E....mai multi

Tot ziceam despre faza cu low level si mi-am dat seama ca din ideea mea de a face chiar un jingle cantat pe tema respectiva, in care vocea sa cante plina de emotie puternica cele 2 cuvinte, s-au inspirat si tlii la randul lor. Ma bucur astazi sa mai zic din suflet un La Multi Ani, pentru 84 de data asta, din care aproape 30 nam avut si eu bucuria sa-i colorez. Ei, comparativ cu vremurile de (mult) atunci, acum, in noua realitate, tot din discutii realizata concluzia, "e" tot mai multi care n-au nici o legatura cu viata si regulile ei omenesti. m-am intalnit cu un fost coleg de televiziune, pe cand antenele tronau pe cladirea numita pe atunci Bulevard, pe care l-am intrebat sincer cum ii mai merge. Mi-a raspuns ca a fost grea adaptarea catre noul job, dar ca face face mai mult decat fata. M-am prins imediat ca este un tip caruia, chiar daca nu i-a fost uisor, a reudit sa schimbe ceea ce facea zilnic cu un alt domeniu, unde mai este si apreciat pentru ceea ce face, Partea de final de propozitie vine din cauza ca cei aflati pe scaunele cele mai comode din institutie nu vorbesc romaneste, iar la ei chiar se apreciaza oamenii (cred), comparativ cu noul "la noi" unde daca te vad mai rasarit iti baga pe gat alte 10 mii de lucruri ca tot e criza. Asta a fost o paranteza. Asdar, revenind. Omul nostru si-a dat silinta sa invete si altceva, cu totul nou pentru el, fiindca asa a si trebuit dar a si vrut la randul lui asta, pentru a putea fi nu doar un agajat intr-o balta cu alti 5mii. Ei, in noua oranduire ziceam, tot mai multi "e" printre noi si nu "are" treaba cu nimic. De la cum sa vorbesti, pana la cum sa traiesti. Sigur, in tinerete n-au avut nervi sa isi ascukte parintii, daca asta presupunea ca ei parintii sa impartaseasca lucruri cu cei mici, sau poate nici parintii nu mai aveau timp/nervi sa invete nimicul pe care ei l-au trait din cauza vremurilor foarte agitate. Nu sunt sigur de nici una din variante si nici nu vreau sa fac eu pe desteptul, insa nici nu pot sa nu observ ca "este"tot mai multi. Tieneretea este anotimpul - daca vrei - care te cizeleaza dupa cei 7 ani de-acasa care au insemnat prima formare a ta ca om. Ei, daca din primele fire ale tineretii ai folosit destul de des expresia :"Si ce-i daca?!" sau "Vedem noi..."rezultatul a tot ceea ce ai facut pana la punctul cand te trezesti cu sentimentul ca nu mai esti la inceput nu are cum sa iti dea nici o certitudine. Si imi permit sa fac si o poveste - sigur intr-o lume utopica - cand acest X (fara gen, nume sau varsta) se trezeste cu sentimentul ca parca n-are chef de nimic. Mai leneveste 1 minut sau 2, convins de faptul ca oricum si-a pus ceasul desteptator la o ora mult mai matinala decatg trebuia (sa fie cu marja). Se scoala apoi din pat, dar parca o jena simte la ridicare. Marog isi zice si nu baga-n seama, merge la toaleta, se apala pe fata, se uita-n oglinda prelung, ridica o spranceana si iese grabit sa isi pregateasca cafeaua. Da drumul la ceva galagie (fie tv sau radio, sa simta ca nu mai dormiteaza). Cafeaua e gata, se-aseaza la masa, soarbe o gura si se gandeste ca e destul de urat afara. In acelasi moment aude ca din cauza crizei se prognozeaza ca 3000 de angajati din domeniul lui/ei sa fie "pusi pe liber" anul acesta. Ofteaza scurt cu gandul ca lui/ei nu i se poate intampla. Doar "o persoana ca a lui/ei este de nevoie" isi spune in gand. Minutelke trec, dare oricum nu-si face probleme, ca doar "ce-are daca ajunge 2 minute mai tarziu?!". Mai soarbe-o gura din cafeaua pe terminate si se imbraca inceeeet si-o porneste la servici. Pe drum isi aminteste ca trebuia sa faca ceva astazi, sa plateasca ceva, sa...."da'ce-are daca acum nu-mi pot aminti?! Mai vad eu cand ajung acasa " isi spune si intra pe poarta companiei. La job e o zi din aceea unde toata lumea vrea ceva cu tine ACUM, stress-ul si zgomotul telefoanelor sunt la cote ce nu pot fi redate in cuvinte. Asa continua pana la finalul programului. Intors/intoarsa acasa, descuie si observa ca nu e curent. Se dezbraca incet si se-aseaza la masa sa se calmeze "vedem noi de ce nu mere curentu'. Sigur l-or luat astia. Ce zi am avut...ufff... ce bine c-am ajuns acasa" Ramane asa 2 minute pana aude ceva picurand. Deschide ochii si se uita spre calorifer, "Nuu, n-are cum" isi spune hotarat. "Nu-i asta, stiam eu". Da fuga la bucatarie, unde de sub frigider o balta se scurgea usor... Ii pica fisa "Curentul" Asta era ceea ce trebuia sa-si aminteasca. Pune mana pe o carpa si se-apuca sa faca curat. S-a facut tarziu si ceea ce s-a mai putut salva din frigider au fost 3 felii de branza topita si-o bucata de halva.......In linistea lasata isi trage sufletul suna telefonul. Primeste o invitatie sa iasa in oras. Se-mbraca si-o intinde cat ai clipi."Ce bine ca au sunat, e asa urat fara curent."
E ora 3 fara unsfert, ajunge-acasa si de-abia asteapta sa se-arunce-n pat:"a fost o seara lungaaa". Maine, o va lua de la inceput. [...] E ora 12:45 si-un gand o/il strabate. Era ceva ce trebuia sa faca.....dar ce?!....."Ajung acasa si vad io, sigur imi voi aminti..."
____________