Încet...încet

Încet încet ne revenim. E ca în aia cu "mult somn am mai dormit". Lucrurile intră pe un făgaş din ce în ce mai normal, agitaţie mai există doar la cei care îşi pierd timpul cu detalii atât de insignifiante încât poţi să mori...uneori, noua realitate se schimbă din nou. În oraş agitaţie, în trafic nu mai vorbesc, fiecare încearcă să se descurce pe propriile forţe. Bine, cei care vor asta, că am întâlnit şi de ăilalţi care pun câte o întrebare la fiecare 2 minute. Dar nu îmi bat capul cu ei. Nu acum. N-am nervi. E după-masă, copiii plâng, mamele deretică prin case, vărbaţii prind ştirile de la televizor....e cald...şi dimineaţa şi seara... a venit vara. Toropeaşă în curând, ţepe şi necazuri prognozez la cei ce n-au schimbat nici măcar un gând (ca să rimeze) etîcî, etîcî. Da' în toată nebuloasa asta începe tot mai des să îmi apară în timpan sloganul ăla de demult, folosit de connex pe atunci..."viitorul sună bine"
(Chiar dacă e viitorul "de mâine", că peste ceva timp, cred că toate se vor întoarce.)
Dar pânî atunci mai avem timp. Mai avem timp să visăm un pic. Mai lasă-mă un pic. Un minut...