articol 7 iul-a

Era o poanta pe care-am auzit-o la radio zisa de un animator mai nou el asa, care credea ca el a pus coada la pruna in care zicea"Nu stiu cum te simti tu, dar eu zic sa ascultam niste muzica , un playlist special interpretat de...". Dupa care a intrat jingle-ul si piesa. Mai sa fie, eu n-am inteles ce-a vrut sa zica. Se-auzea ca este foarte necopt asa. "Da' ce?" imi zice pasagera din dreapta "Are voce frumoasa, mie mi-a placut". Imediat mi-am adus aminte de anul '96 si de incercarile mele timorate de a deschide gura la un microfon intr-o incapere mica la etajul 7 in capat de Somesului. Fara a avea pretentia ca sunt cine stie ce guru, atoatestiutor de atata amar de vreme se vede treaba ca am facut ceva bine daca tot la radio iti vorbesc si astazi. Tineam minte ca parca nu eram chiar penibil, dar poate ma insel c-asa departe mi se par anii aia de care ma leaga numai amintiri frumoase. Era vremea Cinemar-ului si a muzicilor bune, am invatat de la cei mai vechi de acolo cum se pune furculita ca sa nu bazaie microfonul in emisie. La fel de intro, partea aia din melodie inainte sa inceapa artistul sa cante si cum sa faci sa alegi jingle-urile in asa fel incat sa nu ai pauze (blank) in emisie. Intre timp multe s-au schimbat, vad ca vedetele sunt altele, daca nu te plangi de cat muncesti nici o sansa ca sa fii apreciat, observ ca din toate atuurile pe care cumva de bun simt credeai ca e necesar sa le ai s-a ales praful Si in radioul de astazi cam ca peste tot, daca ai cu ce viata iti va fi frumoasa. Acum sunt alte tehnologii mai evoluate, toata lumea poate sa faca de toate. Ca are cu ce. Pacat ca suflet si rabdare nu mai are nimeni. Indiferent de industrie rabdare si pofta de viata nu mai prea are nimeni. Sa nu vorbim de responsabilitati. Ai observat ca in firme, cu cat cresc ele si sunt tot mai mari se sta din ce in ce mai mult la servici? Vorbesc cat de poate de serios. Se STA mult si fara rost. Pe nimeni nu mai intereseaza de ce se sta, ca poate daca oamenii aia n-au treaba s-ar bucura ca programul lor sa fie flexibil, ar fi poate mai odihniti si asa mai departe. Nuuu, pe nimeni nu ii mai doare. SI ma mir ca altfel e plin de directori de marketing, de personal, de....Bun si ei ce fac? Se gandeste cineva la bunul mers, sau stiu ca din miile de angajati vreo 10 asa fac mai mult decat majoritatea? Au stat ei oare sa observe, sa vada, sa aprecieze? Nu prea cred. Ca daca stateau un pic, de exemplu insemna ca pe ei ii intereseaza ca treaba lor macar sa fie facuta cum trbuie. ori nici asta nu se intampla. Aici am ajuns cu povestirea, aici am ajuns cu realitatile vietii la servici la 20 de ani de la revolutie. Foarte fain. Imi e drag de cei care cerd ca ei pot schimba ceva, cumva, candva. Asa de capul lor. Le urez bafta, insa inainte de a se apuca le dau si-un pont. Sa faca cateva comparatii. Sa zicem serviciul X cu serviciul Y si cu Z. Cred ca in toate cazurile, la fel, nimeni nu e interesat de bunul mers si asadar nu exista colaborare deci se sta mult. Da' ce to zic aici ca la noi inca mai e la moda zicala cu "Ziua trece, leafa merge". Ah, scuzati deranjul.