Un pic de...

Punctele de suspensie le completează fiecare după bunul plac, în funcţie de aşteptările ori speranţele personale. Un pic de linişte în plus, un pic de agitaţie, să contez un pic mai mult, un pic de certitudine mi+aş dori, etc. Evident, asteptările diferă de la caz la caz, la fel cum şi ceea ce voi face peste ceva timp, diferă la fel de mult. Cineva va putea să spună "eu voi merge în Germania mâine", la fel cum altcineva va exclama la auzul acestei replici "eu de-abia aştept să ajung acasă. M-au stors ăştia astăzi". Din acest punct de vedere, al aşteptărilor ori speranţelor fiecăruie, viitorul sună foarte diferit de la caz la caz. Nu există bun sau rău, decât în măsura în care această catalogare se face pe baza comparaţiei cu experienţa personală, aia de-ţi răsună în cap "ştiu eu că e bine aşa". Într-o discuţie cu cineva mult mai tânăr, am dezbătut eXact acest fir de praf. X este bun sau rău dintr-un anumit punct de vedere, al celui care spune treaba asta. Dacă părerea majorităţii este că acel X este bun sau rău, părere bazată şi pe faptele pe care acest X le-a dus la bun sfârşit, atunci ar fi un argument în plus. Altfel, e doar o părere personală, care merită sau nu a fi băgată în seamă. Îmi amintesc de spotul publicitar video - ING - cu viitorul în culoarea roz. Tu cum îţi imaginezi viitorul!? parcă era şi întrebarea a cărui răspuns era roz, iar concluzia imediată - e bine să fi optimist.
Un pic de optimism, cred, nu ar strica, mai ales în aceste zile înfrigurate de noiembrie. Chiar dacă pot face paralela că nici compania cu sloganul "viitorul sună bine", CONNEX, nu mai există, nu am să o fac, deoarece astăzi contează mai mult ca ieri. E drept că acest astăzi se bazează pe ieri, dar maine nu poate avea o culoare optimistă dacă nu-ţi pasă ce se întâmplă azi. Că demult am fost învăţaţi că "azi un pic, mâine un pic..." şi aşa am crescut să putem să ne dăm cu părerea despe una sau alta, părere formată şi re formată şi pe baza a ceea ce am întâlnit pe drumul până la această vârsrtă. De aia am ajuns să folosim tot mai des "pe vremea mea", poate şi de aia am ajuns să înţelegem că nici acum nu le ştim pe toate, darămite atunci, iar acest atunci despre care vorbesc nu e chiar atât de îndepărtat, poate şi de aia lăsăm scris pe-ici pe undeva prostia asta, ca să o vadă şi alţii care încă mai cred că le ştiu ori le-au văzut pe toate şi încă, din păcate, tot ei consideră că au pus coada la prună. Iese soarele, e semn bun. Da, ştiu, nici o certitudine sub acest aspect, ştiu, dar odată cu raza asta de soar ce s-a aşezat pe buretele din incinta acustică a studioului, pot să mai las scris că sufletul îmi zâmbeşte. Şi asta mă bucură, că tot el e responsabil de toate lucrurile alea faine care se aud sau se văd în diferite ecrane publicitare. Şi asta, încă mai cred că face diferenţa între noi, cei care îţi comunicăm ţie mesaje care se numesc în lumea foarte reală...publicitare. Nu ştiu ce va fi mâine, dar astăzi, m-am rupt preţ de câteva minute din realitate, pentru a-mi aduce aminte de mine. Ăla care de mult timp a făcut toate alea, ca să poată astăzi să scrie astea. Mulţumesc Sibiu...mulţumesc România, vorba aia "wherever you are"