O lume 9

Mai demult,pe vremea copilăriei lumea era de nota 10. Între timp, aflu tot mai multe amănunte, în viaţa pe care o trăiesc despre lumea asta nouă. Cu majoritatea schimbărilor nu sunt de acord, poate şi din această cauză mai folosesc în limbaj "lumea astanouă". Însă tot din lumea nouă, pot să trag concluzia simplă că din imaginea mea asupra lumii, pri ochii copilăriei, s+a cam deteriorat imaginea (de la nota 10 la 9). Şi făcând legătura, ia uite ce am primit şi pe mail :

În această săptămână la televiziunea argentiniana a fost reportaj zilnic cu Joaquin Lopez Doriga ( jurnalist mexican) pe tema Facebook, hi5, Myspace, Sonic, etc, şi cât de periculoase sunt. Exista si un reportaj-jurnal în ziarul Milenio , cu privire la modul in care diversi terorişti au avut ca sursă de informaţii sigure şi directe blogurile, Facebook şi hi5.

Intervievaţi anumiti hoti si răpitori spun că au intrat pe net şi au vazut portretele, casa, masinile, poze de călătorie situatia socială şi economică si nivelul la care triesc persoanele acelea. La televizor, unul dintre ei a declarat că inainte, pierdea mult timp înainte de a actiona pentru a identifica candidatii pentru răpire, dar acum cu Facebook şi informaţiile pe care oamenii le pun de bunăvoie în reţea, nu mai sunt confuzii sau dificultati in a investiga modul în care ei trăiesc, sau cum se deplaseaza copiii la scoala şi care sunt părinţii lor, fratii si prietenii. Asa s-a întâmplat cu Alejandro Marti (tanar mexican ucis de răpitorii lui). Familia a închis blogul său după ce au realizat ce potenţial periculoase informaţii da tineretul, care socializeaza acolo cu bucurie şi fără a bănui că unul dintre contacti poate fi un ucigas. Protejaţi-vă copiii, şi nu puneti informaţii periculoase în reţea!

Adevarul cu privire la "Facebook"

Facebook vinde informaţii utilizatorilor cu cea mai mare oferta. Citez: "Ceea ce mulţi utilizatori nu ştiu este că, în conformitate cu termenii contractului, făcând clic pe rubrica" accept", practic ofera Facebook exclusiv şi perpetuu drept de proprietate asupra tuturor informaţiilor şi imaginii sale publice. "

De fapt, spune expertul, cei inscrisi, autorizeaza automat utilizarea de catre Facebook perpetuu şi transferabil, impreuna cu drepturile de distribuţie publicului si toate atasamentele de pe site-ul lor. Conditiile de utilizare arata ca Facebook isi rezerva dreptul de a acorda şi sublicenţiere cu tot "continutul paginii web a utilizatorului", pentru alte afaceri .. .

Fără consimţământul lor, mai multor utilizatori li s-au transformat imaginile în publicitate pentru comertul privat.

Dintr-o data totul este publicat, inclusiv fotografiile personale, înclinaţia politica, starea de spirit, şi interesele individuale chiar si adresa de acasa, si accesibile fără permisiune miilor de utilizatori.

Trebuie să credem, cum spune domnul Melba, că mulţi angajatori, pentru a evalua pretendentii, cauta pe Facebook informatii intime despre solicitanţi. Testul pentru o pagina de pe Facebook nu este privat, fapt pus in evidentă în cazul celebru cand John Brown University a expulzat un student, dupa ce a descoperit o imagine pe Facebook unde acesta era imbracat ca un travestit. O altă dovadă - cazul în care un agent al Serviciului Secret a vizitat Universitatea din Oklahoma , pentru un student din anul doi, Saul Martinez- pentru un comentariu publicat de acesta impotriva presedintelui. Si culmea rautatii, problema nu se încheie în cazul în care utilizatorul decide să se retragă.

Chiar şi atunci când utilizatorul anulează statutul de membru, fotografiile şi informaţiile rămân la bord, în conformitate cu Facebook, pentru cazul că decide a-si reactiva contul. Mai mult, utilizatorul nu este îndepărtat nici chiar atunci când moare. În conformitate cu "termenii de utilizare," urmasii nu pot legalmente sa-i oblige sa stearga de pe Facebook date şi imagini ale rudelor lor, pentru că atunci când a acceptat clauzele virtualului contract Facebook a dat dreptul de a "menţine starea activă, în cadrul unui comemorari speciale, pentru o perioadă de timp, pentru a permite altor utilizatori sa posteze comentarii şi note asupra decedatului. "

Utilizatorii Facebook nu ştiu că sunt participanti indiferenti ai unui scenariu pe care academicieni cunoscuti il descriu ca cel mai mare caz de spionaj din istoria omenirii. Intamplator devin in mod inconştient precursori ai fenomenului "Big Brother" unde stau cu ochii pe tine. Este o trimitere directa la intromisia abuziva a statului în mediul afacerilor private ale cetăţenilor obişnuiţi, pentru a controla comportamentul lor social, un subiect de roman profund premonitoriu scris în 1932 de britanicul Aldous Huxley: "Brave New World." sau "Happy new World" - "Fericita lume noua"

---

Asculta mai multe audio Muzica

Concluziile le tragi tu printre rânduri...dar sut curios şi eu cam care ar fi acestea

Despre nimic

"Cum adică despre nimic? Dacă tot scrii ceva atunci scrie măcar ceva cu cap, adică ce vreau să spun este că nu poți zice așa de simplu despre nimic, dacă tot e ceva tunci zi, dacă nu taci"
Îmi închipuiam treaba asta spusă fără a face pauză de repirație și mi-a venit să râd. Replica mi-a tresărit în miknte imediat ce am scris despre în titlu, așa că mi-am îngăduit să o aștern în cuvinte mai sus. Revenind acum la treburile importante; nimic nu s-a schimbat, nu că mă așteptam ca înt-un interbal așa de scurt să se schimbe. Nimic nou în lume. Aceleași evenimente, aceeași stare generală a lumii, poate ceva mai multe nuanțe de culori mai vii. Citeam că agențiile de turism din oraș sunt cumva booked. Concluzia articolului era că criză-ne-criză sibianul tot se duce în concediu, ceea ce m-a bucurat. De ce? Păi criza asta mult trâmbițată se dovedește a fi mai mult trâmbițată cu nu știu încă care scop anume. Dar dacă ți se spune de 1000 de ori pe minut că e criză, la un moment dat începi să crezi cu adevărat că este și la tine acasă. Chiar dacă în îndeletnicirile tale, omenești, nu are cum să se aplice termenul respectiv. Însă odată ajuns în conștiința ta, termenul te face să iei decizii mult mai pripite sau negândite, la adăpostul "Păi ziceau ăștia că e criză". A-pro-pos de treab asta, aproape nimeni nu își mai face reclamă pe plan local. Dacă într-o anumită perioadă a crizei financiare chiar se recomandă să REDUCI (nu să tai de tot) bugetul alocat, în momentul în care ne aflăm ca și economie se recomandă să profiți de moment. Majoritatea prețurilor au scăzut, așa că în cuvinte s-ar traduce implică-te acum ca să nu ai de suferit mai încolo. Dar la noi în burg, treburile se văd desigur altfel. Fiecare vede doar prin prisma sa și cr5ede că ăla este adevărul absolut, ori în acest caz, nu ai cu cine să comunici. E ca și cum m-aș înfofoli într-o pufoaică și aș ieși așa afară la 40 de grade. Dacă mie nu âmi e cald, ce treabă are lumea?! Poate e un exemplu exagerat, însă exagerate sunt și reacțiile. Tooooot mai exagerate. Asta mă face să continui să mai cred că crizații fac criza. Uite, termenul s-a repetat de câteva ori și în aceste rânduri. Și atunci e corect ca dintr-un punct de vedere să le dai dreptate și celor care spun "Io nu mai pot, m-am dus din țara asta unde numai de criză se vorbește dar nimic nu se face. Mai stăteam un pic și înnebuneam." Da, au și ei dreptate, dar dacă plecăm și noi, ăștia de ne-am încăpățânat să rămânem din varii motive, ce mai rămâne? Sau...câți vor mai rămâne? Aștept la rândul meu păreri (chiar și crizate)

...Cum e viața?!

Că bine se reprezintă în tot felul de situații dar mai ales în filme. "Trăiește" se spune în sla de operații. M-am prins și eu ad-literam că treaba asta este eXact așa. Uite, în plină treabă eu am timp să scriu aici, acum. Pentru că în acest moment nu sunt pe nici o pantă. Sunt în stand by. Starea care mă atrage tot mai mult. dar, vroiam să spun că viața este eXact așa cum e prezentată. Nimic.......și dintr-o dată...TOATEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE. Atunci....toate, și acolo și dincolo, fă asta, drege ailaltă...toate....ATUNCI. Nici nu poți să le prognozezi, să îți faci un plan, că vorbele se aruncă în așa fel încât se contrazic tot mai des. Așa că nu ai ce face, decât să accepți realitatea și să faci față cu zâmbetul pe buze. Asta se numește în popor "Acomodează-te". Ori poți să te acomodezi (nu intru în subiectul că nu toți putem, că mi se va atrage atenția că nu există nu pot ci doar nu vreau) ori ajungi la nr.3, încet dar sigur. pentru că ori faci așa ori dacă nu du-te....
Faină "viața" nu?
E doar un alt punct de vedere. Mă opresc aici că în câteva minute trebuie să fac aia, și ailaltă, să merg acolo, să vorbesc cu..., să mă întorc să livrez, săăăăă.......și la sfârșitul zilei să... :-), că mâine o iau de la capăt.

work has begun

Fiecare muncește. În felul său, în domaniul lui/ei, dar fiecare face câteceva ca să... În principal ca să nu treacă prin viața asta ca "Vodă prin lobodă". Lunea a început cu treabă și cu un feeling de bine. Ceea ce urez fiecăruia care face ceva. Cei care doar stau sunt excluși din start. Pentru că ei au doar așteptări dar nu fac nimic ca să se întâmple. Așadar și prin urmare, a fost vorba despre....muncă. Oare?

Un cântec

În loc de vorbe, astăzi se potrivește mai bine un cântec...


Asculta mai multe audio Muzica

avantaje VS dezavantaje

Devine un real efort să nu îți bați capul cu nimic. A-pro-pos de sugrumanzii de care făceam referire și acum un an de zile și la fel i-am simțit și anul acesta, a căror stare nu s-a schimbat de loc. Ei la fel au procedat de cam când se știu - fără măcar a-și da seama de impactul lor asupra celor din jur. Fiindcă ei consideră de exemplu ca într-un moment al zilei să îți "facă o surpriză", nici nu se mai gândesc că tu s-ar putea să ai alte-uri mai importante. Neah. Ei așa vor, deci așa procedează. Și n-ai ce să le faci, pentru că ei nu se prind că printr-un comportament de genul ăsta, repetitiv, te sugrumă - de unde și titulatura de...sugrumanzi. I-am disecat în postarea de ieri, nu mai intru în detalii. Dar pot observa că ei au un avantaj. Indiferent de vremuri au acea constantă. A sugrumării ideilor, sentimentelor, etc. Cei mai slabi de înger am aflat de curând ajung să nu mai poată să facă față noilor realități constant crizate. Și nu vorbesc de mine aici. Observ oameni care, obijnuiți cu realitățile anilor '80, au reușit cumva să se adapteze anilor '90 - 2000. Dar realităților tot mai crude din ultimii ani nu prea. Cumva au și ei punctul lor de vedere și îi înșeleg. Foarte puțini mai au energia să înțeleagă toate schimbările care trec prin ei, zi de zi, de zi, de zi... Vremurile se schimbă, situațiile la fel, contextele la fel, de nici nu știi dacă ai fost bine crescut, dacă ai făcut bine, dacă... Și după atâtea întrebări, îi cred că au o stare de letargie, sictiriți de atâtea probleme ireale, dar care contează pe undeva în noua realitate. Așa că și-au spus PAUZĂ. Ideea lor poate fi reprezentată așa : "eu...sunt bine. Am făcut ce am făcut, cum am putut, pentru că la momentul respectiv așa s-a putut și așa am creyut că e ok. Acum, poate să vină și potopul că vorba aia "treaba-i făcută". Și cumva îi pricep, pentru că în toată lumea asta tranzitivă, tot au reușit să trăiască, să facă, iar acum încearcă să se bucure mai mult de ea viață. Oricât ar fi de agitată. Încearcă să își găsească acea constantă optimistă înauntrul lor.
Așadar avantajul este că au prins două etape, una demult tare închisă, iar alta încă de acum 20 de ani, din ce în ce mai deschisă. Dezavantajul este că din liniștea proverbială de demult, am ajuns cu totții în acest taifun care ne-a luat pe nepregătite și nici nu știm unde ne va duce.
Daaaaaaaaaaaaaaaar au și ei un punct de vedere. Acela că dacă tot e așa cum e situația, mai bine să încercăm să ne vedem de viețile noastre frumoase, cu cât mai puțină bătaie de cap pentru toate nimicurile care se dictează de la centru, sau care ne afectează pe acasă, la scârbici, etc.
Viața e scurtă. Să o trăim cu zâmbetul pe buze de căte ori avem ocazia. Deal ?

(scurtă paranteză) încă mai există-Sugrumanzii

Sugrumanzii sunt acei oameni care cu sau fără să ştie îi sugrumă pe cei din jurul lor. Zodia îşi face aici de cap în cel mai pur stil şi le oferă puterea de a-şi îndeplini visele mai mult cu ajutorul celorlalţi. Cât ar fi de poetică situaţia, în realitate nu e chiar aşa, privită din punctul sugrumaţilor de vedere. Sar putea ca acest "figurat" să nu fie înţeles eXact de cei care au această îndeletnicire şi îmi pare rău că trebuie să fiu eu cel pe viitor acuzat că le-am mai arătat o faţă - faţa predominantă - a caracterului lor.
(Continuând ideea că acest blog s-a născut din dorinţa de a rămâne undeva scris ce am trăit la un moment dat în viaţă)
Sugrumanzii sunt aceia care în tinereţe susţin că vor face, rareori se va întâmpla acest lucru, mai târziu îşi vor asuma creditele, pentru ca spre bătrâneţe să dea dreptate la fel de "des" celor care vor susţine contrariul, iar în acel moment de fapt să îşi râdă în barbă, ei ştiind că defapt lucrurile niciodată nu au stat aşa. După această întreagă teorie - care, desigur este neadevărattă...(aha) - poţi foarte uşor observa cum semnul zodiacal îşi face simţită prezenţa tot mai activ în comportamentul fiinţelor de acest gen. Zodiile puternice, pline şi iubitoare de agitaţie şi gălăgie, vor avea tot timpul impresia că defapt lumea asta a făcut de aşa natură încât planul lor să le iese întru totul. Ceilalţi, mai cumpătaţi din fire au o mai mare şansă să se prindă că nu toate lucrurile sunt aşa cum ţi le imaginezi, la asta contribuind şi acel je ne sais quoi care i-a mai povăţuit de-a lungul vremii prin tot felul de experienţe nasoale prin care i-a târât. Booon. Dar ce facem cu acea a treia categorie, care dacă stai să observi este mult mai pregnantă în explicaţiile sugrumanzilor, doar pentru a se autoconvinge şi pe ei că dacă nu sunt nici albi, nici negri, e musai să fie la mijloc. Aha. Deci, am descoperit despre ce era vorba. Despre mijloc. Zi-mi dacă îţi sună cunoscut:"găsim noi o variantă" sau "vedem noi" ori "cât poate să fie de...". Dacă îţi sună familiar, mai uită-te odată. Cu mai multă băgare de seamă şi vei observa că până acum, chiar dacă nu a lăsat urme, n-ai făcut altceva decât să te afli în centru ringului cu nici o armă în apărarea ta. De fiecare dată când ţi-a venit vreo idee, din experienţa mea sugrumată şi ea, ştiu că ţi-a fost cu timpul alterată. În final nici nu mai ţii minte de unde ai plecat şi care a fost planul de început închipuit de tine. Dar ca în filme, la final ţi se va spune răspicat "Dar tu ai vrut aşa". Şi nici nu e foarte departe de adevăr. Adevărul ăn acest caz este ca mucegaiul pe gem. "Aşa o fi" îţi repeţi până la autoconvingere "poate nu mai ţin eu minte". Nu e timp să fii atent la toată gălăgia din jurul unui sugrumand, aşa că se poate ascunde în ea. Poate ai zis la un moment dat un da, care a fost interpretat eXact după voinţa lui. Ziceam însă că sub acel răspuns venit din partea ta se află defapt toată strategia sugrumandului aflat în plin proces de sugrumare. El va face (chiar dacă va susţine contrariul) totul ca să te schimbe, în primă fază te va smulge din universul tău ca să îşi poată definitiva opera pe teren propriu. Apoi, prin tertipuri programate şi doar de el înţelese zi de zi, va trage înspre definirea noii tale personalităţi. Nu aşaaaa dintr-o dată ci încet încet. Linişte roicum nu mai ai, odată ce eşti prins în vârtejul unui sugrumand, aşa că scăpare mai greu. Iar în tot jocul acesta cu implicaţii serioase, la un moment dat vei auzi "Dar tu ai zis că...aşa" Hăă? "Păi nu ţii minte că...." Da, tu ai zis că aşa pentru că tu eşti tot la fel, cel care este numai bun de sugrumat, cel care se gândeşte de câteva sute de ori înainte de a...ceva, ca să fie convins că îţi va face plăcere sau îţi va aduce bucurie, dar sugrumandul nu e atât de complex. Nici pe de parte. El ştie doar că ceea ce vrea se poate îndeplini cu ajutorul tău, aşa că e foarte bucuros că te poate "modela". Dacă ar da peste o fire hotărâtă sau calculată situaţia s-ar schimba, dar în viaţă, pe deasupra mai au şi noroc de oameni buni. Dar toate au şi un downside. Acel PE DE ALTĂ PARTE, care a rămas singurul arbitru în această piesă de teatru. Şi cei obijnuiţi să sugrume vor avea un şoc. Habar n-au de unde o să le vină, dar la un moment dat o să le vină. Şi atunci vom mai lua noi ăştiălalţi - sugrumaţii - o mult aşteptată gură de aer. Ne vom umple plămânii cu ea, după atâta timp de chinuri. Şi vom zice: aşa vă trăbă că n-aţi ştiut când să vă opriţi. Meritaţi, petru că fiecare secundă de calvar voi v-aţi clădit-o. Pe viaţa şi sufletele altora. Zi de zi.

(P.S. Sugrumaţii au la rândul lor o vină. Vina respectului, a umilinţei, a dorului, a ruşinii, a observaţiei, a acceptării situaţiei. Diferenţă : sugrumaţii nu au arme)