Nici un fel de problemă

Aşa aud folosit tot mai des, de la oameni a căror situaţie este prezentat, tot de către ei, ca fiin nu prea bună. Nu e nici o problemă zic ei, chiar şi repetativ, poate, dintr-un oarecare tic verbal, sau, poate din dorinţa de a te face pe tine, interlocutorul, să înţelegi că nimic nu este o problemă. Aşa că pentru ei, am să consult DEX-ul :
PROBLÉMĂ, probleme, s. f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (Mat.) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Var.: (înv.) problém s. n.] – Din fr. problème, lat. problema.
Sursa: DEX '98
Pot să înţeleg aşadar că acolo la ei, totul este foarte clar, aşa cum trebuie să fie. Mai ales dacă şi repetă acest lucru, în interval mic ca şi durată. Dar, folosit oarecum destul de des, într-o conversaţie, îmi ridică o altă întrebare. Care ar fi cu adevărat o problemă pentru acest spirit liber? Sau, atunci când există o aşa-zisă problemă apărută din varii motive, vor pute ei să găsească o rezolvare, fără a cere sfatul celor din jur?
Evident că este o aberaţie pe temă dată, dar m-am trezit pus în faţa unei situaţii, unde mi-ar fi venit, la rândul meu să zic nici o problemă, însă aş fi fost un mare mincinos dacă mai şi credeam asta. Deci, îţi urez, la rândul meu, să ai o viaţă în care să poţi să foloseşti din toată inima aceste magice cuvinte. "Fără nici o problemă, nu e nici un fel de problemă." Ca sa nu trebuiască să te afli în situaţia de a REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. l. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.
Sursa: DEX '98