Stiu că există printre noi, le-am văzut intenşiile, le-am observat mişcările, am fost norocos să mi se permită a le cunoaşte intimitatea. Cred că există suflete care sunt în stare de atât de multe, vieţi de-a dreptul rezervate pentru a îndruma ori ajuta pe alţii. Minţi atât de deschise încât sunt catalogate drept "altfel". Însă greşeala care se face de multe ori este că acest "altfel" nu este privit cu ochi buni, poate şi din cauza tiparelor realităţii. În această realitate, a oamenilor majoritari, e bine doar să trăieşti. Să nu gândeşti. Realitatea este a celor mulţi, fiecare cu preocupările lor care, toate se inscriu în acelaşi tipar. We are born, we get married, have kids, and die. Un parcurs pentru fiecare, pentru toată lumea. Dacă vrei, ba mai mult, chiar cezi că ai arătat că şi poţi să te ridici din mulţime, tot nu eşti priceput. Pentru că eşti atât de rupt de preocupările de zi cu zi, atât de adăpostit de realul de afară, atât de...altfel. Şi acest altfel nu e bun. E un fel de nici un fel, dar care convine doar în măsura în care stai la locul tău, de altfel bine plasat - să nu încurci. De căte ori îţi vine să.....şi uiţi că nu mai eşti ce-ai fost, reacşiile îţi sunt imediat acuzate, căci într-o lume normală, oamenii au nevoie de certitudini şi alte păreri care să le confirme aceste certitudini. Fiecare are propria agendă, acum fac ceva, dar pe viitor altceva. Firi puternice, inteligenţe sclipitoare nu vor avea decât de câştigat în viaţă. În lumea asta. Lumea lor cu preocupările lor şi dreptăţile lor. Demult tare, ascultam şi ma regăseam în ceea ce cânta Robbie. Mi-am readus aminte.
robbie williams-angels
Asculta mai multe audio Muzica »
miercuri, 18 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Exista acei oameni care sunt dispusi sa-i ajute pe cei din jurul lor, oameni care uneori sunt criticati si nu sunt vazuti de altii cu "ochi buni". In ziua de astazi putini sunt cei care se mai uita pe langa ei ca sa-i mizeria in care se afla semenii lor. Oamenii au devenit egoisti, le pasa de propria lor viata si cat de bine o duc. Nici macar nu intind o mana celor neajutorati, nu numai oameni ci si fiinte.
Am avut ocazia sa locuiesc un timp in Bucuresti in zona Turda. Intr-o zi la un colt de cofetarie am observat o batranica mica si slabuta care statea cu mana intinsa. Mi s-a facut mila de ea. Singurul lucru la care ma puteam gandi era ca si ea la randul ei trebuie sa fie mama cuiva, bunica unui nepotel sau nepotica. Singuri bani care-i aveam la mine erau o hartie de 5 lei. I-am dat pe toti.
O alta intamplare s-a petrecut in autobuz. O doamna de la tara isi ducea motanul la veterinar. Din cate intelesesem fusese operat si acum urma un consult. Probabil era o femeie singura pentru ca se vedea in ochii ei cat de mult iubeste fiinta aceea. Deobicei oamenii de la tara nu sunt dispusi sa cheltuie banii pentru a salva animalele din curte care nu le aduc un beneficiu. Asta o stiu din vizitele de vara la bunici. Ce m-a deranjat foarte tare a fost discutiile ce s-au purtat dupa ce doamna respectiva a coborat. Toate injuriile cae i le aduceau si ei si animalului.
Pana la urma ce le pasa lor ce alegeri fac cei din jurul lor? Sunt doar egoisti. Se iubesc pe ei insisi si uita ca atunci cand primesti ceva trebuie sa dai mai si inapoi. Iar cei care stiu sa intinda o mana de ajutor nefericitilor, sunt adevarati ingeri pentru ei.
Yeah, right ! Realitatea ne demonstreaza ca asa e.
Trimiteți un comentariu