iaaaaa nuuuuuu (mai zi) arie

La mulți fericiți, își începu povestitorul istorisirea de astăzi. Gândul îi mai era la tilul în care vroia să transmită acele cuvinte cu care s-a mai întâlnit. Cuvinte scoase pe un anumit ton de anumiți părinți pe care i-a întâlnit în câteva vizite unde era purtat de părinții lui. Parcă acum, cu atât mai cal îi reveneau în minte ”Iaaaaa nuuuuu mai fă tu prostiiii cum faci deobicei” sau ”Iaaaa nuuuuu mai fii tu ăla care ...” mai erau niște cuvinte dar lipsite de importanță, ceea ce a făcut ca doar expresia să fie reținută mai mult. Împreună cu mimica feței vorbitorului de altfel, vorbitoAre care încerca și prin acest mod să își educe copilul într-un mod cel puțin bizar comparativ cu ce era el învățat că se spune / se face / etc. Dar vremurile alea închise au apus, iar acum, fiecare știe cel mai bine cum să procedeze, pentru că mediile de informare sunt tot mai multe și accesul la acestea nestăvilit.
Dar într-o discuție calmă s-a desprins cumva ideea conform căreia cu toate astea, oamenii sunt cei care nu sunt interesați, ghidându-se după principiul ”Și ce dacă?!...”
Conform acestui principiu (care NU are nici o legătură cu refrenul melodiei), multă lume nu mai ... nimic. Cel puțin asta e concluzia simplă care se poate trage, la fel de repede cum folosesc ei celebra expresie. Diferența constă însă în ce context îți permiți să folosești acest ”Și ce dacă”. Dacă e închis la magazinul de pâine, dacă ai căzut în fund pe gheață, ori dacă nu ți-ai achitat facturile sau ți-a întârziat...(te-ai prins ...) Folosită în exces, expresia se poate potrivi (kind of) la o anumită vârstă, când nu te prea doare capul de nimic și ai făcut doar primii ani din viață, dar în schimb devine foarte deranjantă când o auzi repetitiv din gura unora al căror păr va începe în curând să încărunțească.
Într-un registru mai vesel ”dacă” ăsta tinde să devină un termen care-și va pierde din valoare, fiind atât de utilizat. Mai demult erau la concurență ”Dacă și cu parcă se plimbau în barcă” era versul tot de ceva mult timp auzit. Acum toate s-au concentrat asupra lui dacă. Dacă va fi bine, dacă voi pleca, dacă voi...bla bla bla. Păai unde a rămas parcă?! Aaaaaaah, termenul parcă aduce cu sine o implicare chiar dacă dor în acceptarea unei idei, pa când dacă este atât de impersonal încât te poți adăposti la umbra lui și nu te pune în situația posibil jenantă de a ți se atrage atenția că ”și tu ai crezut la fel”. Așadar dacă ăsta este expresia clară a dorințelor umane ale fiecăruia. Dacă se va întâmpla să ... (fiecare își completează aici dorințele) poate atunci ... (aici se trag concluziile). Oricum ”dacă nu...” treaba e oablă, atunci nu!
Mai multă hotărâre însă cred că ar fi un bun punct de plecare în noul an. Să nu mai stăm ascunși după un termen tare uzitat. Că DACĂ stăăăăăăm dupăăăăă eeeeeelllllll vor trece anii pe lângă noi și poate vom trage aceeași veche concluzie, ce probabil va fi exclamată tot la timpul prezent ”Dacă și cu parcă se plimbau în barcă”