we're dying

Nu se intampla azi, nu se intampla in imediata apropiere, dar privit de deasupra we'ra dying. Evident cineva destept ar zice acum citind randurile astea "bine ca te-ai prins si tu". Evident ca m-am prins si nu vorbeam neaparat la propriu. We're dying in viatza noastra. Se intampla ca am ajuns sa traim intr-o rutina care in timp ne va plictisi si ne va ajunge in gat. Evident atunci, viata va fi mai complicata si nu vom puttea iesi asa cu una, cu doua din ea. Cam la asta se rezuma traiul - observ. ne nastem, cautam sa ne gasim jumatatea si cand o gasim gata. Se zice in povestile auzite si de mine, cu care sigur si tu te-ai intalnit "A trait ceva, are 102 ani". Ei as. Ceea ce a trait este pana la o varsta relativ frageda. 20-30 de ani. Restul este o lunga sau scurta (depinde de context)asteptare. Viata nu poate fi catalogata asa de usor. Am trait o viata ca sa...ce? Sa aduc pana la urma pe lume mostenitori ai genelor mele? Am trait in mocirla de afara plina de crize si crizati, de reguli si regularizati ca sa...ce?! Am trait pana la varsta asta credeam cu bucuria unor lucruri care au insemnat ceva pentru cineva. chiar daca acest cineva este 1 sau - enfin - putini. Am ajuns acum sa primesc replica conform careia n-am facut nimic asa de...cum mi se pare mie. ca de altfel mai sunt oameni pe langa mine care considera ca ma incadrez in traiectoria lor. traiectorie normala, cu trairile, bucuriile si (ne)fericirile varstei. Fac parte din marea patura "average". Asta am inteles. Foarte fain. Nu am iesit cu nimic in evidenta, parerile celor din jur sunt la fel de oportune ca si a mea, greselile sunt normale si trecute cu vederea, rar se mai intalnesc cazuri care chiar fac diferenta. Si deobicei - tot in discutii, acestea sunt eliminate, indepartate, pentru ca nu fac parte din intregul explicat ceva mai sus. Evident ca ceea ce am disecat pana acum n-are nici o legatura cu visele, nazuintele fiecaruia, insa drumul pana la ele, in cazul acestor average este foarte lin, a se citi inceeeet, cu lucruri bine stabilite si pe cat posibil pas cu pas. N-o sa vezi niciodata facand ceva spontan cu de la ei putere, ceva in care sa creada ca poate schimba ceva in jur, pentru ca treaba asta cu schimbatul ei nu o pricep. Ba cchiar o acuza, pe ideea ca daca nu intelegi esti un "boeuf". Asa ca viziunea e simpla, e cea a maselor "eu sunt bine cu mine, sunt bine cu pretenii mei care-mi seamana, vreau multe chestii dar parca n-am chef sa ma straduiesc sa le obtin, e bine, povestiiiim..." si murim - completez eu. dar, in tot acest angrenaj n-am schimbat nimic, "mi-am vazut de viata mea" ar zice cei mai destepti. o viata care nu iese din tipare, frumoasa, nu zice nimeni, dar care n-are nici un gust. E bine, e bine asa. Atata se poate. Pacat, la prima impresie credeam altceva. dar, se pue ca prima impresie e gresita. Asa ca tot eu am gresit, cand n-am dat importanta si acestor vorbe de duh. Normal, incep sa ma obijnuiesc deja si sa ma plictisesc parca din ce in ce mai tare. Noroc ca nu ma bag in seama, ca altfel m-as apuca sa scriu verzi si uscate pe blog ;)