preAdes...preA des..preA-Articol 7 Seri 31ian

Te-ai prins? Prea des povestim si ne dam cu parerea despree lucruri atat de neimportante incat de cele mult prea importante uitam. Acum iti scriu din bucataria familiei mele. Undeva la soba, Buni (Nagy-mama) gateste, bunicu-mio povesteste, e asa cum era mai demult. Pe cand era bine. Viata atunci nu parea asa complicata, decizii nu prea aveam, de gandit nu mai vorbesc, doar observam, ascultam si cantam. Toata ziua. Poate si din aceasta crestere am ajuns acum cum am ajuns sau mai bine spus unde am ajuns. Sunt fericit. Serios. Imi aduc aminte deja de clipele acelea de bucurie, de tot ce a insemnat copilaria mea (semn ca am imbatranit, nu? Nu neaparata. Am crescut. Cum am vrut. De aici pana la noile realitati ale traiului si ale vietii la aproape 30 de ani am mancat la paine sa-mi ajunga. Da, recunosc, n-am invatat sa scriu cu diacritice la tastatura unui calculator, dar stiu sa scriu mai corect romaneste decat multi mai tineri. N-am facut ce trebuie in viata dar am fericit pe cei cativa care au stat pe langa mine. Nu am zambit gratuit, nu am trecut cu vederea, mai multe nu decat da. Dar si cand da, ii las pe altii sa-ti impartaseasca experienta. Eu ma incred ca e de bine. Nu mi s-a urcat la cap, daca asta e concluzia la care ai ajuns dupa doar cateva randuri, nu. Intram doar in atmosfera demult uitata, care uneori imi lipseste(mai ales in procesul asta de "tranzitie" ori "criza" ori...)Cine mai stie ce e dincolo de usa. Principalul e tot aici inauntru, bucuria...dupa cum spunea si un jingle eXact media "vine din interior". Incerc sa o transmit pe cat pot eu. In paginile rev istei, la microfoanele radiourilor, pentru ca asta mi-am pus in cap. Nu doar sa (vezi, iar incepe cu nu) stau ca majoritatea sa ma doar bucur de ce mi se intampla, ci, pe cat pot eu sa influentez, daca si doar pe cineva, atunci s-a meritat toata zdroaba. Asa ca multumesc frumos pentru tot, dar n-am sa ma opresc. Inca nu. Multumesc danei, care de 13 ani, daca nu mai bine, m-a urmarit pe la toate radiourile si in fiecare spot publicitar. Deunazi am descoperit ca una din bucuriile oamenilor este sa citeasca. Poate pentru ca vorbele scrise raman, pe cand cele zise, se mai pot altera. Asa ca am facut-o si pe asta. Alte-uri a intrat si pe net in sfera celor mai bloggeri dintre toti. Ceea ce s-a regasit in paginile revistei 7 seri, dar si multe alte-uri (desigur in format digital) se gasesc pe www.alteuri.blogspot.com E un alt inceput. Finalilatea lui nu pot sa o prognozez, chiar daca suntem in perioada crizei in care cei cu cele mai scumpe masini sau cu cele mai fitoase telefoane mobile fac prognoze care influenteaza vietile colaboratorilor sau angajatilor. Zic doar ca este, pentru ca daca viitorul radioului este internetul, cei ce-si scriu parerile avizate sau nu pe blog deja sunt vedete printre noi. Nici eu nu-i cunosc prea bine, dar daca ei se cred...bravo lor. Asadar ne intalnim atat local, regional (apropos din Sibiu spre Valcea,Brasov,Predeal,Sinaia te duce RDS-ul si tot de mine o sa auzi pe fredvente), dar mai ales virtual. Scrisul si ideile din spete vor ramane pentru cei ce n-au uitat sa ciuteasca printre randuri, daca nu de altceva, macar ca sa rada nepotii de mine peste zeci de ani.
Multumesc, sunt Andy Popianos. Ma retrag. te las cu cine vrei.