Vaaaai ce nu îmi place. Vaaai ce mă deranjează. Vaaaaaai ce nu suport să aştept. Am observat că nu prea mai am nici eu nervi să aştept să se întâmple ceva. Ceva înspre bine. Să simt fiorul schimbării şi o bucurie să îmi inunde sufletul de fericire că într-un muuuult aşteptat sfârşit am ajuns şi în acel moment. Cel pe care l-am gustat mai demult şi în care viaţa era frumoasă. Cu bunele şi relele ei de atunci. Dar era frumoasă. Acum, din trecutul minunat au rămas doar ici-colo amintiri plăcute. Prezentul este disecat în discuţii. Concluzii aiurea trase, de faptnimic înspre bine.
Şi nu se mai termină odată MAI ăsta. Mai e, mai e. Fain ... ...
miercuri, 27 mai 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
:) daca ai sti cati oameni isi doresc asta....uneori am impresia ca toti ne dorim ca intr-o zi, pe neasteptate sa se intample ceva...soarele sa straluceasca mai puternic, pasarile sa cante mai frumos, in parc sa vedem animalute, oamenii sa fie fericiti iar noi sa plutim asa ca in povesti...
lucrurile frumoase se construiesc, se obtin cu greu...prin cate incercari trecea feciorul de imparat ca sa fie la sfarsit fericit?! multi dintre noi(sper) suntem pe drumul spre fericire si va spun un secret :) atunci cand vom privi inapoi cel mai frumos o sa ni se para acest drum :)
Cand vom privi inapoi sigur ni se va parea cel mai frumos drum, pentru ca atunci vom retine doar amanuntele care ne-au bucurat in majoritatea situatiilor. Cel mai frumos este intr-adevar drumul pana la "sosire", indiferent daca castigi sau nu, insa obstacolele intarite de cei care ori se fac ori nu pricep si pace nu sunt neaparat o oaza de incurajare in lumea si asa potrivnica.
Ne ramane doar sa traim, sa imbatranim.....si......(nu mai stiu ce vine dupa si). Voi descoperi candva. Cu timpul ar zice si bunica mea.
Trimiteți un comentariu