VREMEA

luni, 24 ianuarie 2011

Suspensie

- Mecanism gândit pentru a te proteja de şocuri, implementat cu succes în inustria auto.
- Starea aceea proverbială în care te mai afli din când în când...
Ambele "definiţii" sunt corecte, iar dacă prima face parte din lumea reală, mă voi referi mai mult la cea de-a doua, pentru că mi se pare că suntem într-o oarecare suspensie. Pentru cei cărora le-a fugit mintea la termenul folosit tot mai des după trecerea multor ani de muncă (şi anume pensie) în acest context, chiar dacă suspensie îl înglobează, nu are nici o legătură. Poate doar una răutăcioasă, din care s-ar putea trage concluzia că "face ăsta ce face şi tot la pensie se gândeşte". Enfin.
Soarele a răsărit, atmosfera parcă s-a mai cuminţit, însă am impresia că am rămas tot în acea proverbială suspensie. Adică, dacă stai să despici firul în 4, nu ai putea spune că eşti sigur de ceva anume, ori că ai siguranţa că şi mâine va fi cel puţin la fel de bine ca astăzi. Şi astea toate încep să lase urme. Încearcă următorul experiment - (4 fun) - întreabă pe cine vrei, când vrei, ce vrea de la viaţă... Intuiesc că primele cuvinte care îi vor ieşi pe gură vor fi "Nu ştiu ...". La fel de bine, poţi încerca o întrebare mai simplă, de genul "Unde ţi-ar pace să mergi în concediu?" Sunt aproape convins că răspunsul va începe la fel. "Nu ştiu...". Eşti îtr-un bar şi vei fi întrebat "Cu ce vă servesc?". Ghici care sunt primele cuvinte care ies pe gură?!
Şi atunci, mă întreb, mai ştim noi oare ce vrem de fapt? Avem măcar ceva acolo pe care să ne bazăm când suntem întrebaţi...orice?
Răspunsul îl intuiesc deja şi da, începe tot cu acele 2 cuvinte magice "Nu ştiu"
Teoria este simplă, am fost aduşi în starea asta, ca să le fie simplu unora să ne transmită că cu doar X lei putem avea tot ceea ce ne dorim. Chiar dacă în secunda 2 nu suntem convinşi că ne-am dorit aia. Dar "mamă, mamă ce afacere am făcut !"
Teoria conspiraţiei mi-o asum şi cu siguranţă nu este adevărul gol goluţ. Pentru că la rândul meu, fiind pasager într-atâţia termeni folosiţi excesiv este tot mai greu să ai acea mică siguranţă că eşti croit într-un fel şi ai anumite repere. Oricum şi aici poţi fi oricând atacat că "tu nu reuşeşti să ieşi din ale tale", deci nu e bine nici aşa. Şi atunci îmi permit să pun eu întrebarea "Cum e mai bine să fii?" Ghici care e răspunsul pe care îl intuiesc?!
Însă acest răspuns intuit, vine de la cei care au de fiecare dată un răspuns pe ţeavă, ştiu mult mai bine ca tine mai multe lucruri, au soluţiile şi viaţa mult mai organizată. Şi cu toate astea, uneori nici ei nu ştiu. Dar n-o să recunoască acest lucru. Pentru că nu vor... sau nu ştiu dacă au susţinut asta au ba.