articol 7- 12aug

Pe drum...

Îmi bate vântul în plete/
M-am trezit zâmbind/
Ma simt ca-n tinerete/
La microfoane urlând!
Te-ai prins. Povestea continua. Versurile de inceput mi-au strapuns imaginatia si am zis sa le astern pe hartie ca sa ramana dovada ca odata demult mai scriam si de-astea.
Altfel, intr-una din cele 7 seri ma aflam la studio pentru a-mi aduna informatii de dat la radio a doua zi. Si ce-mi pica in mail...ca locatarii din centrul Sibiului cer liniste. Nu bag in seama informatia si imi inchei seara linistit. A doua zi, trecand aleneprin Piata Mica vad cu ochii mei ca e adevarat. O foaie A4 afisata pe o usa pe care scria "Vrem Liniste!" Mai sa fie, mi-am zis. Imediat mi-a zburat gandul la ceea ce primisem pe mail, dar in acelasi timp faceam o comparatie cu ce vazusem in minunatele zile libere de care am profitat anu' asta. Destinatia aleasa-Turcia. Frumos, n-ai ce zice si cei care au fost pe-acolo stiu ca ei - ca si popor - sunt foarte draguti si saritori. In discutiile de dupa, la impartasit impresii am stat de vorba cu cei care isi iau mai des concediu ca mine si prefera sa il petreaca mai tot timpul in afara granitelor. Input-ul lor m-a determinat cumva si pe mine sa aleg Turcia ca destinatie anul acesta. Chiar daca nu le impartasesc neaparat cultura nu am putut sa nu observ ca este o tara normala. Mai normala ca multe din marita Comunitate Europeana. O tara in care lumea a inteles cu mic cu mare, cu catel-cu purcel ca daca turistii vin o sa fie din ce in ce mai bine pentru toata lumea. Asta mi se pare o diferenta fundamentala intre noi care ne vrem cat mai apropiati de Europa si ei care, inca o data - la unison observ - fac lucruri care sa le aduca beneficii atat in plan personal dar si majoritar. Nu voi tine acum lectii aici si nici nu ma declar fanul celor de dinainte de '89 care asta trambitau, ca fac totul ca tuturor sa ne mearga bine. Nu. Observ doar ca la noi, fiecare se gandeste (poate pe buna dreptate) la el insusi. Daca aplec urechea, sigur voi intelege manifestul cu pricina, venit mai ales dupa un an intreg de evenimente sub Capitala Culturala, dar parca nu sunt neaparat de acord cu el. Am incercat un experiment si pe radio. Am facut o pastila in care am oferit celor cu afisele ceea ce ei isi doresc. Sub motto-ul ce atata galagie - tineretul de astazi-, ce atata muzica si distractie, pastila respectiva presupunea un moment de liniste. Poate binevenit in agitatia cotidiana ai zice, dar sunt convins ca cel putin fanii declarati ai radioului au schimbat instant ne-venindu-le sa cread ce om nebun au adus si astia in emisie. Concluzia pe care am tras-o, cufundat in linistea creata cu acesta ocazie, cu microfoul in fata se poate creiona in urmatoarea idee: Fain sa ai liniste atunci cand nu mai suporti, dar pe de alta parte daca asta dauneaza unei mai mari categorii, rabzi sau faci in asa fel incat sa te multumesti si pe tine, dar sa nu influentezi marea ajoritate cu decizia ta. Adica te muti (indiferent de modalitate-pe cont propriu sau ajutat de catre oficialitati). Dar ceva imi spune ca asta nu se va intampla, pentru ca la noi merge zicala cu "Sa moara si capra vecinului". Poate peste cateva generatii se vor prinde pana si cei care imediat au sarit sa le ia apararea - gen ONG-uri care au mai prins ocazia sa fie importanti - ca daca nu facem niciunii nici un compromis vom trai intr-un oras ce odata a fost frumos chiar daca nu avea destule locuri de parcare, curat chiar daca nu avea destule cosuri de gunoi s.a.m.d., dar care acum a devenit mega linistit si pustiu. Pentru ca nimeni nu vine sa deranjeze. Ne-am dorit liniste fiecare si liniste o sa avem pana cand, poate o sa ne desteptam. Ma opresc saptamana asta aici, chiar daca mai aveam loc de cateva cuvinte, prefer sa iti ofer si cu aceasta ocazie, sa nu zici ca-s al dracu' ceea ce ceri si nimeni nu se-ndura sa-ti ofere: In continuare...liniste...












Inchide ochii...











E mai bine acum?