vineri, 27 februarie 2009
E vineri... am obosit.
Nu ti se pare ca e 90% agitaţie şi poate doar 10% transpiraţie? La mine aşa a decurs toată săptămâna şi sincer...am obosit. Ne-făcând efectiv ceva pentru cei care au tot sunat, m-au tot stressat şi evident pace nu mi-au dat. Dar m-au obosit. A fost o săptămână pe care aş putea să o contabilizez în mod normal cu "grea". Ei, afara e criză şi văd că şi oamenii sunt aşa. În concluzie, la treburile care şi-au găsit cu greu un oarecare balans s-au adăugat alte cerinţe. Fără sens până la urmă. Dacă erau 10 însărcinări pe oră mai demult, acum la cele 10 s-au mai adăugat încă 27. Fără sens. Ceea ce am făcut săptămâna încheiată sunt : convorbiri veşnice la telefonul care MUSAI sună la cel mult 5 minute, păreri sau convingeri cu argumente pro sau contra că e mai bine ŞI aşa, şi cam atât. Crezi că toate astea au contat măcar? Nu. Şi nu-ul ăsta se trage tot din seva "crizaţilor" care după ce că sunt crizaţi şi cer cer cer cer de nu se mai opresc, la final îţi dai seama că nici măcar nu eşti băgat in seamă. D'apoi să mai primeşti şi un răspuns cert. Bine, rău, să ştii pe unde stai cu proiectul. NŢ. Dacă m-ai întreba la ora asta, vineri, final şi de februarie dar de săptămână nebună, ţi-aş da definiţia crizei financiare în 2 cuvinte. Low level. Most of them are very,very low...level.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Mai repede 90%stres si restul moment de respiro. Inteleg prin ce treci. In fiecare zi se mai adauga cate o sarcina care iti este atribuita, ti se mai atribuie o responsabilitate care nici nu e trecuta in fisa postului. Si uite asa ajungi sa faci si treaba altora. Aici vorbesc despre mine si de situatia cu care ma confrunt. Ufff...
nu doar paca ci sigur cunosc situatia prin care treci la randul tau. Tot timpul se vor gasi dintr-aceia care sa profite de bunul simt si implicarea celor (care deobicei poarta numele de)cativa. De fiecare data insa cand omenestelasi de la tine, pentu ca lucrurile sa se rezolve totusi, le dai sperante astora (mai multi) sa continue in stilul lor. Adica foaaaarte pasiv. Chiar discutam cu cineva zilele trecute despre feedback. Am observat ca feed-back-ul este foarte important in viata. Indiferent ca e vorba de servici, amici sau acasa, feed-back-ul iti da rezultatul actiunilor tale. Daca este uul (de oricare fel) e foarte bine. Pentru ca aici am ajuns in martie 2009 ca omenire. In lipsa de feed-back. Cand, mai demult ne gandeam, sau ni s-a intiparit de ainostrii parinti sa facem lucruri si din cauze de "ce-or sa zica ceilalti?!", acum ne bucuram daca mai reusim sa trezim interesul unor oameni adormiti in vietile lor rutinizate. Asa ca nu e indeajuns sa faci treaba altora, mai trebuie sa suporti si faptul ca nu intereseaza pe nimeni (daramite sa te mai si aprecieze). Pe de alta parte asezonez si cu aceia a caror soarta este si mai precara, fac treaba altora si in plus primesc cuvinte de ocara si alte de gen, pentru ca nivelul inteligentei celor de mai sus este in contrabalans total cu latimea portofelului lor. Macar le-am intalnit si pe astea de-a lungul timpului si - fiindca e luni - imi permit s-o iau de la capat din nou, cu zambetul pe buze, numai sa le arat ca daca aveau 10000 de insarcinari pentru mine, care m-au obosit intr-un final vineri, astazi o iau de la capat si chiar daca vor fi 500000000000000 pe langa cele initiale pe TOATE am sa le duc la BUN sfarsit. Pentru ca eu nu sunt ca altii (consider marea majoritate) si anume "satisfacator". P.S. Iti multumesc de "feed-back".
Nu numai favorurile pe care le faci colegilor ci si task-urile care ti se adauga, desi acestea nu figureaza in fisa postului: "De acum inainte vei fi responsabila de....". Mesajul acesta il primesc saptamanal in cadrul sedintelor organizate la pranz. Si uite asa ajung sa strabat strazile cu agentii, sa monitorizez si sa inchei contracte, etc. Nu ma plang, dimpotriva e bine sa mai inveti si ceva nou, dar la un moment dat vin toate la gramada si nu stii ce sa faci mai intai (si in plus nici nu sunt platita pentru acestea). Da, stiu. Se numeste "multitasking". Uneori mai fac o vizita pe la colegi si spionez, poate asa reusesc sa mai invat cate ceva.
Ok, am scris cam mult. Don't want to be a whiner. :D
Trimiteți un comentariu