...ca sa nu tac

Ce tie nu-ti place altuia nu face. O stii...Ei, cum asa o zicala se baga in seama, pot sa compar cu ideea de ceea ce tie-ti place, fa-i si altuia, nu-i da pace. Logic pana aici? Booon. Tot ce tine in picioare aceste 2 prostioare este termenul place. Care, da si el este trecut cu vederea atat de des, incat nu mai poti fisigur ca X sau Y situatie sau lucru este pe placul tau. Si de aici intervin micile diferente care (la fel, nebagate-n Zeama) isi lasa amprenta tot mai adanc. Gandeste-te putin...cu siguranta iti vei aduce aminte ce iti placea din vremea demult trecuta a tineretii. Sigurantele erau mai des intalnite. Odata cu multele situatii necunoscute carora trebuie sa le faci fata cu brio, sau cu diareea de cuvinte aruncate ikndiferent ca esti ascultat (bagat in seama sau nu) se pierd. Ori, incertitudinea este anotimpul preferat al celor care stiu cum sa te influenteze acolo. Altfel n-ar avea nici cea mai mica sansa, dar adus in postura in care incepi sa te indoiesti, sunt cei care tin fraiele a tot ceea ce te inconjoara. Iar reactiile lor de dupa vin ca si completare a ceea ce s-au definit a fi in tot acest timp cand (sa presupunem) nici ei la randul lor nu s-au prins ca nu mai sunt cine credeau ei ca sunt. Dar sa nu despicam firul in 4 pe acest subiect ca asta e o alta discutie. Imi e urat doar de treaba asta. Atat vroiam sa transmit si sa las undeva scris sa ramana peste timp. Intre cele 2 "vorbe" de inceput, exista o plaja care poate fi leaganul fericit al multora. Percepute asadar ca si extreme comportamentale, al naibii sa fiu daca eu sunt vinovat ca le observ puse in practica foarte des. Atat. Concluzii, pas. Doar observatii desarte. Scuzati deranjul, oricum nu conteaza (a-propos de post-ul anterior) .

Later post:
Suntem eXact ceea cxe am invatat cand eram foarte mici. daca parintii nu te-au obligat sa faci nimic din ceea ce nu-ti placea, sau te intrebau de fiecare data ce vrei, cum vrei, daca vrei, devine foarte greu la anii astia nedefiniti (nici tineresti, nici batraniciosi) sa te intorci la actiunile copilariei altora, care presupun includeau termenul trebuie mult mai des. Si fiind prins in aceasta intoarcere la vremuri copilaresti ma intreb care este diferenta? Acum, ajuns la o anumita varsta cu responsabilitati trebuie sa mergi la serviciu, trebuie sa platesti facturi, trebuie sa....iar in clipele acelea RARE cand vrei sa te bucuri de o oarecare liniste, afli ca trebuie sa.....si sa si zambesti. Deci...... "Vorbesti si tu ca sa nu taci" imi spunea o doamna in varsta mai demult.