Cum te simţi?

Mă tot întâlnesc cu întrebarea asta "Cum te simţi"... De fiecare dată îmi vine tot mai greu să răspund, răspunsurile mele contând în unele situaţii în stabilirea unor cauze care au putut duce la ceea ce îmi afectează sănătatea. Mai simplu, atunci când eşti întrebat cum te simţi,răspunsul general valabil şi ca foarte nesincer este că...bine. Acest bine se transformă într-un termen atât de vag şi folosit cu insistenţă te poate conduce spre întrebarea normaşă de altfel Ce înseamnă că mă simt bine?! Adică dacă sunt întrebat pe stradă an să răspund că mă simt bine, odată ce schimb interlocutorul, ăn funcţie de relaţia mea cu el, dar mai ales de statutul său îi pot spune mai multe amănunte care - sper - îl vor ajuta să înţeleagă mai eXact la ce mă refer şi să poată să zică "uite eu cred că ar trebui să..."whatever. Pe de altă parte dacă nici eu nu ştiu cum mă mai simt, pot să mă gândesc că n-oi fi singurul în situaţia asta. Răspunsul aşadar se lasă aşteptat. Păi ,mă simt.....ca şi ieri. Nici mai bine, nici mai rău, nu mi s-a întâmplat ceva WOW care să mă facă să pot zice "da, astăzi mă simt...."whatever. De unde trag concluzia simplă că asta cu simţirea, ca de altfel şi NE simţirea e normal cumva să nu mai fie băgate ăn seamă. Nimănui nui mai pasă cum te simţi, nimănui nu-i ai pasă dacă simţi sau în cele mai multe cazuri cum te poate pune în secunda respectivă să te simţi. Fiecare dintre noi suntem atât de preocupaţi de cuvinte, aspect, plasme, preţuri şi câte şi mai câte nimicuri îcât uităm pe minut şi zi ce trece că suntem oameni în primul rând. Dragul de a-ţi vedea încă bunicii ori părinţii lângă tine, fericirea pe care o împarţi cu cineva printr-un simplu zâmbet, clipe în care opreşti toată lumea din jurul tău şi te bucuri de acele minute de intimitate, în colţul tău, în universul tău interior. Am redescoperit lucrurile acestea pe care aproape că le-am uitat în toate cîte s-au întâmplat în ultima vreme şi un zmbet mi-a surâs din inimă. Basic, nimic nu s-a schimbat, nivelul s-a mai deteriorat, dar sincer, in fond nimic nu s-a schimbat. Şi asta în acest moment mă bucură. Pentru că aşa îmi dau seama că relaţionez încă cu oartea care m-a clădit. DA.