000000000000000009

Am intrat cu bine in 009. Mai bine nici ca se putea. -18, -19, cine mai stie scorul. Gaz, no gaz?, cui ii mai pasa?! Fericiti, nefericiti?! Bani sa iasa. Ca astea mi se pare ca sunt si vor fi noile coordonate odata cu cresterea noastra. Zic cresterea si nu imbatranirea, deoarece habar n-am inspre ce ne grabim asa de tare ca si oameni. Parca au intrat zilele-n sac si trebuie sa fugin ca sa ajungem odata acolo. Unde e acel acolo si ce miracol ne va astepta la sfarsit de drum habar n-am si , poate ca doar scriitorii de SF-uri au indraznit sa-l ghiceasca. In urma cu multa vreme, pe cand ma nasteam, n-aveam cum sa stiu ce va urma, de unde sa aflu ca si Comunismul s-a saturat de tara asta si s-a dat cazut. Acum, intr-o discutie cu mama mea imi zice:"Tu nu te-ai nascut pentru vremurile astea. Esti din aia care inca mai cred in sentimente, sinceritate, emotie..." Sincer iti zic mi-au dat lacrimile. Odata pentru ca ceea ce mi-a zis nu mi-a mai spus niciodata si a doua oara, cred, pentru ca nu ma simteam la locul meu, inconjurat de cifre, procente, asa ori asa etc. Dar nu asta e important, pentru ca odata cu trecerea timpului fiecare ne gasim locul, important este cum fiecare rahatel isi pune amprenta tot mai des asupra ta ca persoana, ca om. Deci, da si a mea. Nu te gadi aici ca sunt eu mai altfel, gandeste-te ca doza de altfel exista in fiecare dintre noi, fiecare percepem cu totul diferit lucrurile, persoanele si situatiile care ne inconjoara. Dar, din c in ce mai mult, varnd-nevrand acestea isi pun amprenta asupra fiintei noastre. Or sa zice cei mai priceputi intr-ale vietii ca de fapt imbatranim. OK, va avea si asta un efect la un moment dat, dar inca nu cred ca am imbatranit in 2,3 ani cat altii in 10. Deci o fi, da o cam exclud ca varianta. Mai bine ma concentrez asupra faptului de ce se intampla toate astea. De ce exista atatea schimbari? De ce e nevoie de atatea schimbari intr-o lume unde, pe de alta parte vad multe minusuri care raman la fel. Exista schimbari tot pentru.....in definitiv....control? Asta sa fie raspunsul? Cineva, de departe, ne conduce ca pe o turma, indiferent pe ce continent si ne arata caile pe care sa mergem, iar daca ne incapatanam, mai avem de-a face cu o criza 2, in care sigur se dau afara oameni cu ani de vechime in spate, se taie gazele uite-asa, si asa mai departe?!! Asta nu e lumea mea. o zic de cativa ani, ii multumesc mamei mele nu ca mi-a dat dreptate, ci datoruta faptului ca s-a prins ca ceva nu e bine. Poate si la mine, dar asta, de cateva saptamani, hai luni, chiar e o lume pe care o rejectez, in care nu ma simt eu, nu ma simt deloc, e o lume in care nu prea intru, cateva ore pe care le petrec la serviciul inca existent, dar pe care o las dincolo de usa, cand ma intorc acasa. E o lume pe care o refuz, dar toti cei din jur sigur nu le vad asa, ori cei din jur n-au nici o vina, mi-e drag de ei, dar ei vor vrea sa mai servim o portie de lume, pe-ici, pe-colo. Si eu ce fac? Stau acasa? Ma chinui sa ies? Raspunsul unei bune prietene ar fi....atat de simplu:"nu mai gandi". Si ea are dreptate, de cate ori gandim nu e bine. Sigur vom ajunge la o concluzie care ne va pune in fata unei alegeri. Again and again. Si asta te va face sa alegi. Cat timp sa tot alegi din ceea ce tu ti-ai desenat in fata. Si inca o data intrebarea revine. OK Aleg, dar de ce mi-am desenat asa? Concluzia? E 08.01.2009. Probabil ca nimic nu s-a schimbat. Am ramas tot eu. Mai bou cu-o zi in +.