Criza ... mentală

Bine te-am găsit din nou.
Este anul 2011 şi parcă, parcă, primăvara dă semne că ar vrea să vină peste noi şi anu' ăsta. Un an în care nu demult am intrat, dar în altă ordine de idei, an în care vom resimţi tot mai dureros efectele mai mult mediatizatei crize. Şi asta va avea impact, indiferent de domeniu, pentru că omeneşte ne-a afectat mai mult decât financiar ori... (punctele de suspensie înseamnă în alt mod). Am observat şi a-pro-pos de treaba asta, că lumea începe să se exprime tot mai eXact. Şi nu vorbesc aici de anumite categorii de vârstă. Vorbesc de lumea de toate felurile cu care m-am mai întâlnit. Şi de aici aş putea trage concluyia că impactul lucrurilor clare asupra noastră (tehnologic vorbind) este tot mai mare. În acest moment apăs pe nişte taste. Fiecărei taste îi corespunde o literă. Dacă eu apăs tasta respectivă şi litera nu se "imprimă" înseamnă că întâmpin o problemă.
Daaaar, asta nu era realitatea şi normalitatea mea. Această realitate foarte eXactă de care tot vorbesc de câţiva ani. Dacă spunei ceva nu trebuia să spui de musai foarte clar, nu trebuia să fii pus în situaţia de a te gândi de câteva ori dacă să zici sau nu, ori să îţi găseşti termenii potriviţi. Asta se făcea doar în anumite situaţii. Acum, tot mai des mi se întâmplă să aud "Nu am înţeles" Aşa că la rândul meu sunt cumva forţat să mă eXprim mai car. Mult mai clar. Foarte clar. Însă ceea ce nu se observă printre rânduri este faptul că dintre toate schimbările, una a rămas constantă. Englezul spune "me, just me". Aşadar, dacă nu te schimbi la rândul tău, îţi recomand să o faci, pentru că constanţa nu mai este cool, darămite de apreciat.
Acum, scriind, mă prind. Constanţa a rămas doar numele judeţului, în ziua de azi, vrei+nu vrei, eşti forţat să renunţi la ea. Constant rămâne faptul că respiri, mănânci şi dormi. Restul sunt alteuri - că bine a zis cine a zis - cărora e bine să faci faţă.
Omeneşte suntem atât de ... pe nicăieri, încât lucrurile alea puţine care mai contau, au ajuns la rândul lor să nu mai conteze. Asta ca să nu avem discuţii. Alte discuţii. De unde se mai trage o concluzie. Cei care ştiu ce vor, care ţin la ceea ce ei ştiu că e bine, care cred că "doar aşa" vor fi cei care vor avea de câştigat. Pentru că ăştiălalţi, învăţaţi mai bine să lase de la ei, vor fi mereu looseri. Din fericire pentru cei hotărâţi, de ăştiălalţi sunt mai mulţi, aşa că au destule cadavre pe care să calce în drumul lor.

Oamenii foarte calculaţi şi hotărâţi au simţit această criză pentru că au tot auzit de ea vorbindu-se la televizor, radio ori pe alte canale. Pe ei sigur, nu i-a afectat, pentru că ei ştiau oricum dinainte că va veni şi la noi. Evident că ei ştiau, că doar de aia sunt cine sunt, dar mai ales sunt cum sunt. Indiferent ce se va mai întâmpla, arsenalul lor de termeni este atât de bogat, încât vor găsi unul care să definească eXact ceea ce au de gând să îţi transmită. Iar dacă nu, găsesc alte modalităţi de a spune acelaşi lucru, ne mai băgând în seamă expresia feţei tale, care s-a schimbat de când a deschis gura. Neah, pentru că nu îi interesează.
Evident că ei sunt primii care se vor întreba "pe mine să nu mă intereseze? Cum poate cineva să spună aşa ceva?!" Din nou trec pste acele lucruri care nu s-au mai scris în cuvinte dar se înţeleg printre rânduri. SĂ te intereseze nu înseamnă doar să arăţi acest lucru, cum nu înseamnă doar să faci cadouri scumpe, cum nu înseamnă doar să dai un telefon cuiva, cum nu înseamnă doar să realizezi ceva mai bine decât altcineva. Să te intereseze mai înseamnă şi să ştii cum se simte X, de-abia apoi să îi spui sau nu ce aveai de gând să îi spui.
Să te intereseze înseamnă şi să zici o singură dată un lucru şi apoi să îl faci.
Să te intereseze mai înseamnă şi să accepţi că în anumite situaţii nu ai prea multe variante, deci să găseşti acele variante lipsă.
Şi nu în ultimul rând să te intereseze mai înseamnă că în alte situaţii este bine să mai şi simţi ce îţi dictează inima, nu doar rezultatul calculelor făcute de minunatul şi evident SUPER capabilul creier.
Pentru că "mă interesează" ţine de toată fiinţa ta, nu doar de minte şi gură, mai sunt şi alte organe care te pot ajuta să descoperi însemnătatea acestei vorbe aruncate.

Dar, după cum scriam şi în titlu, criza ne-a afectat pe toţi cel mai tare acolo unde aveam acele foarte puţine certitudini. Oamenii crizaţi din jurul nostru, al fiecăruia au reuşit fără să îşi dea seama să ne crizeze la rândul nostru, iar asta va avea efecte mai mult timp decât poate excelul să calculeze. Din păcate.
Odată cu primăvara reîntinereşte şi natura, ar fi bine să reîntinerim şi noi. Să mai aruncăm la gunoi acele multe cuvinte folosite din dorinţa de a fi pe plac celor care nu reuşesc să citească printre rânduri şi să ne reevaluăm fiecare înainte de a trage vreo concluzie. Pentru că în excel nu poţi trece viaţa. Nu există formule care să o definească. Ori, noi suntem oameni, nu baterii care mai trebuie încărcate după un program de 8,9 ore aiurea la scârbici. Suntem oameni, cărora nu le poţi da shut down sau hzbernate, la noi când se va termina mai contează să vedem ce draq am făcut cât timp am fost aici împreună, dar mai ales cum am fost. Pentru că dacă toate lucrurile ar fi atât de clar pe pîmântul ăsta, nu am mai avea nici o surpriză care să ne bucure. Totul ar fi liniar.

Ne trezim - mergem la scârbici - venim acasă - dormim
again
Ne trezim - mergem la scârbici - venim acasă - dormim
şi mâine din nou
Ne trezim - mergem la scârbici - venim acasă - dormim

Iar după zeci de ani ne vom descărca tot pe ăla mai sentimental care ne-a ieşit în cale. Că vom fi sictiriţi de same shit everz day. Şi atunci, evident că nu ne va păsa de el micuţul, pentru că nu suntem obijnuţi să ne pese de nimic în viaţă. Am trăit hotărât. Doar aşa cum am ştiut noi şi am crezut că e bine.(punct)
Observi? Pnctul face diferenţa.

Firile hotărâte tot timpul vor zice "am crezut că e bine.(punct)"
Firile mai nehptărâte vor afirma "am crezut că e bine?(semnul întrebării)"