Vorba aia...

Mă gândeam şi zilele trecute la atmosfera care eXistă (defect profesional cu X-u' ăsta de tipar). Se întâmplă în această perioadă să ne simţim, poate mai mult ca oricând, pe nicăieri. Uşor, uşooooor ieşim de sub efectele economice ale crizei (atât de "promovată" pe toate canalele), dar va mai trece ceva...cred eu...mult timp până vom reuşi să ieşim şi de sub impactul emoţional al acesteia asupra noastră ca oameni.
Poate de aceea şi mai marii au îndrăznit să spună tuturor că va mai trece o lungă perioadă până la restabilirea situaţiei. Dintr-un punct de vedere au dreptate, altfel însă, termenul de restabilire este atât de larg, încât ai putea să îi dai o mie de conotaţii. Probabil, aceşti învăţaţi s-au referit la normalitatea vieţii de zi cu zi. Din nou, un termen care este foarte larg şi are semnificaţii diferite pentru fiecare în parte. Ca să fiu pe înţelesul tuturor, l-aş defini ca şi tihnă. Cu acele lucruri / situaţii care se repetă zilnic, cu (îmi permit şi gluma) aceleaşi cozi la portocale ori lapte.
De ce spun asta?!
Poate şi din cauza faptului că în imaginaţia bolnavă a scriitorului acestor cuvinte, realitatea se poate defini ca o coală albă A4 pe care mulţi bifează diferite treburi. Nemai ţinând cont de detaliile expuse în enunţ. Agitaţia cotidiană care, demult timp repet, nu aduce nimic bun, deyinteresul pentru orice nu te afectează, ajunge, dacă nu a ajuns deja, să îşi pună amprenta asupra a ce eşti în definitiv. Că poate acesta este şi motivul pentru care Paula Seling, În celebrul X factor i+a dat răspunsul inegalabil unui concurent ce a interpretat "Are we human, or are we dancers" de la The killers cam aşa: "We are human, răspunsul meu este DA, mergi mai departe".
Din toată umanitatea, vroiam să observ că am ajuns, la cei de-abia 20 de ani de la revoluţie să râdem de ai noştri, care sunt prezentaţi în diferite posturi pe la tv. Făceam paralela cu vremurile de început, în care citeam din presa de atunci (Radical 21 sau Rondul, nu mai ţin minte eXact) că în america, un tip de 97 de kg ....bla bla. Ei, acum, astfel de cazuri ne sunt prezentate la ştirile interne. Din România. Pe atunci ziceam "Da, americanii ăştia", acum nu mai zicem nimic, că sunt de-ai noştri. Între timp, tot prin aceleaşi gropi trecem cu maşina, la fel nu am învăţat să stăm la coadă civilizat, la fel nu suntem apreciaţi că facem ceva în +, etc. Altfel spus...bifăm. Deah. Bifăm, pe coala imaginată diferite lucruri. Nu contează cum sunt ele. Bune, rele...Noi le bifăm. În orice discuţie se ajunge la subiectul bani. "Cât o' fost?" sau "Îi scump?" sunt întrebări normale, într-o lume normală, care a ajuns să fie cum este pentru că fiecare a făcut ceva. În felul său. Dar nu a stat degeaba, lăsând timpul să treacă pe lângă el.
Se prea poate să fie o părere negativistă, se prea poate, departe de mine gândul "Nu, nu-i aşa", dar e o observaţie calmă a ceea ce e afară, privind pe geam.
Aşa că... vorba aia "Wake me up when september ends"

2 day 28

2 day e un fel de astăzi (today). Altfel, în 2 day, day = 8, ptr. că astăzi este 28 (two,eight), în cazul în care nu spui twenty...eight. Dacă te-ai prins O.K., dacă nu, nu. Oricum, altele sunt lucrurile mai importante. Și DA, nu suntem în mai ci în august. Ei bine, în august (că tot e o lună cu plural, unde orice ....AU nu are, au gust), am sințit eu că trebuie să spun în gura mare :
SSSSUUUUUUUUNNNNNTTTTT FFFFEEEEEERRRRIIIICCCCIIIIIIIITTTT !!!!

De dimineață...

De dimineață...(punctele de suspensie sunt puse intenționat pentru a nu se pune punct în citire. Când îl voi / vei citi, încearcă să lungești optimist / zâmbitor „ă”-ul de final. În sus ;)

De dimineață...
Viața are gust. E august. Și, poate pentru prima dată, eticheta pentru această postare (așa cum scrie mai jos) devine cât se poate de reală.
Happy to log off ;)

Păreri din august

Am mai tot zis că luna aceasta cam toate zilele au gust. Degustibus, ar spune cineva mai îndepărtat, privind din cu totul alt punct de vedere. Acela...pur personal. Luna august este prin definiţie luna liberelor. Cam multă lume îşi ia liber de la orice. Indiferent că e treabă sau sunt treburi. E august, deci e liber. Dar cum rămâne cu ceea ce trebuie să faci !? Unde rămâne agăţată "treaba" !?
Nu am răspuns nici la această întrebare. Ştiu oar că treaba nu se termină niciodată, aşa că ar fi bine să pui mâna să te apuci odată de ea (treabă), ca să poţi avea măcar senzaţia că vei reuşi să faci mai multe decât ţi-ai propus. Că bine îmi spunea o anumită învăţată, al cărui nume n-am să-l dezvălui acum aici : "Dacă nu facem acum, cât putem, atunci când ?!" I-am dat dreptate şi atunci când am auzit-o ptr. prima dată, îi dau şi acum.So... să facem treabă.

W-end. Long week-end.

Temperaturi de vară, soare mult, deci toate ingredientele pentru un long week-end adevărat. Cei ce au ales să petreacă departe de casă aceste zile sunt cu atât mai fericiți cu cât vor avea o zi în plus să se distreze, lunea fiind liberă. Cam așa ar putea suna știrea care ar cuprinde informații legate de acest long week-end (cel puțin așa fiind el catalogat de cei de peste ocean).
Și dacă tot e vorba despre el, mai bine nu ne mai batem capul cu toate prostiile și îl trăim așa cum ne vine. „Ca pe vremuri” îmi sună în cap, dar n-am să bag în seamă / darămite să cataloghez și asta.
Este mai degraba, cred, untimul suflu al verii 2011. Destul de tardiv a venit și vara, dar dacă tot e prilej de „sărbătoare”...stop thinking, and feel good. Just feel good. Că una am primit, așa că ar fi bine s-o trăim So, week-end fain tuturor.
Jingle Vara - Mixdown

Asculta mai multe audio acustica

Perspectiva

Ziceam și mai demult că unghiul face diferența! M-a convins și week-end-ul trecut, dar și ceea ce am auzit de dimineață la știri legat de burse. Pentru cei ce nu sunt la curent cu subiectul, d.p.d.v. al celor care au treabă cu domeniul, bursele au înregistrat doar cotații kind of negative, de când au deschis. Detalii aici .
Dar asta se întâmplă mai mult din punctul acelora de vedere. Nu înseamnă că nu vom mai avea aer. Că tot stăteam de vorbă în acest w-end cu a (mic). Am tras concluzia că unele lucruri sunt normale, altele sunt din punctul nostru de vedere, dar pe de altă parte nici nu poți fi atât de...(ca să nu zic...) încât să nu te ducă capul să faci minimul necesar. La fel confirma și Dodo. „Nu se poate” am auzit din gura lui în repetate rânduri. Ei, uite că se poate, au demonstrat-o situațiile de care ne-am lovit cu toții (fiecare în felul său). Dar de aia mă repet. Perspectiva contează! Dacă X zboară în mod regulat în spațiu, normal că orice detaliu din acest domeniu îl super agită/bucură/întristează. Mai pe scurt îl marchează. Dar în alte domenii, nu e cazul să facem atâta gălăgie pentru fiecare fir de praf. Că poate nu ne pricepem, poate nu știm, etc. Da, recunosc, informațiike pe care le avem sunt MULT mai multe, la fel și posibilitățile. Dar hai să învățăm (dacă nu am făcut-o până acum) să facem diferența. Între una și cealaltă. Ori, dacă îmi permiți, între o părere și una total opusă, există o plaaaaaajjăăă. Ar fi O.K. să ne așezăm undeva acolo. În această plajă. Vorba aia „Nici prea-pre, Nici foarte-foarte”

...

A fost și Oldies meeting. Festivaluri vor mai fi ! Week-end-ul se anunță din nou „kind of” plin. Ca și alte week-end-uri ce vor mai veni. Și așa se poate concluziona ceea ce eXistă. A mai venit un prunc pe lume. „Felicităăări”. A mai plecat cineva dintre noi anul ăsta. „Condoleanțe”. E mersul normal al lumii. În acele momente însă, fiecare le privește și altfel. Ptr. că lumea este prea reală.
Și a-pro-pos de asta, în lumea asta reală, unii dintre noi încearcă să își găsească chestii de care să se lege. Mai demult, oamenii se legau de cele mai simple chestii, gen mâncare. Stau la masă, povestesc unii cu alții - interacționează și / sau se deschid la minte. Poate și de aceea, astăzi tindem să zicem că mâncatul - la unii - este mai important. Tot atunci, dacă-ți plăcea de cineva, îl / o luai. Mai nou nu se mai pune accent nici pe asta.
Asta este concluzia. Mai demult se făceau diferențe pentru că se punea accent. Mai nou, ne mai punându-se accent pe nimic, nici nu se mai fac diferențe. Că tot nu contează...nimic. Mai nimic. Astăzi este o mare sărbătoare (am auzit). Tot aud de ceva zeci de ani. Erau și vorbe bătrânești vis-a-vis de ea și mai ales vreme. Cei care le băgau în seamă atunci, au transmis asta mai departe. Cei care nu...nu. E frumos afară, bate vântul...enfin.
Vreau să spun...nimic. Chiar nimic. Este sâmbătă și gata.

(Acest „articol” a fost început undeva vineri și terminat în această formă sâmbătă)