Daca nu noi, poate-n 22

Astazi este 22 mai. MAI e un pic si am scapat si de MAI. MAI raman cateva si pa paaaa 2009. Inca un an trecut, rutina vietii de zi cu zi, dar ca si aspect general, nu am imbartranit ci am trait cateva experiente in plus. (Si nu e vorba de hymermarket-ul cu nacelasi nume :-). Am tarit sa vedem, sa observam, sa analizam si sa tragem concluzii bazate pe fapte. Asa incet, pic cu pic, observ si de la tv ca oamenii (oricat ar zice lumea) nu sunt facuti sa stea mult timp impreuna. Fiecare are e-ul interior, bazat pe o anumita crestere, fiecare are asteptari, nazuinte si idei mai mult sau mai putin bine intiparite, pe care doreste sa le realizeze in timpul vietii. Ca si aspect social - general acceptat (intarit si de biserica) este un adevar ca se doreste legarea oamenilor cu aceleasi asteptari si viyiuni unul de celalalt. Realitatea insa ne spune ca nu e neaparat asa. Poate ca asta era forma acceptata care iti dadea o anumita postura mai demult. Insa in vremurile de astazi, cand viteza vietii s.a schimbat, cand posibilitatile s-au inmultit, vad ca si reculul acestui "cum sa ramai singur" se produce tot mai des. Si in acest fel rasar stirile in care X i-a dat in cap lui Y din cauza problemelor adunate, sau ca alt X si-a pus capat zilelor pentru o nota rea luata la scoala, ca un alt Y a apucat calea strainatatilor pentru un trai mai bun, fara sa se gandeasca la ce e mai rau si...am vazut ca a avut nesansa, etc. Ori si de aici pot extrage concluzia ca oamenii nu-s facuti sa se suporte mult timp. Este un adevar experimentat ca rabdarea se cultiva in timp, la fel cum si acceptarea defectelor celuilalt, insa astea amandoua iau timp. Timp pe care momentan il alocam maaare parte pentru a ne face un trai mai bun. (Speram sau ne amagim asa). Cunosc si tot aud diferite cazuri, din diferite domenii, care la fel din diferite motive au ales sa isi desparta drumurile. La capatul oarecum opus, am intalnit si asa zise relatii, in care numai roz nu e treaba (nu ca ar fi fost vreodata din punctul meu de vedere). Asadar, cat timp va mai continua sa ne bantuie prin minte asta cu "de musai". La cate lucruri, sentimente dar mai ales viyiuni de viata exista, inclin sa cred ca e foarte foaaarte greu sa gasesti pe cineva care sa iti fie cu adevarat un aliat. La modul ca sa te inteleaga, sa iti impartaseasca viitorul cam in acelasi fel si care sa vrea sa...pe acelasi drum...la mijloc. Daca tot am ajuns la mijloc, am sa imi permit sa dau un sfat celor mai tineri. Mijlocul, am observat face totul. La mijloc de strada iti intalnesti aleasa, care la mijloc se intalneste cu tine in deciziile luate apoi de fiecare data (sau asa ar trebui). Dar ceea ce ni se prezinta este - ori ne place ori ba - un crampei ca defapt nu e asa. Unul este tot timp[ul cel care vrea, cel care decide si nu in ultimul rand cel care are o viziune din care nu vrea sa iese...foarte mult. Pentru ca asa a vazut. Comparativ insa nu isi aminteste, sa observe ca poate ceea ce a trait nu e neaparat cel mai fericit caz, insa asa stie asa face. Ca-i cel mai bine.

Nu sunt neaparat adeptul schimbarilor (acum vorbesc dpdv personal) numai de dragul schimbarilor si cred ca nu trebuie sa faci pe plac tuturor numai ca sa nu-i superi. Insa aceasta ultima propozitie se potrivea mai bine acum cativa multi ani, cand nu influenta pe nimeni...Azi e 22 mai si nu mi se pare ca mai sunt dintre cei care MAI pot sa zica daca nu noi...poate-n 22.

va urma