Remember 2005-B

Fara a avea pretentia ca le stie pe toate autorul acestui quelqu'chose incearca sa iti comunice din nou ceva. Sa vedem...esti pe "frecventa lui" ?

Numaram incontinuu, unu, doi, trei, patru...zilele saptamanii - caci despre ele vorbim. Vin si pleaca, una dupa alta, unele mai diferite, altele aproape ca seamana intre ele......le traim cu bune cu rele si undeva pierdute in vasta lume a literelor de pe wewewe-uri le numaram si le disecam. Ne aflam in Saptamana cu numarul 2 de "articole cu Frecventa Medie". De la bun inceput reamintesc celor care inca nu stiu cum sacategoriseasca acest "produs" ca nu e nevoie. Ideea o dau eu, parerea o dai tu. Si inca o data, pentru cei ce au deschis mai tarziu aparatele TV...salut si bine ai venit in FM.
Eu sunt Andy.

Saptamana pe care tocmai o incheiem "(deci) -ca sa dechidem o alta" ca sa citez la intamplare, a debutat cu un moment fericit. Asa ca din capul locului ii spunem felicitari lui Marius.Stie el de ce. (tot in paranteza, imi place treaba asta pe care o mai vad pe esemes-urile de pe tv:sunt neshte tipi care vorbesc intre ei.Habar n-ai ce din cauza ca toata conversatia lor e asa: -"salut mersi ptr. aia" / si celalalt raspunde -"cu placere da' cu treaba ailalta cum ramane?") ........ "BETON frate"!!! Lasandu-i pe baietii aflati in treaba la locul lor, imi dau cu parerea despre alte trebi importante care au "miscat" viatza burgului (si asta-mi place cu "viatza burgului"). In concluzie am fost la concert SISTEM. Buna formatie, fain club, proasta reactia publicului dar deh ...suntem in Sibiu unde cel mai impresionant moment al intregii seri pot spune ca a fost MC-ul, mai pe romaneste eMsI-ul. Care eMsI baga din culisele - ce stiti si am sa va spun si eu - , dar ca sa par interesant urmatoarele:(doua puncte) "...Care spunea ca in Sibiu lumea stie sa se distreze avea dreptate" , sau "Sibiu, tu stii cel mai bine sa te distrezi", sau " Atmosfera cea mai tare e in Sibiu"...........mdeah. Dupa treaba asta...a inceput in sfarsit concertul, moment in care cred eu pana si microfonul eMsI-ului a rasuflat usurat. Si vine miercuri, o zi tare speciala. De ce atat de speciala. Pai miercuri m-am aflat in compania delicioasa a unor......oameni care traiesc in Romania, pe care ii vezi pe strada, trec pe langa tine, care arata ca tine sau ca mine, dar asta nu inseamna ca sunt neaparata normali. Bineanteles in sensul bun. Sa ma explic. Oamenii astia cu care (nu-i la radio deci nu e cacofonie da?) De la capat, oamenii astia traiesc intr-un univers al lor , paralel de al nostru.cred eu al tuturor. Sau poate ca m-am uitat eu la prea multe filme americane si incep sa-mi fac in consecinta ganduri asupra viitorului sumbru pe care il imbratisez in fiecare zi. Deci (fara deci), aceste personaje gandesc incet.....sau.......gandesc? Ii intereseaza ceva?.....orice?...eu mi-am dat cu parerea ca....nu. Bine intuit, urmeaza explicatia : pai luand un exemplu la intamplare, daca vei intreba vreodata pe cineva "Ce mai faci?" si iti va raspunde "cum adica?" sau daca vei observa uimirea de pe fata lui/ei la vederea unui fier de calcat mc/de voiaj insotita de expresia "oaaaa pai cum se fac si dintr-astea?" atunci nu e de bine. Si starea lor se reflecta in tot ceea ce fac. In primul rand au fetele alungite, inspre plictisite, nu stiu care e cauza dar eu asa le-am vazut. N-au nici un interes asupra nici unui lucru si nu de putine ori sunt persoane fara spirit de initiativa. Combinatia fatala pentru acest tip de persoane este sa dea sansa peste ele si sa strambe din nas in semn de ingretosare.Daca nu ti-ai dat seama pana acum, vorbim despre trairi, ganduri, emotii, stiluri de persoane. Fara a le critica sau lauda, le facem un portret din afara aici, si asteptam cu drag opinii pro contra sau marturii ale intalnirilor cu aceste persoane de la tine.

Caz 1: personajul este linistit, plictisit, si gaseste in hobyy-ul sau o sursa de placere si/sau inspiratie. E genul tipului care, desi n-ai zice la prima vedere poate sa nu scoata o vorba din gura timp de ........3...6 ore. Acest tip de personaj tace, neimpartasindu-ti din activitatile sau preocuparile sale. El face ce-i dai. Si cu mult drag. Dar ...tace. noi ii uram sa fie sanatos.

Caz 2: personajul este linistit, plictisit,insa de data aceasta linia trasaturilor se schimba putin, personajul este mai comunicativ, isi da cu parerea despre subiecte care nu-l intereseaza neaparat, poate sustine o conversatie, duce o idee pana la capat, o si argumenteaza, dar din pacate are i o slabiciune mare. Este din cale-afara de fitzoasa. Nu stiu ce inseamna pentru tine din cale-afara, dar in cazul meu pot sa zic ca daca ai fost exagerat de rasfatat de mic si dupa ce ai crescut mare situatia nu s-a schimbat prea mult, iti va dauna la batranete....asta in cazul in care nu vei ramane la fel de rasfatat si la 90 de ani. Traiasca! Ce inseamna exagerat de rasfatat? Feliile de.......... cascaval sa zicem, trebuie sa aiba o anumita dimensiune altfel pica testul, la fel se intampla si cu bauturile. Textura lichidului trebuie sa fie perfecta, in caz contrar nu-ti recomand sa lucrezi intr-un restaurant si sa-l ai pe respectiv client....Ma intreb cat de greu este pentru
acest tip de personaj sa-si cumpere ceva. Si in acest caz ii uram bafta multa in viata, ca va avea nevoie.

Caz 3: personajul nu este linistit, nu este plictisit, are un bagaj mare de cuvinte ce trebuie rostit / minut si gaseste in fiecare din bucuriile sau tristetile mici ale vietii o intreaga telenovela. Vorbesc aici de puterea unei scame de a-ti strica o zi intreaga, de soferul din fata care iti intinde in primele 3 secunde nervii la maxim si asa mai departe. Acest ultim caz il invidiez............sincer, ce n-as da ca singurele mele probleme sa fie daca ma trezesc la 9 sau la 12 astazi....de restul se ocupa...........altii. Acestui ultim caz ii uram cu tot dragul o viata cat mai linistita, lipsita de evenimente mari ca - vorba aia - daca cu astea mici nu te poti
descurca ce te faci cand cazi in adevarata viata.

Toate aceste 3 tipuri de personaje, ma duc cu gandul la o singura concluzie: ca oricat te-ai stradui sa critici pe cineva, sau sa lauzi pe altcineva, tot timpul se va gasi cineva...(ma repet?) sa-ti spuna ca de fapt nu e chiar asa. Mi se tot spune ca "nu poti sa fi asa direct" asa ca imi asum tot ce am scris mai sus, ma declar bucuros ca sunt capabil sa privesc, sa ascult, sa inteleg si sa spun firesc de omenesc ce bine ca nu sunt asa.
Acum unii vor profita de aceste ultime cuvinte pentru a rasuci situatia in favoarea lor si ar spune pe un ton rautacios : "ce noroc ca tu le stii pe toate si ca esti perfect" si am sa le transmit un gand : ce noroc ca exista oameni care intotdeauna vor lua apararea altor oameni, chiar daca o fac petru ca cred ca li se poate intapla si lor. Dar........vorba aceea, si eu sunt un caz pe tablita cuiva.........poate chiar a ta.

Pana saptamana viitoare, iti multumesc si te salut. Andy

Remember 2005-A

Mi-am adus aminte că mă mai prosteam eu cu scrisul a tot felul de idei încă de acum mulí ani. S[ fie vreo 7 cred. My God! At]ta a trecut? Enfin. Am găsit ceea ce făceam pe atunci și am făcut copy/paste :
Astăzi, primul articol :

"Fara a avea pretentia ca le stie pe toate autorul acestui quelqu'chose incearca sa iti comunice ceva. Sa vedem...esti pe "frecventa lui" ?
Salutare tuturor. Poate un salut banal, nu m-am gandit prea tare. N-am vrut sa gasesc in formula deinceput - ca de altfel si in cea de final o treaba mareata, cum vezi pe la televizor, sau auzi la radio. Nu, pentru ca aici incerc altceva. Fara ratinguri, fara reguli, fara teama ca cineva sa-ti atraga atentia ca ai ...>

gresit sau ca in multe cazuri "sa te indrume, sau sa-ti dea o idee". Aici suntem doar noi si incercam sa gandim. Uneori prea mult, alteori cu mari scapari, in acest loc incercam sa cream o intimitate. Sa comunicam unii cu ceilalti. Poate ca suntem multi, poate ca suntm putini, poate ca nici nu prea conteaza pentru tine ce scriu eu aici, dar asta-i farmecul internetului. Foarte multe litere aruncate me 'j de mii de pagini....unele cu sens, altele pur comerciale, altele care te atrag in diverse ipostaze gen ghicitul in palma, dar poate - zic - putine citite cu adevarat. De la bun inceput facem o regula. Ca sa stim si noi ce se intampla, pe sistemul "texte texte, dara sa stim si noi".
Eu sunt Andy. Nu-i nimic daca nu ma cunosti. Si daca da, eu nu ma supar. Prin natura meseriei mele, trebuie sa ma deschid la minte in fiecare zi. Intr-o mie si una de feluri distincte. Asa ca m-am gandit eu, sa te iau cu mine in acest journey. La propriu se va intampla in felul urmator: O rubrica saptamanala de opinii din cele mai diverse, cu tinta rareori definita. Un peisaj, o expresie, un sentiment sau de partea cealallta un banner nou, un taximetrist nervos, unul care nu a semnalizat, altul care s-a luat la bataie, vecina de la 4 care asculta manele la maxim, tti sunt subiecte pentru ceea ce va urma. Ii vedem zilnic, ii auzim, ii simtim, sunt langa noi asa ca personajele vor face obiectul vorbirii noastre. Apoi sunt sentimentele, pe care le traim zilnic, minut de minut (asta a sunat ca intr-un promo de stiri) care isi vor avea locul aici.

Va fi.....un fel de nici un fel. Neputand fi incadrat nicaieri, ne-am hoatart sa-i spunem...F.M. FM pentru ca daca totul iese bine o sa reprezinte semnul pentru o Famile Mare, FM pentru ca, fiind o data pe saptamana cu el vom pecetlui rezonantacelor 7 zile din calendar cu noi si nu in ultimul rand FM, deoarece in cel mai rau caz, initiativa mea poate fi catalogata drept Foarte Mediocra.

Aici e momentul sa multumesc de gazduire sibiuonline.com si sa te invit sa-mi scrii parerea ta sau comentariul tau oridecateori crezi ca ai avea ceva in + de zis, sau, - vorba aceea - ceva in minus.

Si astea fiind zise daca ai ajuns sa citesti pana aici (treaba asta tot de pe net m-a inspirat) ramane ca am facut cunostinta, ca in cel mai rau caz ti-am atras atentia si poate ca te-am facut sa astepti urmarea saptamana viitoare.

Iti multumesc frumos de timpul acordat si cu respect te salut.
Andy "

Teodor “Fane” Tulpan povesteşte cum este să fii călător în lume

Marţi, 6 martie, alpinistul Fane Tulpan, primul român ce a cucerit Everestul, vine în faţa pasionaţilor de călătorii să îşi povestească întâmplările din timpul celor 16 ani de expediţii pe cele mai înalte vârfuri ale lumii. El va povesti prin imagini şi trăiri cum orice vis poate deveni realitate, chiar dacă pentru a-l realiza eşti nevoit să treci de multe obstacole.

Prin această întâlnire, Teodor Tulpan deschide o serie de evenimente destinate pasionaţilor de călătorii. În fiecare prima zi de marţi din lună, AIOS (Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu) va organiza întâlnirea „Călător în lume”, la TeaSpot Cafe, str. Tribunei nr. 33, începând cu ora 20:00. Întâlnirile au ca scop descoperirea de noi destinaţii de vacanţă şi culturi, la ele fiind aşteptaţi toţi pasionaţii de călătorii şi turism dar şi cei ce viseaza ca într-o zi să trăiască pe propria piele aventurile invitaţilor. Intrarea este liberă.

Teodor „Fane” Tulpan s-a născut în 1971 la Sibiu. A devenit voluntar al Salvamont Sibiu din 1993 iar prima expediţie a avut-o în 1996, la vârsta de 25 de ani, în munţii Pamir. A continuat cu expediţiile în Caucaz (1997, 1998), Tien Shan (1999), Anzi (2003), Everest (2003), K2 (2004), Chopicalqui (2005), Kilimanjaro (2007, 2009), Mont Blanc (2007), Chopta (2008), Star Mountain (2008) iar în 2011 a urcat pe Alaska, după o operaţie la coloană şi o recuperare de lungă durată. Deţine recordul mondial la lansare cu parapanta, la altitudine. El a condus prima expediţie strict sibiană în Caucaz, în 2009.

Teodor Tulpan a fost ales în 2010, dintre peste 200 de personalităţi din toate timpurile, unul dintre cei 10 Mari Sibieni, în urma numărării celor 27.000 de voturi acordate de către sibieni.

vechi dar bun

tot cataloghez anumite lucruri de care la un anumit dat am avut mai multă nevoie și acum nu mai prea sunt. Poanta cu old school, era folosită poate și din această cauzî prea des. Că mă tot întâlnesc cu subiectul, îl iau ca exemplu bun acum: medicamentele
Păi mai demult, dacă aveai gaze, kuai un carbovif. Ei bine, la un moment dat nu s-a mai găsit. La fel, vitamina C fiole. Nu s-a mai găsit și așa mai departe. În schimb și în tot felul de alte domenii, aveam parte de tot felul de „noutăți”. Pe stilul „-AAaa, nu-i de ăla dome'da'ăsta-i mai bun” și oamenii, neștiind sau fiin și dezinteresați credeau, ca să înjure mai târziu că „- Ce țeapă am luat.”
Pentru cei ce nu s-au întâlnit nici în ziu de azi, dar cărora li se va putea oferi varianta, evitați următoarele așa zise branduri (larg cunoscute de către mulți alții) : plima în loc de... sau tot aici pumn. Enfin, nu asta vroiam să zic, ci faptul că anumite chestii care dădeau randament mai demult și cu care ne-am obișnuit la un moment dat au dispărut. Bine că au mai revenit, iar speranța mea este ca să revină tot mai multe, că dacă nu, pot să îmi imaginez că gheața nu se va mai topi cu sare mare, că nu se va mai găsi, la fel aceeași sare mare nu se va mai folosi la moare de varză că „- Ce-i aia moare de varză?”. Sper să nu. Că speranța moare ultima. Și da, sacul de nailon, ca și capacul de plastic de la closet, alunecă pe derdelușul de zăpadă super bine ;)

Uman sau inuman

Tot folosesc în ultima perioadă acest termen - uman - observ tot mai des. Este uman să..., îmi vine să exclam de fiecare dată când aud povești care se termină cu întrebarea aia tare deranjantă „Ce are dacă?” Mai clar, încerc să îmi explic că umanitatea din noi, începe să capete valențe noi - asta ca să fiu drăguț și să nu cataloghez în cu totul alt fel personajele care nu dau nici măcar 2 bani pe anumite subiecte. Adică, e uman să faci ceva, atunci când ninge (că se tot vorbește de acest subiect) nu să stai, cum la fel de uman este să îți pese de anumite situații create. Dacă tot ce poți scoate pe gură este acel „Da'ce-are?” atunci eu zic pas. Diferite situații, învățături, ori experianțe din viață te fac să nu poți fi atât de indiferent. Pe de altă parte, acest bagaj este foaaaaarrrrrte diferit de la caz la caz, așa că nu mă mai mir de nimic. E tot cod portocaliu, sau galbe, sau mov, sau...whatever. De vorbit, tot așa se vorbește fără pauze de respirație. dar de întâmplat, nu se chiar întâmplă ceva mai de bine. Pentru că, câte capete, atâtea păreri...O.L., dar de făcut...cam pas observ la majoritatea celor care, după cum spuneam, de cuvinte aruncate pe gură nu duc lipsă. Și la acel moment dat (imaginat de mine, evident) din viață, ghici cine vor fi cei care se vor întreba de ce e așa?! Tot ei. Acești ei, pe care nu îi pot arăta cu degetul, deoarece ei sunt peste tot. Și mai sus, dar și mai jos, sunt cunoscuți și de-ai tăi, dar și de-ai mei, sunt ăia. Ăia care de vorbit vorbesc, de dat cu părerea își dau, dar o părere formată de-a lungul anilor trecuți, ori a experienței lor nu prea au. Au doar impresia că ei au pus coada și la prună. De aceea îmi permit să folosesc pluralul diferit în acest caz, care li se potrivește la perfecție. Aceștia ESTE cei care NU PRICEPE sau nu vor să vadă că ei ESTE diferiți, în sensul cel mai rău posibil. Enfin. Le urez baftă în toată viața lor, dar la ăștia mai tineri, tot sper că mai pot să se schimbe la un moment dat. Că de mult timp tot aud aia cu speranța moare ultima.

Nimic

" Cum? " Îmi imaginam întrebaarea a cărui răspuns este Da ! Fix aşa. Nimic. Toate discuţiile în care nimeni nu îţi poate furniza un răspuns măcar aproape sigur, inceretitudinea care planează în absolut orice domeniu, toate încep deja să îşi spună cuvântul.
Dacă m-ai întreba acum (acest aum este catalogat ca şi situaţie de fapt, prezent) ce vreau să fac...nu aş putea la rândul meu să îţi spun. Nici măcar ce mi-aş dori din punct de vedere foarte real. Îmi rămâne aia cu sănătatea... însă mai mult...pas. Ce va fi mâine, chiar nu mai ştiu. Dacă voi sta pe acest scaun în acest studio de care nimeni observ că nu mai are nevoie...nu ştiu. Acest nu ştiu tinde să fie noua constantă care, înet, încet, dar sigur macină, fără a ne da seama la rândul nostru ce. Mintea...corpul...răbdarea...nervi...whatever. Cert este că macină. După cum vorbeam şi cu vedeta, incertitudinea este noua siguranţă. Aia de te face să nu mai ai nici o direcţie şi să speri că poate că...
Întrebara mea este simplă însă. Să sper că poate că ...ce? De fapt, care mai sunt speranţele? În afară de alea cu sănătatea..bla bla. Ce mai e cât de cât sigur? Că ne vom trezi şi mâine. Ne vom trezi ca să ce? Enfin.
I love somebody. Atât. Asta e certitudinea mea. De restul fac...fuck...fac sau fuck. Fuck'em all !

. . .

Fără titlu. M-am tot gândit ce ar putea surprinde ceea ce vreau să las aici scris, dar nu am reușit să găsesc acele cuvinte care să surprindă esența a ceea ce va urma. De fapt, această stare, poate veni și din faptul că nu prea știu ce vreau să las scris, mai eXact. Basicly, m-am trezit cu laptop-ul în față și mi-am amintit de alteuri. Fără nici o legătură cu nimic, fără a mă gândi la ceva anume. În minutele astea ce trec, este atât de multă liniște, încât deja mi-a devenit cumva neconfortabilă. Da, da, mai demult o apreciam, însă acum, de ceva vrfeme, parcă e cam apăsătoare. Soarele strălucește, în vecini se bat cuie, ridic privirea și văd că-s 9 grade afară, îmi aduc aminte că suntem totuși în 3 ianuarie și că am ajuns și în 2012. My God. În 2012. Păi, nici nu prea știam cum arată combinația asta luată ca reper în ani când eram mai mic așa. Țin minte că la fel stăteam pe la ora asta uitându-mă în curte și visând cu ochii deschiși când mi-a venit în mainte anul 2000. Bie, pe atunci eram kicsi kicsi rău de tot. De la vârsta aia de doar câțiva ani, anul 2000 mi se părea așaaaa de departe. Ei, uite că am trecut cu 12 ani peste și...nimic. Basicly. Ceea ce mă bucură, că nu au fost atâea schimări aiurea. Ceea ce a fost bine, a rămas kind of, la fel de bine, ceea ce trebuia pe atunci să fac, m-a adus acum să trebuiască să fac în continuare ș.a.m.d. E bine...e soare, poate prea cald într-adevăr (dacă ne luăm după vremea pe care o știam noi) dar e bine. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Altele sunt și vr fi lucrurile importante de făct/rezolvat în viitorul foarte apropiat (că tot rimează). Mdeah... E liniște și ora 3. P.M.

Din alt punct de vedere aceste litere lăsate aici ar putea fi interpretate astfel :
„- Dar ce -ai vrut de fapt să zici?
- Nimic, concret, nu știu...
- Păi atunci de ce-ai scris?
- Nici asta nu știu exact...
- Bine că m-ai ținut aici să-mi pierd vremea degeaba. Grrrr.”