articol 7-12 ian-primul

N-aveam somn într-o seară şi-am luat-o la picior. Mi-am agăţat aparatul de fotografiat de umăr şi am pornit prin oraş. Paşii m-au purtat aiurea, Piaţa Mare, jos în gară, fără o direcţie precisa, în capul meu se învârteau gânduri care mai de care. La un moment dat m-am oprit. Eram într-o intersecţie. Ceva îmi spunea că parcă am mai fost pe-aici. Aveam un sentiment de deja-vu. Dar nu localizam exact unde mă aflu. La un moment dat se-aude o voce calmă...

"Domnu'...v-aţi rătăcit? Vă pot ajuta eu?
Până la urma urmei, catalogat sunt un semn de circulaţie, deci am capacitatea să vă îndrum.Cel puţin ca şi specificaţie tehnică."
Mă apropiu mirat de el;
"Sunt aici deci exist.Stau.Arăt.Îndrum...dar in principal stau.N-am prea multa treabă de făcut, nu e ca şi cum aş avea o viaţă stressantă sau program de muncă prelungit, dar cu toate astea ai putea spune că muncesc non stop.Nimic mai neadevărat.Eu...stau.E treaba şi de datoria altora să mă respecte.Sunt doar un indicator al cunoştinţelor lor, sau dacă vrei, un simplu factor de decizie al acţiunilor lor.Nu e treaba mea să intervin.Fiecare-şi găseşte limta.Eu...doar stau.Uneori observ, dar despre asta îţi voi spune mai târziu.Dacă tot m-ai intrebat, lasă-mă să îţi spun cum mă simt.Păi m-am născut invăţat.Eu ştiu să coordonez dom'le.Lumea ştie că nu-i bine să te pui cu mine. Am băieţii mei, dacă nu mă respecţi ai dat de belea.Imediat apar şi te iau la rost.Băieţii-s de treabă însă.Poate mai găseşti de-ăia mai vechi, care ştiu cum merg treburile şi cu ei reuşeşti să te şi înţelegi dom'le, că oameni suntem, da' cu ăştia noi nu ştiu ce să mă fac, că văd că mă copiază într-un hal...Ieri spre exemplu, au venit într-o maşină galbenă cică să "fileze".I-am auzit cum vorbeau că aveau geamul deschis. Şi io care credeam că io am o viaţă grea. Apropo de viaţă grea, dacă îi vezi matale data viitoare să le spui că sarcina mea era să am grijă de intersecţia asta. Au venit dânşii ca nişte mari cunoscători şi imediat au amendat liniştea.Dom'le de ani de zile n-am mai avut probleme aicea. Lumea s-a obijnuit să stea cuminte şi să îşi găseasca fiecare viteza potrivită. Şi lumea avea încredere în mine dom'le. Zi şi noapte îi vedeam trecând fericiţi, cântând, unii dintre ei îs mai romantici şi îşi pupă însoţitoarele. Da' de când au fost ăştia dom'le s-a schimbat starea. Lumea-i încruntată sau speriată, îi drept că acuma se opresc toţi, da' mie îmi plăcea mai mult înainte.Era parcă mai multă agitaţie. Acuma parcă-s toţi cuminţi. Ş-apăi să nu vă spun ce cozi se fac. Că deh, toată lumea se opreşte de parcă ce ştii ce treabă importantă ar fi şi asta. Io nu mă plâng dom'le, da' numa' zic. Lumea tre' să înveţe cu de la ea putere să mă respecte, nu aşa forţat - că n-am făcut nimic. Adică, înainte mai veneau, se mai uitau la mine, acuma toată lumea ştie ce are de făcut, de parcă-i programată. Îi drept că nici io nu mai îs roşu aprins, da' nici şters. Dom'le să v-o spun p-aia deaptă, cel mai mult îmi place noaptea. Chiar dacă-i frig de-ţi îngheaţă piuliţa, noaptea-i fain. Acuma de sărbători o vint' la mine-o luminiţă. Cică, mi-o zis ea, o adus-o dom' primar. Apoi luminiţa asta era tânără rău dom'le da' de treabă. Cum se-aprindea la vorbă...toată noaptea povesteam. Într-o noapte s-o oprit o maşină dom'le chiar sub noi. La început am crezut că numa aşa, în semn de respect pentru mine, da' până să mă unflu-n pene să vezi întâmplare că acolo o rămas. Oprit. Apoi mie nu-mi place dom'le să mă bag în sufletul omului, da' prea stătea maşina asta aşa...liniştită. Şi i-am zis luminiţei "fă, dă mai tare-oţâră să văd şi io ce s-ăntâmplă". Şi-am rămas surprins dom'le. Era un tiner cu-o domniţă. Io credeam că-n ziua de azi, când toată lumea-i grăbită şi plină de ea nu mai există de-astea da' vă spui c-am văzut io. S-o dat jos din maşină, o scos un buchet de flori şi-o cerut-o dom'le. Acolo. În faţa mea. Luminiţa a pocnit de uimire - ce ţi-e şi cu fetele astea....dom'le nu mi-o venit să cred. Am zis ui mă că unele lucruri nu se schimbă. M-am gândit la colega mea de vizavi. Da' ce ştie ea...Aia cedează repede dom'le. N-a fost să fie. Ea cedează la toată lumea. Mărog...astea-s alte poveşti, nu vreau să vă plictisesc.Cică o să mai vină un coleg în curând, cu normele astea europene. Da' ăia îs enervanţi rău. Nehotărâţi. Ba roşu, ba galben, ba verde. Nehotărâţi dom'le. Da' măcar mai am şi io companie că de când o plecat şi luminiţa asta îi tare linişte.Şi nici cu ăştia albaştri nu mă prea înţeleg. Ei îs mai cu pietonii şi nici nu-s prea vorbăreţi. Aşa mă bucur că aţi venit să discutaţi cu mine, cu toate că nu vă prea înţeleg. Lumea nu ne bagă în seamă, trece-aşa ca şi când n-am exista. Aşa-i lumea dom'le. Despre asta vă poate spune mai multe prietenu' lampă de pe afişu' publicitar de mai jos. El vede cu alţi ochi schimbările. La el îs mai dese. Întrebaţi-l numa' şi vă zice el. Acuma vă rog să mă scuzaţi, da' vine un client şi trebuie să mă arăt. Mulţumesc că aţi trecut pe la noi. Şi mai veniţi domnu'."