Nimic

nu mai vrea să facă nimeni. La asta se rezumă viaţa. La...nimic. Nimeni nu mai vrea să mai facă ceva. Nimeni nu mai are curajul de a visa. Nimeni nu mai are chef de...(completezi tu). Impactul psihologic al mult mediatizatei crize a fost atât de mare, încât el se va resimţi din păcate încă vreo câţiva ani. Atât personal, cât şi profesional - am obsevat - mai nimeni nu mai are chef. O fi şi vara de vină. O fi şi căldura resimţită, dar cert este că între cele două extreme nu mai există nimic. Poate că doar mie mi-a făcut impresia, mai demult că ar exista o legătură clară între ceea ce eşti ca persoană şi ceea ce faci (la locul de muncă), însă de ceva vreme această legătură s-a pierdut. Poate şi din cauza acelui "nu contează". Nu mai contează BASICLY cine eşti, pentru că nu mai contează nici ce faci, atâta timp cât faci. Ori cu această concluzie cam oricine poate să facă orice. Raţionamentul este simplu şi car. Ori că eşti priceput, ori că nu, atâta timp cât ţi-a ieşit e O.K. Şi de aici e normal ca tot universul să se prăbuşească, şi numai datorită faptului că oricine a crezut şi încă mai crede că poate. Şoferul profesionist va putea aşadar să aleagă să şi cânte, spălătoreasa să danseze ş.a.m.d. Pentru că la rândul nostru am ajuns în 2011 să avem şefi care au ajuns acolo nu neapărat pe seama experienţei ori a priceperii, ci pur şi simplu în urma unei conjuncturi favorabile. Deci nimic din ceea ce faci nu contează atâta timp cât nu deranjezi pe nimeni. Căci, pe de altă parte, dacă ve vrea să faci ceva, oricum nu vei fi lăsat, ori în cel mai apropiat caz nu va conta. Vorba aia pur românească "Vrei să faci ceva?!...De ce?!" Lumea îşi are parcursul firesc. Nimic nu s-a întâmplat oamenilor care au vrut ori au putut. Tot timpul cei cu bani au avut de câştigat. Bani, pe care i-au avut din necunoscute surse. Treaba lor. Dar e simplu. Au avut, au făcut. N-au avut...au...trăit. Au încercat să trăiască. Totul se rezumă la ... nimic.

Cineva...

Cineva tot intră, am observat, pe lângă mine pe acest blog. Day by day. Statisticile sunt publice (vizitatori=2). Și mă întrebam cui îi stârnesc interese de-astea day by day. Enfin. Punctele de suspensie lăsate după acel „minujnat” titlu se pot traduce și așa. Pe de altă parte, alt cineva își dorește multe de la viață. Dar pentru asta nu face nimic mai mult decât să vorbească. Ptr. acea (că e vorba de o ea) cineva, astea cu făcutul se rezump la a face ceva într-un anumit context. Face și la servici, face pe plac tuturor, face. Face. Crede ea. Enfin. Foarte bine. E vorba aia pe care toată lumea o folosește: „Ce faci?” Răspuns : ”Bine”. Asta nu înseamnă că ai primit răspuns la întrebarea foarte clar expusă, dar lumea s-a obijnuit cu asta. Dacă nu te exprimi eXact astăzi nu ești băgat în seamă. TREBUIE (un alt termen pe care îl urăsc) să fii și eXact. Sau, oricând ți se poate atrage atenția că nu ești clar. Prin „am chef să plec” nu ești clar. Am chef să plec departe, poate la munte, poate la mare ești mai mult decât clar zic eu, „te exprimi corect” ar cataloga alții. „Cineva, înainea ta...” îmi răsună în cap refrenul. Nu mai știu ce piesă ori cine o cânta. Enfin. Se potrivește acum. Afară este cald. Eu pot părea plicticos. Cineva ar putea trage aceste concluzii. Altcineva s-ar putea să vrea altceva. Fiecare ... Folosesc multe puncte de suspensie (și în scris și pe gură ca și pauze luuuungi) poate și din dorința de a da șibertatea celui ce citește/aude să completeze cu variantele lui. Nu sunt eXact. Așa m-am definit. Deloc eXact. De ce tot scriu cu X mare? Enfin (asta e o altă întrebare cu care NU vreau să te mai plictisesc). Dar sigur mai eXistă cineva care apreciază / mai vede și dincolo de aparențe / mai are chef de ceva și va vrea să facă ceva...cândva. Până atunci...

Long week-end

Ei aşa îl ctaloghează. Am mai auzit asta cu "long week-end" doar în conversaţiile în care probabil se găsea întrebarea "unde mergem zilele astea că la noi e long week-end şi ..." S-a întâmplat să îl putem gusta şi noi. Acest mini-concediu sau mini-liber în care cu o zi în+ am putut să ne bucurăm de ea vară. Chiar dacă a plouat, dar defapt nu are rost să mai detaliez deoarece cu toţii am trecut prin el. Mai nou catalogat-ul "long week-end". În definitiv a venit vara, sigur de aia nu se întâmplă mare lucru şi mai toată lumea este în starea aia de... "aşa n-am nici un chef de lucru". Aşa că hai să ne bucurăm de ea vară. Vorba jingle-ului :
Jingle Vara - Mixdown

Asculta mai multe audio acustica


P.S. "Iară cânţi?" Mi-a răsărit o voce interioară. Răspunsul este Da! Că tot e vară afară!

puncte de suspensie

Chiar mă gândeam ce aş vrea să mai scriu aici. În primele câteva minute nu mi-a venit nici o idee, apoi am atins tastatura şi ceea ce ai citit până în acest moment ţi-au transmis starea printre rânduri. Vroiam să pun câteva puncte de suspensie dar m-am lovit de vorbele care mi-au tot fost repetate "nimeni nu te mai înţelege", aşa că am înlocuit punctele cu o exprimare care se apropia fosrte mult de ceea ce vroiam pe moment să transmit.
Au şi punctele astea rolul lor, pe de alt parte sunt profund influenţate de contextul în care se folosesc. În vorbire nu prea pui puncte de suspensie, mai degrabă creezi din vorbe contextul, pentru ca să aşezi la final acel cuvânt la care nimeni nu se aşteaptă, care se potriveşte eXact cu contextul dar cuvânt care, pronunţat în acel moment stârneşte o uimire pe chipul ascultătorului.
Această încercare de a explica CUMVA punctele de suspensie face sens doar în cercurileîn care participanţii la discuţie SE PRIND de tot contextul, în caz contrar ei neînţelegând ce legătură are una cu alta.
Atât despre asta...
Te aşteptai să mai zic ceva ? ...
Hmmmmm.... nu, nu mai am altceva de zis...capul meu a fost prea solicitat să exprime clar toate cele anumerate mai sus. Punct

1-ma zi

Încă o zi de 1 martie ar spune unii.
Cea mai.....ar spune ăilalți.
Dar cel mai bine, mi se pare mie, să nu mai catalogăm ziua de 1 martie. Să nu ne așteptăm să...cu atât mai puțin să facem ... (punctele de suspensie și le completează fiecare)
Astăzi este 1 martie și acestei zile m-am gândit că i s-ar potrivi cântecul de mai sus. Ăn fond, conform calendarului, începând de astăzi e primăvară.

Some things

În româneşte unele lucruri. N-am să le categorisesc, în schimb am să le istorisesc pentru că le simt...pentru că le trăiesc. Lunea aceasta parcă a început altfel. Strict dacă stau să despic iar firul am avut la treabă foarte multă şi mai ales degeaba, dar per general am feeling-ul că ceva este altcumva undeva. Nu mă pot explica mai clar. Trăiesc din nou cu impresia că ceva nu se leagă. că acest ceva pe care doar îl simt nu e cum ar trebui să fie. Adică bine. Dacă aş putea, aş identifica problema şi aş găsi soluţia daca ar exista una, într+o altfel de ipostayă, ca cea în care mă aflu mă cam enervează să simt că nu e bine dar nu ştiu încotro să o apuc sau ce să fac. Nu îmi pot da pace pentru că feeling-ul îl am că ceva nu e în regulă însă de m-ai pica cu ceară tot n-aş putea să ştiu ce e. Am acest feeling de câteva zile şi... Şi atât, că mai multe nu pot face. Îmi doresc doar să treacă odată şi "faza asta". hai s-o cataloghez aşa ca să îmi fie mie mai uşor să o poziţionez şi să nu îi acord mai multăimportanţă, că mi se tot spune că acord prea mare importanţă atâtor nimicuri încât adevăratele probleme îmi scapă. Aşadar mă încred din nou în cei care fac aceste reproşuri şi mă concentrez pe REALuri. Dar parcă tot nu e ceva la locul lui. Măcar am scris aici să rămână scris, iar peste ceva timp îmi voi aminti că am simţit treaba asta.

000

Mă uitam și la tv, dar am trecut și pe la alimentara zilele trecute. Că așa mi-am adus aminte de treaba asta. Pe vremea mea - îmi permit deja să zic asta - se găsea făină 000 (trei nule). Acum am găsit aceeași făină albă 468 sau 650. Și în reclama de care-ți ziceam se făcea că iarna ningea și primăvara venea bla blaaaaa....cea mai fina făină. Așa. Deci de care? Albă? M-am prins.
Pe vremea mea era trei nule aia cea mai cea și mamă mamă ce cozonaci nuni ieșeau. Acum e cu 480 sau 658 sau...”uatevăr”. Oricum e ... part of the fuckin new world (that i love). Cunoscătorii ”știe”