VREMEA

luni, 9 martie 2009

1 sau 2 ? Simplu, nu complicat.

Am tot stat de vorbă cu diferiţi pe tema căsătoriei, adică da sau ba, în ultima vreme şi tot n-am găsit un răspuns care să mă facă să zic da mă, uite cu aşa ceva asezonez şi eu, în aşa ceva cred, aşa că îmi permit să îţi fac o introducere şi să te las pe tine să îţi dai cu părerea. Ok?
Aşadar, am vorbit şi cu ai mei care cred că "a sosit vremea copile" de la vârsta lor, cu toate că n-avea legătură, pe de altă parte am asistat în viaţa asta la tot felul de întâmplări în care ei 2 şi-ai legat destinele dar ...doar pentru o perioadă scurtă de timp. Da, am întâlnit şi cazuri fericite care încă mai cred că se poate şi altele atât de fericite încât rodul lor va apuca sperăm vremuri mai bune. Şi cu toate astea mă uit atent la ei, toţi explicaţi mai devreme, să observ că într-un fel s-au schimbat. Deja nu mai au preocupări, nu mai au decît stilul împreunat "vrei dragă să??" indiferent de ce sex e cel care întrebă, dar tiereşte observând (asta în loc de nu mă duce capul mai mult)altceva nu s-a schimbat în definitiv cu ei de-a lungul timpului. La fel muncesc, la fel de puţin se întâlnesc, pot să merg cu raţionamentul logic şi să presupun că la fel de puţin îşi vorbesc, la fel...tot ce se vede de la nivelul meu.Boon. A se nota cu observaţia nr.1

Şi mă mai uit şi pe geam să observ că e tot mai nebunie afară, lumea se schimbă din punct de vedere al aprecierii omului. No more feedback, no more joy, no more happyness cum era odată (Sinceră, din inimă). Oamenii observ că au preocupări numai să nu se plictisească dar - şi aici - pe de altă parte cu toţii ne plîngem de lipsă de timp, mai ales la servicuri. Dpdv financiar la fel de greu e să îţi faci o casă, nici nu mai ştii dacă la servici o să mai vii şi mâine.Ok. Asta a fost obs. nr.2

Şi până la urma urmei - obs.3. - oamenilor le place compania altor oameni. Se cam tem de singurătate, fie că e vorba de colegi, de prieteni de oricine pe tot parcursul vieţii. Le mai place gălăgia, agitaţia, verva. Poate de aceea şi nebunia căsătoriilor din această perioadă de...4, 5 ani de cînd am început sî o observ. Târguri peste tîrguri, doamne dornice de cam de toate, domni care şi ei fug după costume, totul pentru...ce? la urma urmei.
Dar nu PENTRU ce, aş vrea să îl aflu, ci acel ceva ce te face să zici "da mai, Nu mai e bine cum e, acum vreau să fie ceva mai bun. Vreau să îmi pun capăt vieţii în acest stil si să fac cel mai important pas". Să îmi schimb viaţa din temelie, cu speranţa că va fi bine. De ce? Serios acum. Fără amăgiri pe care crezi la rîndul tău că le vei avea, sau cuvinte simple ca motivaţie gen "familia" sau "de aia". Nu. Vreau să aflu şi văd că e din ce în ce mai greu, eXact care este combinaţia care te face să ai liniştea sufletească să spui când va veni "DA". Pentru că it has to be simple. Că n'om fi toţi Einstein.
Mulţumesc anticipat.

9 comentarii:

Amy spunea...

Cunosc un cuplu varstnic care chiar daca a trecut prin greutati de-a lungul vietii, ei doi au fost alaturi unul de celalalt, s-au incurajat, au lasat supararile deoparte, au stiut mereu sa nu uite sa zambeasca, au luptat pentru casnicia lor si pentru copiii...si astazi inca sunt fericiti. Ii privesc cu zambesc, ascult povestile lor din tinerete si parca imi doresc si eu sa mi se intample acelasi lucru. Eu ca persoana sunt loiala si dedicata familiei. Imi doresc iubire, intelegere si fericire in viata personala. Sper sa le am pe toate acestea.

In prezent sunt martora la multe discutii, multe "povesti" despre divorturi. Nu stiu ce se intampla, de ce unii dintre ei nu incearca sa-si rezolve problemele. Poate si din incapatanare si mandrie. Iar altii...o fac asa, ca sa fie. Mai tarziu isi dau seama ca nu se potrivesc. De aceea e bine sa te gandesti inainte, sa cunosti foarte bine persoana cu care urmeaza sa faci acest pas, sa-i stii toate ticurile, toate starile, sa-l cunosti ca pe tine insuti, aproape.

Eu spun DA, iar cand voi face acest pas, il voi face cu atentie. Nu vreau ca totul sa fie un esec.

Anonim spunea...

Salutare

Hai sa incepem cu inceputul: "Iti multumesc tie Andra, ca existi, ca m-ai acceptat asa cum sunt" si banuiesc ca si reciproca e valabila, deci ce vrei mai mult?

Eu am intalnit mai multe cazuri nefericite decat fericite, dar cunosc un cuplu care daca vorbeste de 50 de ori pe zi la telefon, nici unul nu se scoate din "iubirea mea" (ma aduce la disperare cateodata, atat de des ii aud spunand cuvintele astea).

Cred ca nu ai de unde sa stii daca ceea ce traiti voi acum va dura sau nu, dar fraza spusa de tine e raspunsul la intrebare - este "acel ceva ce te face...". Si cred ca nu conteaza ce spune oricine din jur, nici ai tai, nici noi, nici altii cu care ai vorbit, ci doar ce simtiti voi (de la primul gand al zilei la ultimul, 24/24; 7/7, etc).

In plus, Andy, zii mersi ca ai gasit persoana care sa te iubeasca, pt ca altii nu au parte, poate, toata viata de asa ceva. Unii o gasesc si o au - poate o pierd sau nu, altii o gasesc, dar ea nu-i gaseste pe ei..., altii pur si simplu cauta la nesfarsit perfectiunea si raman singuri.

Poate fiinta iubita este si jumatatea/sufletul pereche si cuplul formeaza un intreg impreuna, poate jumatatea apare mai tarziu si astfel apare divortul, cine poate stii lucrurile astea?!

Practic pasul important l-ai facut in momentul CERERII, atunci trebuie sa fi stiut ce vrei de la viata si de la Andra, si ea de la tine. Cred ca de atunci a aparut linistea de a spune DA. (Va regasiti oare in "Because you loved me" - Celine Dion? - asta e raspunsul dupa parerea mea).

Scuze ca m-am lungit atata...
Strumfy :)

PS: Nu sunt de acord cu Amy, ca trebuie sa stii totul despre cealalta persoana, avand in vedere ca nu ajungi sa te cunosti pe tine prea bine in decursul vietii, ca doar nu ai parte de toate experientele din lume pt a vedea cum reactionezi, deci cum sa cunosti totul despre altii? Iar fuga si frica de esec duce aproape 100% la singuratate - Doamne fereste!

Amy spunea...

Ei bine, nu chiar totul. Pentru ca stiu si eu de zicala : nu ajungi sa te cunosti pe tine intr-o viata, dar pe cel de langa tine. M-am exprimat gresit. Dar trebuie sa-l cunosti intr-un anumit fel, sa-ti dai seama cand ii este bine ca sa te bucuri alaturi de el, sa stii cand ii este rau ca sa-l poti alina...lucruri din astea. Pana la urma trebuie sa te gandesti, sa pui in balanta care sunt bucuriile, trairile alaturi de persoana respectiva, daca esti fericit...

Iti recomand si eu o melodie care mie imi place enorm:
Because you live - Jesse McCatney

http://www.youtube.com/watch?v=4SaytGRBoho

Andy Popianos spunea...

Tare fain ce disputa s-a aprins, cu toate ca nu aici vroiam sa ajung de musai (la o disputa). Dar observ ceea ce Strumfi a inteles si Nu trebuia cu ocazia asta. Nu Andra e problema si nici eu. Nu exista o problema e o discutie menita sa ofere oricui o liniste, un punct de plecare, o siguranta anume.Nu e vorba de intelesul celuilalt si alte argumente din ce in ce mai adanci. Uite un exemplu alternativ: Stiu ca ce fac eu e bine, experienta si ultimele job-uri m-au pastrat in zona de microfoane, poate si pentru ca am reusit sa fac ceva constant ok. Booon. Ei, acum e criza si cu ocazia asta lumea s-a crizat mai mult la cap. Are legatura si cu postarea de mai devreme, deci va rog analizati voi. E tot vorba de acea siguranta care sa te faca sa zici int-run final DA, asa e. Deci. Criza. Ok. Zicea chiar un taximtrist ca sa avem grija sa nu mai consumam. Si am zis booon. Pai votbesc cu ai mei sa imi plantez 3 cartofi, apa beau de la robinet, de imbracat nu ma mai imbrac cu nimic nou si astfel pot gasi solutia sa NU mai consum. Dar asta nu duce la moartea usor usor a alimentarilor? Ba mai mult a tot ceea ce are legatura cu oamenii? Asta nu cumva influenteaza alti oameni care acolo lucreaza si vor fi dati afara ca si io is atat de speriat? Totul se leaga. in criza asta atat de trambitata sunt de parerer ca ar fi bine sa vedem p ce dam banii si intr-o anumita masura pe CINE. Caci iata ma intorc la acel....CE pe care nu-l gasesc sa-mi ofere siguranta de a incepe ceva nou. In criza, cand dai afara 100 sau 300 sau 1000, tine-l pe ala unu care sa iti faca treaba cat ailalti dati afara si pe acelasi salar. Sau, daca esti mega-manager da-i 1 milion in + si omu' ala o sa-ti munceasca de 1000 de ori mai mult. La fel de BINE. Deci, e criza - pai iesi tu mega manager din ea si uita-te mai atent si APRECIAZA. Ofera feed-back, asta desigur daca tu ca mega manager ti-ai gasit "ceva-ul ala" pe care eu inca il caut si care din interiorul tau iti ofera aceasta libniste si siguranta.
(P.S. Eu a scris MAI MULT ;))

Anonim spunea...

Pai sorry, dar nu reiesea nimic din articolul initial care sa ma duca cu gandul la CRIZA de azi, ci doar la perceptia cuplului (el+ea) in general. Cred ca si Amy a inteles la fel, ca doar tot pe tema asta a raspuns, doar ca eu am fost mai "personala" in aprecieri.
Andy draga, siguranta nu ai nicicand, indiferent de criza sau nu, iar sentimentele chiar trebuie sa tina cont de perioada asta? Tu ce incepi nou: casatoria, nu? Sau cumva te referi la eXactM? de nu gasesti ceva-ul ala de manager?
Evident, cred ca nici de data asta nu am inteles nimic...undeva cu comentariul tau m-ai pierdut pe drum...asta e, pricep mai greu cateodata
Strumfy

Amy spunea...

Pai bine. Daca e sa vorbim de cirza iti spun eu care e problema. Multi oameni se tem sa se mai casatoreasca deoarece criza asta nu prea le permite. Inchirierea localului, mancarea, tortul, rochia miresei, costumul mirelui, flori, briz brizuri, etc.. toate astea costa o gramada de bani. Iar daca nu esti o persoana cu ceva bani sau avere.....cam greu.

Cunosc persoane care acum se tem sa mai faca si copii. De ce? Pai uite cat costa sa cresti un sugar pe luna? Scutece, lapte, diverse pudre si creme, hainute,....nu se mai termina lista. Iar cu ajutorul pentru mame nu este suficient de mare....Ce sa mai zic? Ma astept la o scadere a populatiei in ritmul asta.

Cat de economie de bani, eu deja am inceput cu asta. Cartofii nu-i mai cumpar de la supermarket, ma duc pana acasa la parinti si iau mai multe kilograme ca nu degeaba stau in beci. Uneori am mai oprit pe la portile oamenilor din anumite comune. Vindeau un sac de cartofi cu 20 lei. Am luat unul si au fost foarte buni. Ce pot spune. Noi romanii...nu mai zic cum suntem. Unii dintre noi importam legumele din alte tari, cand ar trebui sa le promovam pe ale noastre. De ce? Pentru ca au gust mai buna si pentru ca nu ar mai fi atat de scumpe. In plus cred ca taranii nostrii ar mai cultiva si acum legume daca am cumpara de la ei si poate asa nu s-a mai grabi sa plece in Spania. Domnul de la care am cumparat sacul de cartofi urma in ziua urmatoare sa plece in Spania pentru ca nimeni nu vroia recolta lui si a saracit din cauza ca a investit in ea fara sa obtina vreun rezultat. Am cam deviat de la subiect.
Am inceput sa merg la supermarketurile de gen penny sau plus pentru ca am observat diferenta de bani care o am daca m-as duce la kaufland sau carrefour. E o diferenta de cativa lei daca cosul meu de cumparaturi cuprinde aceleasi produse. Cu hainele...nu pot spune ca ma duc sa cumpar din mall-uri. Cine e nebun sa dea 250lei pe o pereche de blugi pe care o gasesti in metro la 85lei? Eu una nu.

Deci? Sa spun si concluzia. Viata in cuplu din punct de vedere financiar este scumpa. Daca locuiti impreuna vin cheltuielile casei, cu mancarea, etc. Nu-mi vin in minte care sunt acum. Dar sunt cheltuieli mari si ca sa poti sa oferi celui iubit un trai decent, trebuie sa ai si cu ce. O slujba bine platita, anumite beneficii din partea firmei...si partenerul la fel.

In final, oamenii daca se iubesc pot trai si din iubire, nu? In plus familia este mereu alaturi de tine ca sa iti ofere tie si partenerei (vorbesc la modul general) un acoperis deasupra capului pana cuplul se pune pe "picioare".

P.S. Daca mai am ceva de adaugat, revin. :P

Gigel spunea...

Foarte interesant. Parol e atat de interesant incat m-a tulburat! Citindu-ti postul ma intrebam care sunt argumentele care stau la baza hotararii de a te casatorii. Argumente am gasit, atat de multe incat nici nu as fi putut sa le notez. Paradoxal o parte intra in categoria "de aia", altele in categoria "stereotipuri sociale", "conventii sociale", s.a.m.d., ultima categorie care le-a insumat pe cele care au ramas - cele mai multe - s-au incadrat perfect in categoria "personal". Aceste argumente de pe urma , daca le-as enumera, nu cred ca ar putea fi comentate, explicate, adnotate. Probabil nici nu ar fi intelese de ceilalti. Valoarea lor cert incontestabila este data de faptul ca sunt, exista, deci nu gresesc sa stiu ca tot ele eclipseaza celelalte categorii. Poate parea ca vorbesc in dodii insa ce este lesne de inteles?
Mi-e bine cu mine deoarece mi-e bine cu noi.

Andy Popianos spunea...

Foarte interesante parerile si foarte pline de adevar atat intr-o parte cat si in cealalta. Adica (sa fiu mai clar ptr Strumfy, si pe partea de commitment dar si pe partea de cariera aka "scarbici"). Observ ca daca nu sunt destul de clar in ceea ce vreau sa disec si nu se mai pricepe nimic. Ceea ce nu gasesc este acel ceva care iti da puterea de a avea o siguranta de sine cand faci deobicei lucruri importante, dar care se regaseste si in cele mai mici situatii de zi cu zi pe care ti le scoate viata in fata.Si credeam ca aceasta stare vine din interior in urma unei analize simple (de unde si titlul) dar se pare din ce am citit ca fiecare are de spus propria-i varianta care sunt convins are toate argumentele sa fie buna din perspectiva personala.

nobine spunea...

acu ti-ai gasit si tu sa filozofezi despre casatorie?? pe crizaaaaaaaaa asta?? :P no bine, cand te-o lovi amocul cu putere, da un buzz sa iti dau o mana de ajutor :D