Normal

Din ciclul ”personal shit” aș vrea să pot să îmi dau seama mai clar ce este bine și ce nu în anumite situații de care aud, sau de care mă mai lovesc, astfel încât să fiu eu sigur că reacția mea la momentul potrivit este bună.
Să mă explic.
Exemplul care-mi vine în cap este unul prin care am trecut imediat după 89. Mestecatul gumei.
Pe atunci era mare tam tam că pe lângă faptul că nu aveai voie să mesteci gumă în fața unei persoane mai în vârstă, profesorii aveau reacții uneori chiar violente vizavi de cei care o găceau chiar și în pauzele dintre ore. Însă ”mai nou s-a dovedit că ph-ul scade după ce iei masa” (sandvich-ul din pauza mare), așa că ”mestecați ... și nu veți avea carii”.
Bun, deci mestec sau nu?

Alt exemplu îmi încolțește în minte, auzit de la cineva mai tânar, care se referă la relații. S-au cunoscut, s-au plăcut, s-au luat șiii [aici intervine ciudățenia]
O bună prietenă îi spune că îl știe pe un el despre care știe că ar fi îndrăgostit la rândul lui de proaspăta soție. Cu toate că prietena dată i-a explicat băiatului să-și vadă de drum, el nu și nu, așa că s-a hotărât să le facă cunoștință ”să-și rezolve ei problema”. Iar răspunsul fetei am înțeles că fost ”Da, de ce nu?!”
Am ascultat, am rumegat (apropos de guma de dinainte) dar am rămas cumva blocat.

Nu mai am repere după care să mă ghidez, alea cu ”așa se face” s-au foarte îngropat și uneori pe bună dreptate, căci vremurile sunt altele, dar în aceste mai noi vremuri, care mai e normalitatea? Și nu-mi spune că ”și-o face fiecare” că treaba asta - foarte tinerește - poate să se refere la un cu totul alt lucru.
Am înțeles că omul a fost înlocuit de tehnologie, că de la pita pe cartelă acum poți să ți-o coci acasă într-un ”cuptor” dar din plastic, la fel cum am înțeles că poți vorbi încontinuu la telefon cu doar ... / lună, dar acele puține chestii catalogate desigur la vremea aia drept normale, unde au rămas? Că în supermarket le-am căutat și nu am dat de ele, la fel am făcut și la mall. Nu le-am găsit. Am încercat pe la dealerii auto, mi-au răspuns că nu au, am mers chiar și pe centura cu profil de autostradă și tot nu le-am găsit. Le-am căutat și în noile hoteluri, pe posturile de desene animate, pe internet - l-am întrebat pe guagăl - tot nu am găsit. În toată lumea asta mare, plină de atâtea lucruri la care doar visam când eram mai mic, am putut să caut. Atât real cât și virtual. Dar nu am putut găsit răspunsurile. Mai demult eram mai închiși, dar acum suntem parte din lumea asta mare, unde nu mai există nu pot. Și cu toate astea nu am putut găsi.
Așa că te întreb și pe tine...poate știi tu care mai este normalitatea.