ALTE(numic)URI

Aici se scriu diferite nimicuri, care s-ar putea să cadă eXact pe ideile câtorva dintre cei care se mai nimeresc să le găsească. "Așa este" s-ar putea auzi încâteva crâmpeie, iar dacă este așa, mă gândeam că tot e bine că îmi eXprim stările sau gândurile ăn spațiu public. Poate, chiar fără a-și da seama pe loc, cineva va asezona cu vreo idee, feeling, trăire...fiind pus într-o situație anume peste ceva timp. Mi se pare (apropos de situatii) ca acestea sunt cele care s-au schimbat cel mai des în ultima perioadă. Chiar stăteam să observ, într-o conversație, nu demult că standardul situațiilor și al reacțiilor s-a schimbat. Unde, în trecut - din experiență puteai să fii mai sigur că ai procedat bine în ceea ce ți-a fost încredințat să faci, ori că ai avut o replică ce făcea sens, în noua lume - în care incertitudinea a devenit noua siguranță, tinzi să nu mai ai acea siguranță nativă. Ușor, ușor, ea te părăsește. Nu mai poți fii sigur că ai yis ce trebuia, nu mai poți fii sigur că ai procedat cum se dorea, nu mai poți fii sigur de nimic. Și asta, cu timpul își va pune amprenta asupra ta ca om. Trăind mereu cu gândul/sentimentul că...nu știi sigur, presimt că finalitatea nu va fi cea visată în tinerețe. S-au făcut (tot de către cei mai deștepți) chiar și sondaje din care a reieșit că starea de încordare ținută ca și normalitate este dpdv. comercial cea mai bună. La fel și în politică și alte domenii "de mare interes". Îmi aduc aminte de 9/11 și turnurile magice, ca să nu sap mai mult, că resimt și eu anumite efecte, ei acest 9/11 a fost atât de bine manmageriat încât dacă ai întreba și astăzi un american de pe coasta opusă a evenimentului sigur îți va replica că parașuta și-a achiziționat-o și o are în garaj. Așa doarme liniștit că a făcut ce trebuia, pe toate canalele primind informația că e bine să te pui la adăpost și să ai și cu ce. Așa că omul nostru și-a luat parașute. Acum ni se tot spune că e criză. Ba că a cam trecut, ba că nici nu a venit, etc. La scârbici la fel. Se mai dau încă oameni afară, că tot există mptivul ăsta cu criza, ba se mai umblă pe la remunerație, ba...până la urmă prilej de încordare care duce la...
Nebun să fii să faci ceva în această perioadă de incertitudini, din lipsă de siguranță că vei reuși. Însă există și reversul medaliei. Dintr-aceia care fac. Ei sunt priviți ca niște atoateștiutori sau "sigur cu bani", ori în cel mai bun caz "curajoși". Și, profitând de părerile aruncate, uite ce simplu, fiind un tip chiar dubios de ex., poți deveni acel curajos care a făcut ceva și chiar apreciat de întreaga comunitate. Dar despre comunitate cu altă ocazie, pentru căcomunitatea (cacofonie intențíonată) și-a pierdut la rândul ei înțelesul. Nimeni nu mai știe ce e aia și aruncatul cu privirea peste gardul vecinului a devenit onijnuință. Revin la "informația locală" că eu cu asta mă ocup - cel puțin ptr. CNA, pe local se vorbește la fel de mult, agitația e la fel de mare, rezultatele...la fel întârzie să apară. Despre drumuri au scris toate ziarele, unele dintre ele nici nu mai există, dar cu toate astea, complicarea e la fel de constantă. Ziceam și la radio că eu, am crescut cu anumite străzi în același stadiu ca și astăzi. Ori, între timp am început să îmbătrânesc. ZECI de ani au trecut de atunci și tot nimic. Așa că să mai gătăm zic, cu vorbele-n vânt (pe acest domeniu). Speranța - zice o vorbă din bătrâni - moare ultima. Așa mi-am spus și eu când mi-am zis că sper ca măcar unele din străzile cunoscute de mine să se "reabiliteze" până oi mai trăi. Concluzia se desprinde clar. Ce se mai întâmplă? Nimic! Dar atât putem să ne agităm, să vorbim la telefon cu zecile de apeluri/zi încăt în ritmul ăsta nr.3 va ajunge în curând neâncăpător. Cred ăn mai multă liniște, sper ca prima constantă să fie anumite situații umane, ca zâmbete meritate, povești interesante, relații apreciate...dar poate iarăși mă aștept eu la prea multe lucruri de cam mult timp pierdute, care SIGUR nu mai reprezintă standardul de astăzi și despre care îi mai auyzi pe părinți povestind. I don't know (că tot e nesiguranța noua certitudine)