A fost odată...degeaba-12 ian

A fost odată o perioadă foarte frumoasă. O perioadă în care am crescut, o perioadă în care am crezut, o perioadă care observ că uşor uşor se-apropie de acel...”a trecut”. E seară, o seară liniştită, telefonul nu mi-a mai sunat, radioul e pus pe automat, schimbările recente chiar nu m-au influenţat (ca să rimeze) Subiect n-am. Preocupări nici atât. E bine, e linişte...Bradul a fost adus, Târgul de Crăciun a început şi toată lumea e bine. Dacă m-ai intreba pe mine, însă... De exemplu, mă uit in jurul meu şi văd tot felul. Oameni, locuri şi trăiri. Într-un cuvânt – forfotă. Pentru ce eXact nu pot să-mi dau seama, cred cu tărie însă că fiecare are un plan dinainte bine stabilit. Ori că e vorba de pregătirile de sărbătoare, ba că ar fi vorba de acţiuni caritabile. Mă uit la ei, îi chiar stimez pe cei implicaţi. Mă bucur că mai au motivele care să-i capaciteze să se implice. Implicatul ăsta, vezi tu, e aşa cu două tăişuri. Te implici pentru că crezi ceva sau (în) ceva ori cineva, sau la capătul opus dacă într-un viitor nu foarte indepărtat te va ajuta personal cu sau la ceva. Ceva ce la rândul tău vei vrea. Ei, dacă stai s-o iei aşa ai variantle de a te băga sau de a sta. Însă în viaţă, văd că există şi din ăilalţi care se bagă doar aşa. Nuuuu, nu sunt din ciclul poate pică ceva. Nicidecum, ba dimpotrivă. Chiar ei se declară că ”dacă se implică într-un proiect îl duc până la final, indiferet dacă finalul va fi de bine sau mai puţin”. OK. Da’ care-i treaba? Pentru mine e mai simplu, n-o să mă prinzi in mijlocul unei acţiuni care nu are sorţi de izbândă, ori crezând în vre-un personaj că ar fi mai cu moţ. Din faţa microfonului, adăpostit de căşti imediat observi unele lucruri. Şi până la proba contrarie te bazezi pe intuiţie. Mai mult, atunci când ştii că omul cu care ai de-a face nu e potrivit pentru un loc anume, mă întreb de ce l-ai susţine? Aşa e şi-n familii. Bărbatul care teoretic ar trebui să se ocupe de treburile mai grele ajutându-şi astfel soţia să se poată concentra pe problemele ei, nu face-aşa. Sau...mă înşel?! Revin la susţinere, că tot am ieşit, acum am voie. Cât timp ai putea tu să insişti petru cineva, cunoscându-l pe acest cineva care începând cu cei mai apropiaţi, cu tine se poartă....aşa (în loc de aşa completezi tu) . Serios, te întreb... cât ai rezista? Ori dacă intuiesc bine că nu prea, pot să presupun că decizia ta este influenţată şi de faptul că, poate nu mai eşti singur în viaţa ta. Şi orice acţiune, gest sau mimică îşi lasă amprenta şi pe cel de lângă tine. Uneori e mai bine să taci, aşa împaci pe toată lumea. Nu ai păreri, zâmbeşti frumos, eşti impăciuitor şi în niciuncaz nu scrii articole ca ăsta. Că tot îi degeaba.