It's a beautiful day

îmi suna în minte refrenul de când m-am trezit. Și cam la asta se rezumă dimineața asta. Lucrurile, situațiile, claia de păr ori viitorul apropiat au intrat toate pe alt făgaș. Probabil cel normal, cel despre care nu îmi prea plăcea să spun că este și viitorul meu, pe când eram mai mic. Dar, viața nu este așa cum ți-o imaginezi de fiecare dată. Viața își urmează cursul normal, dacă asta ai ales și îți prezintă realitatea exact așa cum ai mai întâlnit-o, la o vârstă prea fragedă ca să poți să îți dai cu părerea dacă e bună sau nu.
Nu mă plâng, aș vrea să se înțeleagă acest lucru, de aia și scriu în cuvinte. Nu mă plâng. Observ doar că în noiembrie 2011 am ajuns în acea ipostază în care s-au mai aflat și alții (pe atunci) la vârsta lor. Deciziile au fost luate, viitorul se colorează încet dar sigur și cam așa va arăta lumea de aici încolo. Cu bunele și relele care vor veni. Cu soare și nori, cu...normalități până la urma urmei. Normalități de care ne aducem aminte și ne bucurăm că ele mai există, ori că sunt catalogate și acum drept normalități. Este o dimineață normală. Nici pesimistă, nici optimistă, în care fiecare a făcut, face sau va face, ceea ce face de ceva mult timp. Fie că e bine sau nu prea, nu mai contează. Contează doar că asta este. Așteptările nu mai există, istoria a tot fost disecată și răscomentată, deci nu mai intrăm și în acest subiect, este doar realitate. Ce va fi mâine nu știu. Ce a fost ieri nu mai contează Astăzi este momentul care contează. Acum scriu nimic. As usual (cum ar zice unii). Așa și? este întrebarea mea. Nu mai contează. Altele sunt cele care contează cu adevărat și ne vom capacita să le găsim rezolvarea rând pe rând.
Este sfârșit de noiembrie 2011. Am ajuns și aici. Așa și? Ah, nimic. Ei bine...da. Am ajuns. Mâine din nou de dimineață, poimâine la fel...mdeah. Vorba aia " 'om trăi și 'om vedea ". Astăzi..."It's a beautiful day"