Sarbatori...fericite?

Suntem in perioada cand au loc ultimele pregatiri pentru a avea Sarbatori fericite.Craciunul acela de vis, atmosfera de poveste, reintalnirea cu prietenii sunt cele mai importante lucruri acum. Permite-mi sa iti urez si eu la randu-mi un Craciun de vis si un An Nou mult mai fericit si plin de bucurii. Dar ...pentru ca de fiecare data exista cate un dar,(sinonim cu cadou de data asta) si Sarbatorile sunt tot mai putin simtite, mult mai putin traite cu adevarat. Se incadreaza in acelasi tipar fals al cotidianului. Odata cu apropierea anotimpului, rafturile magazinelor s-au umplut de decoratiuni, inca din Octombrie, la servici – afectati de “criza financiara” atat de trambitata se suspenda posturi, avem si proteste cu marirea taxei, ca tot se apropie Sarbatorile si drumuri la fel de inchise. Asadar, in plan personal, nu mai simti cu aceeasi bucurie apropierea Craciunului. Aceleasi decoratiuni kitchoase se vand, aceleasi icoane cu luminite, lumea in general isi vede de alte-uri, dar, sigur se bucura pentru ca asa i se zice si la televizor “sa ne bucuram”. Traim intr-o societate in care multi dintre noi parca nu mai utilizam ce avem pe umeri, decat sa nu ne ploua in gat. Aplecam tot mai des urechea la ceea ce ne spun unii sau altii, luam in considerare puncte de vedere, nu mai sustinem aproape nimic cu indarjire, pentru ca “trebuie sa asculti toate punctele de vedere” ni se tot spune. Bine ai venit in adevaratul anotimp gri. Imi aduc aminte de cei care la randullor, inca de acum vreo 10 ani, isi aminteau de Sarbatorile gri de dinainte de ’89. Le catalogau gri, ca si posomorate, triste, din cauza ca “asa era atunci”. Sigur faceau referire la regimul dictatorial, neincrederea oamenilor, nu se gasea nimic, nu prea erau bucurii de cumparat, daramite de ornat. Acum, vad ca am ajuns tot la culoarea gri. Dar cu alta nuanta. Nuanta in care trebuie sa lasi de la tine sa multumesti pe toata lumea, sa intelegi ca vecinu’ va asculta manele dar TAAARE, ca atata il duce pe el capu’ de Craciun si tratamentul, la fel se aplica si celor din familie, daca sunt din aceia cu apucaturi. Ca vorba cantecului, “Doar odata-i Craciunul”, ei o data, de doua ori, de trei ori, apoi Revu’, un nou an, uite-asa imbatranim, dar parca din ce in ce mai putin simtim. Nu mai e acea atmosfera care sa te implineasca, sa te dispuna la zambet, la apropierea dintre oameni, la o imbratisare ori o bucurie traita cu intensitate. Si cei de langa sunt tot mai destepti, mai siguri pe ei, fiecare stie eXact ce are de facut, stie sigur ca doar itr-un fel e bine, nu mai au nici ei timp sa mai asculte, sa observe, sa aprecieze. Inteleg, dar nu-mi place. Am un pulover gri pe mine, aum observ. Imi tine de cald, dar daca as fi gasit, mai demult mi-as fi luat de ciuloare alb sau negru. Acum, vad ca nici eu nu mai pot alege, ca sa fie bine, nu? Nu te intrista, totul e asa cum trebuie sa fie. Colorat pe dinafara dar in nuante de gri pe dinauntru. Sarbatori fericite si La Multi Ani! (imi doresc ani mai colorati, nu neaparat ca cei creionati aici)