea mult. Pentru că în lumea reală, în care de fiecare dată 2+2=4 și în care ai crescut, nu ai avut de unde să iei astea. Tocmai de aceea în lumea de azi la glume vei râde (nici prea tare nici prea încet, funșție de glumă), la tristeți vei fi pe dos (nici prea prea, nici foarte foarte) etc. În lumea de azi te vei descurca, dar ai pierdut ceva (din punctul meu). Nu vei simți niciodată adierea vântului pe sub imaginatele aripi, penrtu că niciodată n-ai vrut să zbori. Basicly cum zice americanu' nu vei putea niciodată să trăiești cu atâta intensitate clipa. Aia de-o aștepți și la un moment dat a venit, pentru că nu ești construit așa. Cei de pe lângă tine au avut grijă de asta. Ești REAL. Și asta înseamnă cu totul altceva, însă ai grijă măcar tu cu cei pe care îi vei mai influanța. Și acum, ca un bun gospodar, am să ies în real să văd ce stricăciuni mai face ploaia ce s-a apucat să toarne afară. Că tot vine week-end-ul. Plouă tare. E ceva normal (după cum îmi zicea un alt real). Vorba aia ez az egész

Long week-end

Ei aşa îl ctaloghează. Am mai auzit asta cu "long week-end" doar în conversaţiile în care probabil se găsea întrebarea "unde mergem zilele astea că la noi e long week-end şi ..." S-a întâmplat să îl putem gusta şi noi. Acest mini-concediu sau mini-liber în care cu o zi în+ am putut să ne bucurăm de ea vară. Chiar dacă a plouat, dar defapt nu are rost să mai detaliez deoarece cu toţii am trecut prin el. Mai nou catalogat-ul "long week-end". În definitiv a venit vara, sigur de aia nu se întâmplă mare lucru şi mai toată lumea este în starea aia de... "aşa n-am nici un chef de lucru". Aşa că hai să ne bucurăm de ea vară. Vorba jingle-ului :
Jingle Vara - Mixdown

Asculta mai multe audio acustica


P.S. "Iară cânţi?" Mi-a răsărit o voce interioară. Răspunsul este Da! Că tot e vară afară!

Remember 1996

De atunci a plecat vocea.
Ora eXacta 1996 - 1996

Asculta mai multe audio acustica

Mamăăăăă ce a mai plouat

Sau dacă vrei, alte ciudățenii care mi-au trecut prin minte...

Things will never change

Asta ai vrea să auzi înainte de a face orice pas important în viaţă. Aceste cuvinte îţi sunt spuse cu zâmbetul pe buze, ba chiar mai mult, vei fi convins că lucrurile nu se vor schimba prin tot felul de cuvinte şi expresii, special alese, ca să nu mai intru în detaliile legate de purtare sau altele. Mdeah, nu s-a schimbat nimic, ai putea exclama la un moment dat, după lungi sau constante observaţii că ceea ce la un moment dat s-a spus în diferite cuvinte sau exresii este chiar adevărat. Sufletul este mai împăcat în secunda aia. Înuirmătoarea însă, cade din nou pe gânduri, în ideea că acest "nu se schimbă nimic", venit din gura unui anumi tip de persoane, presupune şi că acele situaţii ori lucruri cu care tu nu erai de acord rămân la rândul lor constante.
Introducerea fiind deja prea lungă, am să intru foarte clar în subiect :
Să presupunem că "demult, taaaare demult" (vorba cântecului), te-ai împrietenit cu un anumit tip. Motivele care v-au adus împreună sunt foarte vaste şi nu merită atenţie mai multă FIX în acest moment. Contextul era agreabil : tinereţe, fără prea multe bătăi de cap, distracţie la tot pasul, chefuri, etc. ... Era fain atunci (în tinereţe), însă timpul a trecut şi uitându-te în calendar ai observat că anii ăia au cam trecut, cântarul şi oglinda confirmându-ţi toate aceste lucruri. Ţipătul ăluia mic te trezeşte din atmosfera pictată până acum. (Te duci la el........punctele de suspensie le completează fiecare în felul său).
Te întorci în faţa oglinzii, este o zi mare astăzi, aşa că nu ai timp de prea multe pregătiri, trebuie să ajungi la timp la respectiva chestie importantă. O altă „chestie” care te va duce cu gândul, simţurile şi trupul înapoi în timp. La momentele de atunci când totul era simplu şi viaţa părea mult mai roz. Nu îți prea băteai capul. Dacă îți plăcea o treabă o făceai sau ți-o cumpărai, dacă nu - nu. Cam totul se baza pe acest „dacă îmi place” asezonat pe ici pe colo și cu ailkaltă expresie „și ce dacă”. Iar dacă acum din nou ești pus în fața uei astfel de situații, reacția instinctivă va fi la fel ca atunci, pentru că în definitiv ești aceeași persoană. Deci se aplică din nou „dacă îmi place”, ori „și ce dacă”.
Aceste probleme mici, comparativ cu universul înconjurător, pot fi luate ad literam, cum la fel de bine se pot exclude din viața personală, dar asta ar însemna ca ceva să se schimbe. Că de acolo am plecat. Acest crez „nu se va schimba nimic” ți se întarce ca un bobîrnac peste nas, la un anumit timp, numai să te pună să te întrebi „nah, e bine că nimic nu s-a schimbat?”
Ori, răspunsul la această înntrebare se va lăsa muuuult, foarte mult așteptat. Că nu vei ști ce să zici, da sau nu credeam că va fi chiar așa.

Tot din mai

Au trecut 2 ani de când am scris astea. Dar situația e tot MAI ... (completează fiecare).
---
MAI e putin. MAI rău ni se tot spune că va fi. MAI liniştită (sprea apatică) e lumea pe străzi. MAI agitată, însă fără o finalitate adevărata pe la serviciuri. MAI există şi dintr-aceia care pun presiune pe umerii tăi în fiecare discuţie, cu toate astea nu îşi dau seama că şi ei au o problemă. MAI pot să gândesc.(Încă). MAI atent dacă priveşti nu mai departe de televizor, observi că lumea în care trăim se schimbă cu o viteză ameţitoare. MAI sunt dintr-aceia care nu observă şi chiar dacă ar observa nu bagă în seamă (pe stylu' "şi ce-i dacă"). MAI zic odată, cred că asta îi va influenţa negativ mai tîrziu în viaţă. MAI multe probleme îşi fac cei trecuţi prin viaţă şi ajunşi la o anumită vârstă.
MAI...e încă-n calendar. MAI nimic nu se schimbă clar. Şi aşa a MAI trecut o zi, una la fel ca alte mii.

Influenza

influenza în engleză știam că înseamnă boală. A influența în românește îl leg de acest influenza deoarece am mai descoperit ceva ce vreau să las aici scris să îmi pot aminti mai târliu.

Dacă (să zicem X) dorește să facă un lucru dar nu știe cum, poate sta ceva pe gânduri, în funcție de cât de importane este acel lucru, după care ia o decizie și gata.
Ei, într-un univers paralele până și treaba asta a devenit un subiect de discuție, sau, dacă vrei, de schimb de opinii. De ce? Habar n-am de ce, dar cu siguranță se va găsi un vinovat pentru toată prostia asta (ține tot de universul ăla paralel). În acest uni9vers paralel acest X vrea să facă un lucru. Dar, fiindcă nu e sigur că vrea să îl facă, face de așa natură încât să ofere mai multe variante ale acelui lucru (de făcut). Așa că Y, la rândul său, alege DIN VARIANTELE EXPUSE, cea care i-ar conveni, care crede că ar fi mai bună (după părerea lui). Făcând acest lucru, Y nu știe însă că s-a pus în pielea apărătorului ideii B, din cele multe ofertate tot de către X. Așa că X, poate avea o părere obiectivă asupra acesteia, o poate diseca astfel încât (de dragul jocului, presupun), Y va alege o altă variantă (mă repet tot din variantele expuse de X) cu care crede că este ok. Ei bine, aici se face deja marea descoperire. X-ul amintit, chiar dacă nici în acest moment nu știe cum să procedeze, are cui să îi pună în cârcă respectiva alegere.
Dau un exemplu simplistic și imaginativ :

Vrei un telfon mobil. Ai de ales între A și B. Prietenul
Bulă vrea să ți-l facă el cadou. Trecând peste nu trebuie, iese din discuție bla bla (că tot e imaginatov) îi zici că ai vrea modelul A sau B, că te-ai mai uitat și că astea ți-ar place. Știind că are de ales el va zice că merge pe modelul A, la care tu poți să îi mai zici că comparativ cu A, B-ul are și el avantajele....
Deci Bulă ar avea de ales tot între A și B, chiar dacă (să zicem/catalogăm) tu ai făcut lobby pentru modelul A. Și vine încântat, cu gândul că te va încânta cu cadoul A. Concluzia (în universul paralel) este că acum ai telefonul A ptr. că Bulă a vrut. Doar el a ales, pe baza discuțiilor purtate mai devreme.
Adică...cum?! Păi ideea era că ai vrea un telefon mobil și ai alege dintre A și B.
De ce i-ai pune în cârcă lui Bulă toată poveste asta?! Pentru că (în universul paralel) Bula a greșit când a ales. El nu știe, dar oricum ar fi făcut, dintre cele 2 modele prezentate nu exista variantă câștigătoare. Așa că Bulă, prin alegera unui model s-a transformat în apărătorul acestuia, deci oricum cei avea pe cine să dai vina că ai modelul ăla.

Cumva hilar, nu? Mi se par, chiar și imaginative tâmpenii de piți (cu accent pe ultimul i). Dar în acel univer de care vorbesc așa ceva se întâmplă, de unde pot trage concluzia că vorba aia' cine nu muncește, nu greșește. N-ai cum să nu greșești whatever you do (vorba englezului), pentru că din nu știu ce motive, în acel univers paralel, am observat că fiecare fir de praf contează. Și Bulă oricum nu se potrivește cu povestea asta, da'noh, alt nume nu mi-o venit. Deci, data viitoare când vei mai fi întrebat ce părere ai, gândește-te și la treaba descrisă mai sus. Oricum vei alege una din variantele care îi plac respectivei persoane, dar asta nu se va mai observa, contează că fix în acel moment al alegerii tale, respectivul/respectiva va avea pe cine să dea vina.
P.S. Sigur, nu este nimeni vinovat în această povesye. Termenul are alte conotații și este explicat aici : VINOVÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) (despre persoane) Care a comis o încălcare a legii sau a normelor morale. 2) (despre faptele și comportările oamenilor) Care nu poate fi admis, îngăduit; care contravine moralei. /vinovatu
Sursa: NODEX

...să fie bine

Din replica ”facem să fie bine” îmi dau seama că prin tinerețe nu o prea foloseam. NU de alta dar anii îmi spuneau cumva că nu are rost să îmi bat atâta capul cu nimicuri dintr-astea. Însă viața m-a purtat tot înspre aceste vorbe, iar într-o discuție cu oameni dragi mi-a picat și fisa că respectiva replică este tot mai puțin folosită, darămite înțeleasă în zilele astea. Să mă explic. Deja îmi permit să zic - pe vremea mea - ei, pe vremea mea se mai folosea aceat ”facem să fie bine”, în care partea ”să fie bine” era destul de importantă. Însă mai nou, observ, doar ”facem”. Între a face ceva și a face să fie bine este o diferență uriașă. Când doar faci și nu te interesează finalitatea e destul de ușor să faci. Ei, atunci când finalitatea este dată de acest ”să fie bine”, te poți și da peste cap numai ca finalitatea de care vorbeam să fie cea așteptată de sufletul tău dar și de ceea ce ai vrea să transmiți prin respectiva replică. Și uite așa făceam comparația, lărgind spectrul cu tot felul de contexte pe care le-am mai întâlnit. A face ceva să fie bine se poate reflecta și în realitățile care ne înconjoară. Este una să faci un lucru cumsecade, și cu totul alta doar să îl faci ca să ai ce bifa. Din păcate însă, cei ce doar fac lucrurile doar ca să le bifeze sunt tot aceia care se și plâng la final că rezultatul nu este conform așteptărilor. E una să știi că ești în punctul A și ți-ai dori să ajungi în B și cu totul alta să apuci pe un oarecare drum și să mai vezi tu unde ajungi.
Mai clar.
”Facem să fie bine” presupune o oarecare maturitate, un interes acordat finalității respectivului proiect, încă de la începutul drumului, pe lângă ”facem”, termen care este folosit mult mai des dar care nu implică mai mult decât interesul spre anumita situație. Exemplul apărut în discuție era legat de construcții. Când vrei o anumită siguranță/rezistență/durabilitate în timp spui ”facem să fie bine” când construiești o casă. Pe de altă parte, atunci când vrei doar să profiți de nepriceperea omului/dezinteresul acestuia, faci o mansardă pe un bloc. Peste anii ce vor trece, știrile de la ora 5 vor prezenta patina timpului prin următoarea propoziție ”3 autoturisme au fost distruse și 2 persoane au fost la un pas de moarte când acoperișul amplasat pe mansarda unui bloc a fost luat de vânt...”
Diferența dintre aceste două exemple - sigur, imaginate - stă în câteva cuvinte:
”facem” VS ”facem să fie bine”
În concluzie, data viitoare când intri în oricare context ori ”proiect”, gândește-te cum îți imaginezi finaliatea, ptr. a pute alege care va fi replica ta dintre ”facem” sau ”facem să fie bine”