Ceva se schimbă

Povesteam astăzi cu Dana, care mi-a zis că din toate zilele 29 a trebuit să mi-a aleg. Era programată o cafea dar nu am reuşit să o savurăm din cauza vieţii şi a programului agitat. Încep să înţeleg deci logo-ul de pe mess cu "şi te-ai dus dulce minune, totul este trist în lume". Sper să nu fie referitor la mine totuşi, dar cu siguranşă răspunsul îl voi primi face 2 face cum zice americanu. Apreciez oricum interesul acordat mie. Încă odată. Şi a-pro-pos de asta. M-am mai întâlnit cu oameni care îmi zic că ascultau ei ce asculatu dar de o vreme ascultă ProFM. Ceea ce este un alt semn de apreciere şi la adresa mea. Ceea ce ă bucură la modul călumea îşi aduce deci aminte de mine, de acum mulţi mulţi ani. Sau cel puţin aşa mă duce capul să zic la ora asta. Lucruri se schimbă, că tot vorbem de interes şi mult DEZinteres. Viaţa măp poartă în tot felul de situaţii unde observ că oamenii îşi aduc aminte de lucruri...şi încep să se prindă. Ceea ce tot scriu şi aici pe blog, ducând mai departe ideile prezetate şi pe frecvenţe cât şi în articolele din 7 (seri). Interesează-te dacă te intereseaz, astfel încât, când e vorba de ceva să ştii dacă eşti pro au ba. Şi nu e aia cu "Toată lumea pro FM", de data asta. Dar mulţumesc. Sincer. Mulţumesc dacă ţi-ai adus aminte de mine. Apreciey asta. At\t scris cât şi în tot ce fac. Eu apreciez. Ăsta mi-e stilul. De aceea am făcut ordine şi între cei care mi se considerau apropiaţi dar cam atât, etc. Ca să nu iau fiecare scamă... Mulţumesc celor ce ştiu să facă diferenţa pentru tot ajutorul şi pentru toată înţelegerea. Mă bazez pe fiecare din voi când aştept feed-back, mă bazez pe fiecare simţire, fiecare gând, fiecare emoţie trăită şi împărtăşită. Mă bate gândul să scriu de-adevăratelea, o carte despre viaţă. Dar încă nu am ajuns parcă la nivelul ăla. Sunt oamei care au mult mai multe de spus decât mine. Îi întâlnesc, îmi povestesc, dar imaginea lor este tot ce contează pentru marea majoritate. Ceilalţi sunt atât de necunoscuţi încât le este şi teamă să îşi permită să deschidă gura. Pentru că, la rândul lor, n-au făcut nimic fără să le pese, iar implicarea lor a salvat vieţi. Mi s-a rupt sufletul să aud că Dr. Philip are la rândul său probleme. Cine e acest domn doctor? Nu-l cunoşti cu siguranţă, este un "cadru medical" care a avut curajul să zică ""copile facem aşa şi cred că o să fie bine". Ei, acum la rândul său are probleme. Cu ce pot eu să îl ajut?! Cu nimic. Atît doar să povestesc că şi celor care prin ceea ce şi-au ales să facă în viaţă au grijă de oameni li se poate întâmpla să fie sclavi ai vieţii care te îtoarce pe toate feţele. Dar în acest caz, cu atât mai mult am rămas fără cuvinte. Pentru cî, prin meseria mea nu pot face nimic şi mai mult pentru că în scurtele momente când ne-am întâlnit, ne-am simţit pe aceeaşi undă. Ei, în cazuri de acestea ce poşi face, e întrebarea mea. E mult mai uşor să te doară-n cot. Corect. Dar atunci când îţi pasă, îţi pasă până la capăt, iar când "simţi" la fel cu cel de lângă tine, îmbătrâiţi împreună. Dacă nu, nu, dar la acel nivel rămâneţi. Ceea ce eu am ales să nu. Pentru că dacă mie îmi pasă, îmi pasă până la capăt. That's who i am. So, stick around or go very, very away. Asta ca să ştim cum stăm in mz new beautiful life.